ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 176/P/2011 din 28 februarie 2011 dată de . Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus: în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.I. - chestor de penitenciare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz, a reținut următoarele: La data de 7 februarie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată de S.F., în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu, împotriva lui B.I.

care are calitatea de director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, având gradul profesional de chestor de penitenciare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. Petentul a susținut în prezenta plângere că „i s-au încălcat drepturile și este supus la rele tratamente și inumane" întrucât a fost deținut în mai multe penitenciare și nu are acces la televizor de câte ori dorește. Așa cum a precizat în plângere, în prezent, petentul este deținut în Penitenciarul Giurgiu, respectându-se art. 11 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 care stipulează că Administrația Națională a Penitenciarelor stabilește penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate, la stabilirea penitenciarului ținându-se cont ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, în situația de față domiciliul este în orașul Oltenița.

Conform aceleiași legi, art. 39 prevede că, respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. Întrucât aspectele reclamate de petent nu s-au confirmat, iar în cauză nu există date și indicii cu privire la săvârșirea de către conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor a faptelor pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări, s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Prin rezoluția nr. 723/11/2/2011 din 24 martie 2011, dată de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulată de numitul S.F.

- în prezent încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, împotriva acestei rezoluții. La 27 aprilie 2011, petiționarul S.F. a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție plângere împotriva rezoluției nr. 176/P/2011 din 28 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală s-a constituit dosarul nr. 3583/1/2011, fixându-se prim termen de judecată la 08 iunie 2011. La termenul din 08 iunie 2011, petiționarul prezent personal a arătat că nu dorește tragerea la răspundere penală a nici unei persoane, ci solicită, a se emite un înscris de către Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care să se precizeze în mod expres că nu va mai fi transferat în alt penitenciar.

Examinând plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Astfel, instanța a apreciat că intimatul de B.I. - chestor de penitenciare, în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de către petiționar, prev. de art. 246 C. pen. Astfel, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: „Administrația Națională a Penitenciarelor stabilește penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate.

La stabilirea penitenciarului se va a\/ea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate." După cum anterior s-a arătat, petiționarul S.F. este încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, acesta domiciliind în Oltenița, județul Călărași. Conform art. 39 alin. (1) din aceeași lege, respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepsei privative de libertate, este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a petiționarului angajează răspunderea penală a intimatului, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează aceasta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate. Înalta Curte, a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul, a săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar, iar în absenta dovezilor, actele emise de către intimat în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Având în vedere cele prezentate, se constată că în mod corect procurorul anchetator a reținut că în cauză nu există date și indicii cu privire la săvârșirea de către conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge plângerea ca nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul S.F. împotriva rezoluției nr. 176/P/2011 din 28 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.