ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 176/P/2011 din

28 februarie 2011 dată de . Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus: în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.I. - chestor de penitenciare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen..

Pentru a

dispune astfel, procurorul de caz, a reținut următoarele:

La data de 7

februarie 2011 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea

formulată de S.F., în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu, împotriva lui

B.I. care are

calitatea de director general

al Administrației Naționale a Penitenciarelor,

având gradul profesional

de chestor de penitenciare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

prev. de art. 246 C. pen.

Petentul a

susținut în prezenta plângere că „i s-au încălcat drepturile și este supus la

rele tratamente și inumane" întrucât a fost deținut în mai multe

penitenciare și nu are acces la televizor de câte ori dorește.

Așa cum a

precizat în plângere, în prezent, petentul este deținut în Penitenciarul

Giurgiu, respectându-se art. 11 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 care

stipulează că Administrația Națională a Penitenciarelor stabilește

penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de

libertate, la stabilirea penitenciarului ținându-se cont ca acesta să fie

situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, în

situația de față domiciliul este în orașul Oltenița.

Conform

aceleiași legi, art. 39 prevede că, respectarea drepturilor prevăzute de lege

pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate este

asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de

libertate.

Întrucât

aspectele reclamate de petent nu s-au confirmat, iar în cauză nu există date și

indicii cu privire la săvârșirea de către conducerea Administrației Naționale a

Penitenciarelor a faptelor pentru care s-a solicitat efectuarea de cercetări,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Prin rezoluția

nr. 723/11/2/2011 din 24 martie 2011, dată de procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, a

plângerii formulată de numitul S.F. - în prezent încarcerat în Penitenciarul

Giurgiu, împotriva acestei rezoluții.

La 27 aprilie

2011, petiționarul S.F. a depus la Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție plângere împotriva rezoluției nr. 176/P/2011 din 28 februarie 2011 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică.

Pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția Penală s-a constituit dosarul nr.

3583/1/2011, fixându-se prim termen de judecată la 08 iunie 2011.

La termenul

din 08 iunie 2011, petiționarul prezent personal a arătat că nu dorește

tragerea la răspundere penală a nici unei persoane, ci solicită, a se emite un

înscris de către Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care să se

precizeze în mod expres că nu va mai fi transferat în alt penitenciar.

Examinând

plângerea formulată, în conformitate cu dispozițiile art. 278 ind. 1 C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție, a constatat că aceasta este nefondată, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel,

instanța a apreciat că intimatul de B.I. - chestor de penitenciare, în

exercitarea atribuțiilor de serviciu nu a săvârșit infracțiunile sesizate de

către petiționar, prev. de art. 246 C. pen.

Astfel,

potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor

și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal:

„Administrația Națională a Penitenciarelor stabilește penitenciarul în care

persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea

penitenciarului se va a\/ea în vedere ca acesta să fie

situat

cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei

condamnate."

După cum

anterior s-a arătat, petiționarul S.F. este încarcerat în Penitenciarul

Giurgiu, acesta domiciliind în Oltenița, județul Călărași.

Conform art.

39 alin. (1) din aceeași lege, respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru

persoanele aflate în executarea pedepsei privative de libertate, este asigurată

de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

Pe de altă

parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă

intereselor sale, dar nu a produs probe în dovedirea acestora, trebuie precizat

că nu orice nemulțumire a petiționarului angajează răspunderea penală a

intimatului, ci doar dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează

aceasta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este

cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Înalta Curte,

a apreciat că din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că intimatul, a

săvârșit infracțiunile sesizate de petiționar, iar în absenta dovezilor, actele

emise de către intimat în exercitarea atribuțiilor de serviciu au fost

întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Având în

vedere cele prezentate, se constată că în mod corect procurorul anchetator a

reținut că în cauză nu există date și indicii cu privire la săvârșirea de către

conducerea Administrației Naționale a Penitenciarelor a infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de

Casație și Justiție va

respinge plângerea ca nefondată.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E

Respinge ca

nefondată plângerea formulată de petiționarul S.F. împotriva rezoluției nr.

176/P/2011 din 28 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 08 iunie 2011.