ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 438/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 622 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) rap. la art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la o pedeapsă de două luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 269 alin. (3) C. pen., s-a adăugat pedeapsa de două luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 622 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2310/2006 a Judecătoriei Sectorului 3, definitivă prin Decizia penală nr. 240 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 15 iunie 2007, inculpatul C.C., încarcerat în penitenciarul Jilava pentru executarea unei pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, s-a deplasat la Ministerul Justiției împreună cu alți deținuți pentru executarea unor lucrări la subsolul clădirii, paza deținuților fiind asigurată în regim semideschis de către agentul de penitenciar, martorul C.M.D. Profitând de un moment de neatenție al acestuia, inculpatul C.C. a reușit să evadeze, deplasându-se la vărul său M.A., care a sesizat Dispeceratul 112, cu privire la prezența evadatului în domiciliul său.

Prin Încheierea de la 1 iulie 2009 Tribunalul București, în baza art. 195 C. proc. pen., a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul de a se menționa în hotărâre că în baza art. 269 alin. (3) C. pen. se adaugă la pedeapsa de 2 luni închisoare, restul de pedeapsă de o lună și 10 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2310/2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin Decizia penală nr. 240 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București, în a cărei executare se află inculpatul. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul și inculpatul C.C. În apelul parchetului este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate, motivând că restul rămas de neexecutat din pedeapsa în curs de executare este de 787 zile, acest rest urmând a fi adăugat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Se arată, de asemenea, că în cauză instanța de fond a omis să facă aplicarea disp. art. 88 C. pen. Solicită, de asemenea, parchetul, aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare. Inculpatul C.C. critică hotărârea primei instanțe numai cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse cu amendă penală. Prin Decizia penală nr. 178 din 29 iulie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva Sentinței nr. 622 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 1705/3/2009.

A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând, în fond: În baza art. 269 alin. (3) C. pen., a adăugat la pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de evadare, restul de pedeapsă de 783 zile, rămas neexecutat, rest cuprins în perioada 15 iunie 2007 - 9 august 2009. A dedus, din totalul de pedeapsă astfel calculat, perioada executată, începând cu 15 iunie 2007, la zi. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.C. împotriva aceleiași sentințe penale. A obligat apelantul la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, s-a avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul parchetului este fondat numai cu privire la calcularea greșită a restului rămas neexecutat din pedeapsa în a cărei executare se afla inculpatul la momentul evadării, rest care este de 783 de zile, ce se adaugă la pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală atacată. De asemenea, reține instanța de apel că în mod greșit instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 88 C. pen., în sensul deducerii din pedeapsă a arestului preventiv. Cu privire la individualizarea pedepsei, reține instanța de apel că apelurile parchetului și inculpatului nu sunt fondate, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată în raport de toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul C.C. Inculpatul C.C. nu a motivat în scris recursul și nici nu s-a prezentat în fața Curții pentru a-l susține oral, iar apărătorul din oficiu a menționat că lasă la aprecierea Înaltei Curți soluția ce urmează a fi pronunțată. În recursul parchetului este criticată decizia instanței de apel pentru nelegalitate, motivând că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este de 787 zile, și nu de 783 zile, cum în mod greșit a reținut instanța de apel. În recursul parchetului este invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Critica adusă este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârea este casabilă prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., sens în care urmează a fi admis recursul parchetului, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel, prin Sentința penală nr. 2310 din 3 noiembrie 2006 a Judecătoriei Sector 3 București, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare. Executarea pedepsei a început la 10 februarie 2006, când inculpatul a fost arestat preventiv, urmând a se încheia la 9 august 2009. La data de 15 iunie 2007, inculpatul a evadat din executarea acestei pedepse.

Ca atare, restul rămas neexecutat din pedeapsa ce se execută se va calcula începând cu data evadării, și anume 15 iunie 2007. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție și prin Decizia nr. 81 din 10 decembrie 2007, în recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea disp. art. 269 alin. (3) C. pen. Reținând că inculpatul a evadat la data de 15 iunie 2007, iar durata pedepsei în a cărei executare se afla inculpatul expira la data de 9 august 2009, restul rămas neexecutat este de 787 zile închisoare, și nu de 783 zile închisoare, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Cu privire la recursul inculpatului, Curtea reține că nu este fondat, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată în raport de toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, reglementate de disp.

art. 72 C. pen. Faptul că inculpatul a recunoscut fapta, având o poziție sinceră și de regret, a fost avut în vedere de instanța de fond, care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă aproape modică, neexistând alte împrejurări care să facă posibilă o nouă reindividualizare a pedepsei. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul parchetului, va casa în parte decizia atacată și, rejudecând în fond, va constata că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare este de 787 zile, ce urmează a fi executat alături de pedeapsa de 2 luni închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 178 din 29 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează parțial decizia penală atacată și, rejudecând în fond, constată că restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 622 din 30 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 240 din 14 februarie 2007 a Curții de Apel București, este de 787 zile, ce urmează a fi executat alături de pedeapsa de 2 luni închisoare, inculpatul C.C. având de executat pedeapsa rezultantă de 2 luni și 787 zile închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.