ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4589/2010

Asupra recursului de față: Prin Sentința penală nr. 442 din 18 iunie 2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 20792/3/2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 403 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul-condamnat V.I. de revizuire a Sentinței penale nr. 818 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că împrejurările invocate de revizuent, respectiv circumstanțele în care a comis infracțiunea de omor calificat au fost cunoscute de instanța de condamnare, astfel încât nu se încadrează în motivele prev. de art. 394 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe revizuentul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie.

În susținerea căii de atac revizuentul invocă aceleași aspecte din care rezultă că nemulțumirea și critica sa poartă asupra individualizării pedepsei, în sensul că este prea aspră în raport cu circumstanțele personale. Examinând sentința atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, Curtea de Apel București a constatat că apelul revizuentului este nefondat, respingându-l prin Decizia penală nr. 180/A din 3 august 2010. În continuare revizuentul a înțeles, a criticat decizia și cu calea de atac a recursului. Acesta a reluat aceeași doleanță, nemulțumirea și critica sa poartă asupra individualizării pedepsei, în sensul că este prea aspră în raport cu circumstanțele personale. Instanța de recurs reține că revizuirea este în esență un remediu procesual menit să înlăture erorile judiciare.

Cum acest mijloc procesual este îndreptat împotriva hotărârilor definitive, protejate de prezumția de temeinicie și legalitate, pentru protecția raporturilor juridice, el poate fi antamat exclusiv în cazurile expres și limitativ stabilite de art. 394 C. proc. pen. Din cererea formulată inițial și din memoriile ulterioare, inclusiv din recurs, rezultă că revizuentul apreciază că regimul sancționator stabilit prin Sentința penală nr. 818/F din 1 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 437 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, este prea aspru. Având în vedere că acest aspect nu se circumscrie motivelor de revizuire prev. de art. 394 C. proc.

pen., soluția adoptată de instanța de fond și menținută în apel este judicioasă. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului formulat împotriva Deciziei penale nr. 180/A din 3 august 2010, pronunțată de Curtea de Apel București. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.I. împotriva Deciziei penale nr. 180/A din 3 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2010.