ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4589/2010

Asupra recursului de

față:

Prin Sentința penală nr. 442 din 18 iunie

2010, pronunțată în Dosarul penal nr. 20792/3/2009, Tribunalul București,

secția a II-a penală, în baza art. 403 C. proc. pen. a respins, ca

inadmisibilă, cererea formulată de revizuentul-condamnat V.I. de revizuire a

Sentinței penale nr. 818 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția

I penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că împrejurările invocate de revizuent,

respectiv circumstanțele în care a comis infracțiunea de omor calificat au fost

cunoscute de instanța de condamnare, astfel încât nu se încadrează în motivele

prev. de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe revizuentul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie.

În susținerea căii de

atac revizuentul invocă aceleași aspecte din care rezultă că nemulțumirea și

critica sa poartă asupra individualizării pedepsei, în sensul că este prea

aspră în raport cu circumstanțele personale.

Examinând sentința

atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, Curtea de Apel

București a constatat că apelul revizuentului este nefondat, respingându-l prin

Decizia penală nr. 180/A din 3 august 2010.

În continuare

revizuentul a înțeles, a criticat decizia și cu calea de atac a recursului.

Acesta a reluat

aceeași doleanță, nemulțumirea și critica sa poartă asupra individualizării

pedepsei, în sensul că este prea aspră în raport cu circumstanțele personale.

Instanța de recurs

reține că revizuirea este în esență un remediu procesual menit să înlăture

erorile judiciare.

Cum acest mijloc

procesual este îndreptat împotriva hotărârilor definitive, protejate de

prezumția de temeinicie și legalitate, pentru protecția raporturilor juridice,

el poate fi antamat exclusiv în cazurile expres și limitativ stabilite de art.

394 C. proc. pen.

Din cererea formulată

inițial și din memoriile ulterioare, inclusiv din recurs, rezultă că

revizuentul apreciază că regimul sancționator stabilit prin Sentința penală nr.

818/F din 1 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin Decizia penală nr. 437 din 5 februarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția Penală, este prea aspru.

Având în vedere că

acest aspect nu se circumscrie motivelor de revizuire prev. de art. 394 C.

proc. pen., soluția adoptată de instanța de fond și menținută în apel este

judicioasă.

Așa fiind, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,

ca nefondat, recursul revizuentului formulat împotriva Deciziei penale nr.

180/A din 3 august 2010, pronunțată de Curtea de Apel București.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul V.I. împotriva Deciziei penale nr.

180/A din 3 august 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul-revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2010.