ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4283/2010

Asupra recursului

penal de față;

Prin încheierea din data de 18 noiembrie

2010, pronunțată în Dosarul nr. 6447.10/30/2009, Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, a dispus, printre altele, în baza art. 300

2

raportat

la art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a

inculpatului C.N., urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate

înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

Totodată, Curtea de

Apel Timișoara, ca instanță de recurs, a fixat termen la data de 16 decembrie

2010, pentru citarea părților din dosar și efectuarea unor adrese către

Tribunalul Timiș.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că se impune în

continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.N.,

condamnat de Judecătoria Lugoj în primă instanță pentru infracțiunile prevăzute

de art. 181 și art. 217 C. pen., la diferite pedepse cu închisoarea, pedepse

modificate în apel de Tribunalul Timiș, întrucât temeiurile care au stat la

baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent.

Împotriva aceste

încheieri inculpatul a declarat recurs, solicitând să fie judecat în stare de

libertate.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 129 din

Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia

părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective

încălcate în cadrul procesului penal.

În raport de

principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și,

pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate,

este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit

dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală, legiuitorul a impus în

sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

Prin urmare, revine

persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual penale.

Aceste exigențe

exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în

alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În raport de

dispozițiile art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi

atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Totodată, art. 417 C.

proc. pen. prevede că hotărârile pronunțate în recurs nu sunt supuse niciunei

alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii.

În cauză, Secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu recursul

declarat de inculpat împotriva unei hotărâri (încheieri) pronunțată în calea

ordinară de atac a recursului și o asemenea hotărâre nu mai poate fi supusă

unui nou control judiciar specific căii de reformare.

Se constată, așadar,

că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a

neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 385

1

C. proc. pen., cu

referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport de

considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 385

1

C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul

C.N.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva încheierii din 18

noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 6447.10/30/2009.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 noiembrie 2010.