ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.04.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2010

HOTĂRÂRE
20.04.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4 din 7 ianuarie

2010, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T.P.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 28 octombrie

2009, dispuse de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în

Dosarul nr. 1350/P/2009, menținută prin rezoluția Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 815/II/2/2009 din 27 noiembrie

2009.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în motivarea plângerii

adresată instanței, petentul a susținut că în mod greșit s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații M.C.F. și M.E.C., considerând ca aceștia se

fac vinovați de infracțiunile imputate în conținutul plângerii adresate

organelor judiciare competente.

S-a mai reținut de

instanța de fond că, soluția de netrimitere în judecată atacată a mai fost

examinată anterior de judecător, în condițiile art. 278

1

pen., pronunțându-se Sentința penală nr. 183 din 17 decembrie 2009 a Curții de

Apel Bacău, astfel că prezenta plângere împotriva aceleiași soluții dispuse de

procuror este inadmisibilă.

Împotriva Sentinței

penale nr. 4 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs

petentul, solicitând, în ședință publică, admiterea acestuia și trimiterea

dosarului la Parchet, în vederea aflării adevărului, apreciind că i-a fost

îngrădit dreptul la corespondență.

Recursul este

nefondat.

Analizând hotărârea

atacată, Curtea constată că soluția pronunțată este legală și temeinică.

De asemenea, se

constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost

deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce

elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și

netemeinicia sentinței atacate.

Mai mult decât atât,

susținerile petentului au fost temeinic verificate, odată cu o pronunțarea

Sentinței penale nr. 183 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău.

Simpla nemulțumire a

petentului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost

implicat, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează

împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a intimaților, activitatea acestora fără a

se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petentul le-a indicat în

plângere.

De altfel, petentul a

avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a

fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de

lege, lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate

drepturile procesuale.

Posibilitatea formulării

unor plângeri potriva dispozițiilor art. 278

1

reprezintă un drept procesual al petentului, însă acesta nu echivalează cu

exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor

pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea soluțiilor.

Față de cele arătate,

cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată că aceasta

să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu,

urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar,

cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul T.P. împotriva Sentinței penale nr.

4 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 791/2011
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul a formulat plângere adresată organului de urmărire penală prin care a reclamat faptul că, avocat P.A. și A.E., împreună după o înțelegere prealabi
ÎCCJ 2010-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1049/2011
Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 154 din 16 decembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă plânge
ÎCCJ 2010-05-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1962/2010
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Sentința penală nr. 61/PI din 4 mai 2010 a respins ca nefondata plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva
ÎCCJ 2010-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3117/2010
începere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, precum și faptul că în cauză sunt incidente disp. art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., astfel că persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâr
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1615/2009
Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 44 din 5 martie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, – în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. – a decli
Sursă