ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1521/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 4 din 7 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul T.P. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 28 octombrie 2009, dispuse de Procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1350/P/2009, menținută prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 815/II/2/2009 din 27 noiembrie 2009. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, în motivarea plângerii adresată instanței, petentul a susținut că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații M.C.F.

și M.E.C., considerând ca aceștia se fac vinovați de infracțiunile imputate în conținutul plângerii adresate organelor judiciare competente. S-a mai reținut de instanța de fond că, soluția de netrimitere în judecată atacată a mai fost examinată anterior de judecător, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., pronunțându-se Sentința penală nr. 183 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, astfel că prezenta plângere împotriva aceleiași soluții dispuse de procuror este inadmisibilă. Împotriva Sentinței penale nr. 4 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău a declarat recurs petentul, solicitând, în ședință publică, admiterea acestuia și trimiterea dosarului la Parchet, în vederea aflării adevărului, apreciind că i-a fost îngrădit dreptul la corespondență.

Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, Curtea constată că soluția pronunțată este legală și temeinică. De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate. Mai mult decât atât, susținerile petentului au fost temeinic verificate, odată cu o pronunțarea Sentinței penale nr. 183 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău.

Simpla nemulțumire a petentului față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost implicat, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimaților, activitatea acestora fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petentul le-a indicat în plângere. De altfel, petentul a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, acesta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale.

Posibilitatea formulării unor plângeri potriva dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., reprezintă un drept procesual al petentului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea soluțiilor. Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul T.P. împotriva Sentinței penale nr. 4 din 7 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.