ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 567/2010

HOTĂRÂRE
15.02.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 567/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 74 din 3 noiembrie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarii P.G. și P.E. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj în Dosarul nr. 286/P din 16 martie 2008.

S-au reținut

următoarele:

La data de 10 iulie

2008, petiționarii au formulat plângere împotriva magistratului P.R. -

judecător la Judecătoria Rădăuți și G.V. (persoană cu care aveau litigiul de

față, succesiune), întrucât acesta din urmă a instigat judecătorul la

săvârșirea infracțiunii de fals, precum și abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor - comise cu ocazia judecării Dosarului nr. 1227/1998.

Dosarul nr. 1227/1998

a avut ca obiect cererea de ieșire din indiviziune formulată de G.V. și alte

părți vătămate, în contradictoriu cu P.G., solicitându-se ieșirea din

indiviziune, atribuirea bunurilor conform testamentului și partajarea

terenurilor ce li se cuveneau după defuncții părinți P.V. și P.E.A.

Prin Sentința civilă

nr. 2244 din 23 iunie 2000, Judecătoria Rădăuți - judecător P.R. a admis în

parte acțiunea și cererea reconvențională formulată de P.G., respingând cererea

privind reducțiunea testamentului întocmit de P.E.A. în favoarea reclamantelor

P.A. și H.E.

Împotriva sentinței

petiționarul P.G. a declarat apel, respins de Tribunalul Suceava prin Decizia

civilă nr. 2421 din 19 noiembrie 2002, iar, ulterior, recursul a fost admis de

Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 3059 din 21 noiembrie 2003, P.A.

și H.E. fiind obligate să-i plătească suma de 14.540.000 RON, reprezentând

contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.

Procurorul a

constatat că nu se pot reține fapte penale în sarcina judecătorului care a

soluționat cauza în fond, acesta luând măsurile procesuale ce se impuneau, cu

respectarea principiilor inamovibilității și independenței, potrivit probelor

administrate.

Nu s-a dovedit că

G.V. a instigat vreo persoană să consemneze aspecte nereale.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției a fost respinsă de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin Rezoluția din 18 aprilie

2009.

Curtea de Apel Cluj a

respins plângerea petiționarilor, ca nefondată, întrucât nu s-a constatat că în

cauză s-a săvârșit o infracțiune, intimata P.R. acționând în limitele și

spiritul legii, pe baza probelor administrate în cauză.

Recursul declarat de

petiționari împotriva sentinței este nefondat.

Petiționarii și-au

motivat recursul pe același plângeri invocate și în motivarea plângerii

inițiale, susținând că judecătorul nu a luat în considerare pe parcursul

administrării probelor împrejurări esențiale referitoare la efectuarea

măsurătorilor de către expert, ce nu corespundeau realității.

Curtea de apel a

făcut o corectă apreciere a actelor cauzei, motivând judicios respingerea

plângerii, ca nefondată.

Potrivit

dispozițiilor constituționale și Legii nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, magistratul este independent în soluționarea cauzelor deduse

judecății, iar nemulțumirile părților se examinează numai prin căile de arac

prevăzute de lege, de care, de altfel, petiționarii au uzat.

Chiar dacă soluțiile

dispuse ar fi greșite nu înseamnă că în cauză s-a comis o infracțiune, atât

timp cât nu s-a dovedit că s-a acționat cu rea-credință ori neglijență - ceea

ce, în speță, nu s-a dovedit.

Față de aceste

motive, recursurile petiționarilor vor fi respinse, ca nefondate, conform

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.G. și P.E. împotriva

Sentinței penale nr. 74 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurenții-petiționari

la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2010
/2007 întrucât au sosit după data soluționării cauzei. Nemulțumit de soluție, B.G. a formulat plângere în care susține că judecătorii I.A. și B.B. i-au respins acțiunea în revendicare contrar datelor existente la dosar. Examinând soluția pr
ÎCCJ 2009-02-16
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 538/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 482772/2008, petiționarul
ÎCCJ 2009-12-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4246/2009
față de intimați. Examinând recursul declarat de recurenta petiționară M.E. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivel
ÎCCJ 2010-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 892/2010
arul nr. 3023/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți. Prima instanță a mai reținut ca fiind lipsit de relevanță faptul că, la data formulării plângerii penale (17 martie 2008) Dosarul penal nr. 3023/P/2007 al Parchetului de p
ÎCCJ 2008-04-01
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1206/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins, ca nefondată, plângerea petentului T.M. împotriva
Sursă