ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.N. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.P.R.P. și C.C.P.S.D., solicitând: - obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire, în temeiul dispozițiilor Titlului VII, Cap.V din Legea nr. 247/ 2005, conform raportului de evaluare dosar; - obligarea pârâtelor să-i pună la dispoziție următoarele informații, în vederea acționării în justiție a persoanelor vinovate, în scopul recuperării prejudiciului cauzat de tergiversarea soluționării dosarului, respectiv: numele angajaților A.N.P.R.P.

(consilier, șef serviciu, director, vicepreședinte, președinte), care aveau atribuții de execuție sau de conducere cu privire la soluționarea dosarului său, din momentul sosirii raportului de evaluare până la eliberarea deciziei, numele membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care au hotărât refacerea raportului de evaluare și precum și al celor care au amânat soluționarea dosarului. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dosarul său a fost înregistrat, iar în luna ianuarie 2009 a primit un prim raport de evaluare, pe care nu l-au contestat, chiar dacă suma stabilită a fost sub prețul pieței. Totodată, a susținut că raportul de evaluare a fost refăcut, la insistențele A.N.P.R.P., micșorându-se suma de la prima evaluare, ilegal și fără a i se comunica vreo motivare.

În ședința din 18 noiembrie 2009, Comisia Centrală a dispus efectuarea unei noi evaluări de către un evaluator, fără a i se comunica vreo motivare pentru această hotărâre, reevaluare neefectuată până la data introducerii acțiunii. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.P.R.P. a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocând prevederile art. 2 lit. g) din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, și faptul că decizia de acordare a despăgubirilor se emite de către C.C.P.S.D., în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Pârâta C.C.P.S.D., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că decizia reprezentând titlul de despăgubire, în favoarea reclamantei, va fi emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzută de lege, ea nefiind în culpă pentru întârzierile înregistrate în emiterea acesteia.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința din 19 mai 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N. în contradictoriu cu pârâta C.C.P.S.D., obligând această pârâtă să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în Dosarul reclamantei nr. 16276/FFCC/2008, respingând capătul doi din acțiune. Prin aceeași sentință, a respins acțiunea formulată de reclamantă față de pârâta A.N.P.R.P., pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele: În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.P.R.P., instanța de fond a reținut că în mod corect a fost invocată în cauză, întrucât decizia de acordare a despăgubirilor se emite de către C.C.P.S.D., în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că pârâta C.C.P.S.D. nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, potrivit competențelor stabilite prin lege, de a emite decizia de acordare a despăgubirilor, în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, într-un termen rezonabil, producându-i astfel reclamantei un prejudiciu. De asemenea, a reținut că deși legea nu prevede un termen pentru emiterea deciziei de despăgubiri, aceasta nu înseamnă că emiterea deciziei trebuie lăsată la liberul arbitru al comisiei, dincolo de un termen rezonabil, întrucât ar echivala cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor acesteia.

În privința capătului doi al acțiunii, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut posibilitatea să solicite despăgubiri pentru întârziere, conform dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, în speță, aceasta nu a solicitat plata unor despăgubiri, arătând că eventuala culpă nu face obiectul prezentului litigiu, astfel că urmează să se îndrepte împotriva persoanelor vinovate, atunci când va cunoaște întinderea exactă a prejudiciului cauzat. 2. Calea de atac exercitată. 2.1. Împotriva soluției pronunțate, au formulat recurs reclamanta, precum și pârâta C.C.P.S.D. 2.2. În recursul formulat, reclamanta a invocat ca temei legal dispozițiile art. 10 și 16 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 13 și 16 din Titlul VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005, fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc.

civ. În esență, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., susținând că: - instanța de fond era datoare să oblige autoritatea pârâtă să emită decizia titlu de despăgubire în concordanță cu unul dintre rapoartele de expertiză aflate la dosar; - instanța a lăsat nerezolvat capătul 2 al acțiunii, fără a obliga autoritatea să-i comunice numele persoanelor vinovate de tergiversarea procedurii de emitere a actelor administrative cuvenite. În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii sale în totalitate. 2.3. C.C.P.S.D. a formulat recurs invocând motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În criticile formulate, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil și existența unui refuz nejustificat din partea sa în emiterea deciziei titlu de despăgubire, în condițiile în care procedura administrativă reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 are etape și faze peste care autoritatea nu poate trece. 2.4. Referitor la recursul formulat de reclamantă, autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea acestuia, depunând la dosar Decizia din 24 februarie 2011 pentru acordarea unei despăgubiri de 8.253.674 RON în favoarea recurentei-reclamante, care fusese comunicată acesteia la data de 31 martie 2011. 3. Soluția instanței de recurs.

3.1. Recursul formulat de C.C.P.S.D. este tardiv formulat și va fi respins ca atare. Astfel, recursul formulat de autoritatea publică a fost depus la registratura Curții de Apel Pitești la data de 7 iulie 2010, în timp ce hotărârea recurată îi fusese comunicată la data de 18 iunie 2010, astfel că termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare a fost încălcat. 3.2. Recursul formulat de recurenta-reclamantă este nefondat și va fi respins ca atare. Astfel, în ceea ce privește prima critică, în mod legal instanța de fond nu s-a raportat la niciunul dintre cele două rapoarte de expertiză, din moment ce, potrivit dispozițiilor generale ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, autoritatea publică competentă are prerogative legale să dispună în legătură cu trimiterea, retrimiterea dosarului la evaluator la societatea de evaluare, lucru pe care C.C.S.D.

l-a și făcut, dispunând refacerea evaluării respective. De altfel, în cursul judecării cauzei în recurs, C.C.S.D. a emis decizia titlu de despăgubire, care reprezintă un act administrativ autonom, susceptibil să fie atacat în procedura reglementată de Legea nr. 247/2004 titlul VII și Legea nr. 554/2004, în măsura în care recurenta-reclamantă va aprecia că a vătămat-o. De asemenea, și în ceea ce privește capătul al doilea al acțiunii, soluția este legală și temeinică, instanța de fond reținând în mod judicios că în procedura recuperării prejudiciului suferit, dispozițiile Legii nr. 554/ 2004 nu reglementează o astfel de cerere, dispozițiile art. 16 neimpunând indicarea nominală a persoanelor vinovate, care urmează să fie stabilite în cursul soluționării cauzei respective.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul formulat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N. împotriva sentinței nr. 107/F-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de C.C.P.S.D. împotriva sentinței nr. 107/F-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.