ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2911/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, reclamanta S.N. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.P.R.P. și C.C.P.S.D.,

solicitând:

- obligarea pârâtelor

la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire, în temeiul dispozițiilor

Titlului VII, Cap.V din Legea nr. 247/ 2005, conform raportului de evaluare dosar;

- obligarea pârâtelor

să-i pună la dispoziție următoarele informații, în vederea acționării în justiție

a persoanelor vinovate, în scopul recuperării prejudiciului cauzat de tergiversarea

soluționării dosarului, respectiv: numele angajaților A.N.P.R.P. (consilier, șef

serviciu, director, vicepreședinte, președinte), care aveau atribuții de execuție

sau de conducere cu privire la soluționarea dosarului său, din momentul sosirii

raportului de evaluare până la eliberarea deciziei, numele membrilor Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor care au hotărât refacerea raportului de evaluare

și precum și al celor care au amânat soluționarea dosarului.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că dosarul său a fost înregistrat, iar în luna ianuarie 2009

a primit un prim raport de evaluare, pe care nu l-au contestat, chiar dacă suma

stabilită a fost sub prețul pieței.

Totodată, a susținut că

raportul de evaluare a fost refăcut, la insistențele A.N.P.R.P., micșorându-se suma

de la prima evaluare, ilegal și fără a i se comunica vreo motivare. În ședința din

18 noiembrie 2009, Comisia Centrală a dispus efectuarea unei noi evaluări de către

un evaluator, fără a i se comunica vreo motivare pentru această hotărâre, reevaluare

neefectuată până la data introducerii acțiunii.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta A.N.P.R.P. a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, invocând prevederile art. 2 lit. g) din H.G. nr. 361/2005, cu modificările

și completările ulterioare, și faptul că decizia de acordare a despăgubirilor se

emite de către C.C.P.S.D., în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâta C.C.P.S.D., prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că decizia

reprezentând titlul de despăgubire, în favoarea reclamantei, va fi emisă numai după

parcurgerea procedurii administrative prevăzută de lege, ea nefiind în culpă pentru

întârzierile înregistrate în emiterea acesteia.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința din 19 mai

2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N. în contradictoriu cu

pârâta C.C.P.S.D., obligând această pârâtă să emită decizia reprezentând titlul

de despăgubire în Dosarul reclamantei nr. 16276/FFCC/2008, respingând capătul doi

din acțiune.

Prin aceeași sentință,

a respins acțiunea formulată de reclamantă față de pârâta A.N.P.R.P., pentru lipsa

calității procesuale pasive a acesteia.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond, a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.P.R.P., instanța de fond a reținut

că în mod corect a fost invocată în cauză, întrucât decizia de acordare a despăgubirilor

se emite de către C.C.P.S.D., în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Pe fondul cauzei, instanța

de fond a reținut că pârâta C.C.P.S.D. nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea,

potrivit competențelor stabilite prin lege, de a emite decizia de acordare a despăgubirilor,

în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea

nr. 247/2005, într-un termen rezonabil, producându-i astfel reclamantei un prejudiciu.

De asemenea, a reținut

că deși legea nu prevede un termen pentru emiterea deciziei de despăgubiri, aceasta

nu înseamnă că emiterea deciziei trebuie lăsată la liberul arbitru al comisiei,

dincolo de un termen rezonabil, întrucât ar echivala cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor

acesteia.

În privința capătului

doi al acțiunii, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut posibilitatea să

solicite despăgubiri pentru întârziere, conform dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 554/2004, în speță, aceasta nu a solicitat plata unor despăgubiri, arătând că

eventuala culpă nu face obiectul prezentului litigiu, astfel că urmează să se îndrepte

împotriva persoanelor vinovate, atunci când va cunoaște întinderea exactă a prejudiciului

cauzat.

2.1. Împotriva soluției

pronunțate, au formulat recurs reclamanta, precum și pârâta C.C.P.S.D.

2.2. În recursul formulat,

reclamanta a invocat ca temei legal dispozițiile art. 10 și 16 din Legea nr. 554/2004

și ale art. 13 și 16 din Titlul VII, Cap.V din Legea nr. 247/2005, fără a se raporta

la vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă

a formulat critici care se circumscriu dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., susținând că:

- instanța de fond era

datoare să oblige autoritatea pârâtă să emită decizia titlu de despăgubire în concordanță

cu unul dintre rapoartele de expertiză aflate la dosar;

- instanța a lăsat nerezolvat

capătul 2 al acțiunii, fără a obliga autoritatea să-i comunice numele persoanelor

vinovate de tergiversarea procedurii de emitere a actelor administrative cuvenite.

În concluzie, recurenta-reclamantă

a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii

acțiunii sale în totalitate.

2.3. C.C.P.S.D. a formulat

recurs invocând motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia

o hotărâre poate fi recurată atunci când a fost pronunțată fără temei legal, ori

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În criticile formulate,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a reținut în mod greșit

încălcarea termenului rezonabil și existența unui refuz nejustificat din partea

sa în emiterea deciziei titlu de despăgubire, în condițiile în care procedura administrativă

reglementată la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 are etape și faze peste care autoritatea

nu poate trece.

2.4. Referitor la recursul

formulat de reclamantă, autoritatea publică pârâtă a depus întâmpinare prin care

a solicitat, în esență, respingerea acestuia, depunând la dosar Decizia din 24

februarie 2011 pentru acordarea unei despăgubiri de 8.253.674 RON în favoarea recurentei-reclamante,

care fusese comunicată acesteia la data de 31 martie 2011.

recurs.

3.1. Recursul formulat

de C.C.P.S.D. este tardiv formulat și va fi respins ca atare.

Astfel, recursul formulat

de autoritatea publică a fost depus la registratura Curții de Apel Pitești la data

de 7 iulie 2010, în timp ce hotărârea recurată îi fusese comunicată la data de 18

iunie 2010, astfel că termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare a fost

încălcat.

3.2. Recursul formulat

de recurenta-reclamantă este nefondat și va fi respins ca atare.

Astfel, în ceea ce privește

prima critică, în mod legal instanța de fond nu s-a raportat la niciunul dintre

cele două rapoarte de expertiză, din moment ce, potrivit dispozițiilor generale

ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, autoritatea publică competentă are prerogative

legale să dispună în legătură cu trimiterea, retrimiterea dosarului la evaluator

la societatea de evaluare, lucru pe care C.C.S.D. l-a și făcut, dispunând refacerea

evaluării respective.

De altfel, în cursul judecării

cauzei în recurs, C.C.S.D. a emis decizia titlu de despăgubire, care reprezintă

un act administrativ autonom, susceptibil să fie atacat în procedura reglementată

de Legea nr. 247/2004 titlul VII și Legea nr. 554/2004, în măsura în care recurenta-reclamantă

va aprecia că a vătămat-o.

De asemenea, și în ceea

ce privește capătul al doilea al acțiunii, soluția este legală și temeinică, instanța

de fond reținând în mod judicios că în procedura recuperării prejudiciului suferit,

dispozițiile Legii nr. 554/ 2004 nu reglementează o astfel de cerere, dispozițiile

art. 16 neimpunând indicarea nominală a persoanelor vinovate, care urmează să fie

stabilite în cursul soluționării cauzei respective.

În concluzie, soluția

instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul formulat de reclamantă

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N. împotriva sentinței nr. 107/F-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de C.C.P.S.D. împotriva sentinței nr. 107/F-C din 19 mai 2010 a Curții de Apel Pitești,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.