ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4495/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4495/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la 5 februarie 2001

petiționara C.I. (fostă L.) a solicitat tragerea la răspunderea penală a

executorului judecătoresc H.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 215

1

,

289, 291 și 292 C. pen., constând în aceea că în dosarul execuțional nr.

117/2006 având ca obiect executarea unei creanțe, reprezentând sultă într-un

proces de partaj cu fostul său soț L.L.W., nu a depus diligențe pentru

reactualizarea sumei, cu ocazia depunerii la dosar a unei expertize de

actualizare a debitului, că a întocmit adrese și declarații false și că după

refuzul de a ridica de la CEC banii depuși de executorul judecătoresc acesta a

depus suma în contul său personal la Banca Transilvania - Sucursala Suceava.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, prin Ordonanța nr. 34/P/2008 din 8 februarie 2010 a

dispus în baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a numitului H.V. pentru

toate infracțiunile reclamate de delapidare, abuz în serviciu contra

intereselor personale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații,

prevăzute de art. 215

1

, 246, 289, 291 și 292 C. pen., cu motivarea

că faptele nu există și că executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile

de serviciu cu respectarea legii.

Împotriva acestei

ordonanțe a formulat plângere petiționara C.I. care a fost respinsă prin

Ordonanța nr. 91/11/2/2010 din 28 martie 2010 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a apreciat de către

procurorul ierarhic superior că infracțiunile reclamate nu există în

materialitatea lor, că petiționara nu a cerut actualizarea creanței sale față

de fostul soț, că procesul-verbal de constatare a încheierii executării și

adresa de radiere a somației imobiliare nu conține date conforme cu realitatea

și că suma consemnată de debitor, la dispoziția executorului judecătoresc a

fost depusă de către acesta la Banca Transilvania Sucursala Suceava, în contul

personal, cu știința petiționarei.

În contra soluției

procurorului de netrimitere în judecată, petiționara C.I. (fosta L.) a

formulat, în baza art. 278

1

alin. (1) din C. proc. pen., plângere

care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 88 din 10 septembrie 2010 a

Curții de Apel Suceava.

Pentru a hotărî

astfel instanța a considerat că toate operațiunile efectuate de executorul

judecătoresc H.V. în Dosarul nr. 117/2006 au fost conforme cu dispozițiile

legii și că nu au existat în materialitatea lor infracțiunile de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., fals

intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 și 291 din C. pen., delapidare

și fals în declarații prevăzute de art. 215

1

și 292 C. pen.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs în termen legal petiționara C.I. (fostă L.) care a

susținut că faptele reclamate au fost comise cu vinovăție de executorul

judecătoresc și a solicitat casarea sentinței atacate, desființarea ordonanței

de scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei la procuror în vederea

redeschiderii urmăririi penale.

Recursul declarat nu

este întemeiat.

Din examinarea

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că soluția

procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatului H.V. executor

judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215

1

,

246, 289, 291 și 292 C. pen., a fost corect adoptată și just menținută de prima

instanță și ca atare hotărârea atacată este legală și temeinică.

Astfel rezultă că

executorul judecătoresc H.V. a efectuat acte de executare în Dosarul nr.

117/2006 în vederea recuperării sumei de 188.893 lei prevăzută în Sentința

civilă nr. 845 din 9 noiembrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni suma datorată

drept sultă de debitorul L.L.W. creditoarei C.I. (fostă L.) în urma partajului

bunurilor comune.

Până la data de 31 octombrie

2007, când s-a încheiat executarea, petiționara nu a solicitat actualizarea

debitului.

Întrucât expertiza

extrajudiciară de actualizare a sumei a fost depusă la biroul executorului

judecătoresc la 15 noiembrie 2007, după ce executarea fusese încheiată la 30

octombrie 2010, în mod justificat prin ordonanța procurorului, menținută de

prima instanță, s-a considerat că nu există infracțiunea de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen.

Din actele dosarului

mai rezultă că prin procesul-verbal din 30 octombrie 2007 s-a constatat

încheiată executarea în Dosarul nr. 117/2006 al Biroului Executorului

Judecătoresc H.V. iar prin Adresa nr. 117 din 31 octombrie 2007 s-a solicitat

Biroului de Carte Funciară Fălticeni radierea somației imobiliare nr. 117 din

26 noiembrie 2006.

Deoarece aceste acte

nu conțin date neconforme cu realitatea în mod corect s-a reținut prin

ordonanța procurorului menținută de prima instanță că nu există infracțiunile

de fals intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 289 și 291 C. pen.

Se mai constată că la

30 octombrie 2007 debitorul L.L.W. a consemnat suma de 188.893 lei la

dispoziția executorului judecătoresc H.V. și pentru că fosta soție, creditoarea

C.I. (L.) nu a înțeles să încaseze debitul, a depus banii cu înștiințarea prealabilă

a petiționarei într-un cont personal la Banca Transilvania.

Întrucât operațiunea

a fost efectuată cu știința creditoarei și nu s-a urmărit producerea unei

consecințe juridice în dauna petiționarei nu există infracțiunile de delapidare

în niciuna din modalitățile prevăzute de lege de însușire, folosire sau

traficare prevăzută de art. 215

1

C. pen. și de fals în declarații

prevăzută de art. 292 C. pen.

În consecință

constatând că susținerile recurentei-petiționare nu pot fi primite și

nerezultând aspecte de nelegalitate și netemeinicie care pot fi luate în

considerare la examinarea hotărârii în baza art. 385

6

alin. (3) din

C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art.

192 alin. (2) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de petiționara C.I. (fostă L.) cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționara C.I. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 10 septembrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 13 decembrie 2010