ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4495/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 5 februarie 2001 petiționara C.I. (fostă L.) a solicitat tragerea la răspunderea penală a executorului judecătoresc H.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 215 1 , 289, 291 și 292 C. pen., constând în aceea că în dosarul execuțional nr. 117/2006 având ca obiect executarea unei creanțe, reprezentând sultă într-un proces de partaj cu fostul său soț L.L.W., nu a depus diligențe pentru reactualizarea sumei, cu ocazia depunerii la dosar a unei expertize de actualizare a debitului, că a întocmit adrese și declarații false și că după refuzul de a ridica de la CEC banii depuși de executorul judecătoresc acesta a depus suma în contul său personal la Banca Transilvania - Sucursala Suceava.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin Ordonanța nr. 34/P/2008 din 8 februarie 2010 a dispus în baza art. 249 raportat la art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. scoaterea de sub urmărire penală a numitului H.V. pentru toate infracțiunile reclamate de delapidare, abuz în serviciu contra intereselor personale, fals intelectual, uz de fals și fals în declarații, prevăzute de art. 215 1 , 246, 289, 291 și 292 C. pen., cu motivarea că faptele nu există și că executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea legii. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petiționara C.I. care a fost respinsă prin Ordonanța nr. 91/11/2/2010 din 28 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

S-a apreciat de către procurorul ierarhic superior că infracțiunile reclamate nu există în materialitatea lor, că petiționara nu a cerut actualizarea creanței sale față de fostul soț, că procesul-verbal de constatare a încheierii executării și adresa de radiere a somației imobiliare nu conține date conforme cu realitatea și că suma consemnată de debitor, la dispoziția executorului judecătoresc a fost depusă de către acesta la Banca Transilvania Sucursala Suceava, în contul personal, cu știința petiționarei. În contra soluției procurorului de netrimitere în judecată, petiționara C.I. (fosta L.) a formulat, în baza art. 278 1 alin. (1) din C. proc. pen., plângere care a fost respinsă prin Sentința penală nr. 88 din 10 septembrie 2010 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel instanța a considerat că toate operațiunile efectuate de executorul judecătoresc H.V. în Dosarul nr. 117/2006 au fost conforme cu dispozițiile legii și că nu au existat în materialitatea lor infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 289 și 291 din C. pen., delapidare și fals în declarații prevăzute de art. 215 1 și 292 C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal petiționara C.I. (fostă L.) care a susținut că faptele reclamate au fost comise cu vinovăție de executorul judecătoresc și a solicitat casarea sentinței atacate, desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea lucrărilor și materialului din dosarul cauzei se constată că soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatului H.V. executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 1 , 246, 289, 291 și 292 C. pen., a fost corect adoptată și just menținută de prima instanță și ca atare hotărârea atacată este legală și temeinică. Astfel rezultă că executorul judecătoresc H.V. a efectuat acte de executare în Dosarul nr. 117/2006 în vederea recuperării sumei de 188.893 lei prevăzută în Sentința civilă nr. 845 din 9 noiembrie 2004 a Judecătoriei Fălticeni suma datorată drept sultă de debitorul L.L.W. creditoarei C.I.

(fostă L.) în urma partajului bunurilor comune. Până la data de 31 octombrie 2007, când s-a încheiat executarea, petiționara nu a solicitat actualizarea debitului. Întrucât expertiza extrajudiciară de actualizare a sumei a fost depusă la biroul executorului judecătoresc la 15 noiembrie 2007, după ce executarea fusese încheiată la 30 octombrie 2010, în mod justificat prin ordonanța procurorului, menținută de prima instanță, s-a considerat că nu există infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. Din actele dosarului mai rezultă că prin procesul-verbal din 30 octombrie 2007 s-a constatat încheiată executarea în Dosarul nr. 117/2006 al Biroului Executorului Judecătoresc H.V.

iar prin Adresa nr. 117 din 31 octombrie 2007 s-a solicitat Biroului de Carte Funciară Fălticeni radierea somației imobiliare nr. 117 din 26 noiembrie 2006. Deoarece aceste acte nu conțin date neconforme cu realitatea în mod corect s-a reținut prin ordonanța procurorului menținută de prima instanță că nu există infracțiunile de fals intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 289 și 291 C. pen. Se mai constată că la 30 octombrie 2007 debitorul L.L.W. a consemnat suma de 188.893 lei la dispoziția executorului judecătoresc H.V. și pentru că fosta soție, creditoarea C.I. (L.) nu a înțeles să încaseze debitul, a depus banii cu înștiințarea prealabilă a petiționarei într-un cont personal la Banca Transilvania.

Întrucât operațiunea a fost efectuată cu știința creditoarei și nu s-a urmărit producerea unei consecințe juridice în dauna petiționarei nu există infracțiunile de delapidare în niciuna din modalitățile prevăzute de lege de însușire, folosire sau traficare prevăzută de art. 215 1 C. pen. și de fals în declarații prevăzută de art. 292 C. pen. În consecință constatând că susținerile recurentei-petiționare nu pot fi primite și nerezultând aspecte de nelegalitate și netemeinicie care pot fi luate în considerare la examinarea hotărârii în baza art. 385 6 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara C.I.

(fostă L.) cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara C.I. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 10 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 13 decembrie 2010