ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4870/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3378 din 4 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâții Ambasada României la Chișinău prin Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Externe având ca obiect obligarea pârâților la programarea într-un termen rezonabil a reclamantului pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române și la plata de despăgubiri morale în cuantum de 1 RON.

Instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat al pârâților de a programa și soluționa cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, întrucât la notificarea din 28 ianuarie 2008 (înregistrată la secția consulară a Ambasadei României la Chișinău la 31 ianuarie 2008), s-a comunicat răspuns motivat reclamantului la data de 6 februarie 2008, conform dovezii existente la dosar. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că soluția primei instanțe este argumentată greșit pe răspunsul comunicat la 6 februarie 2008 de către secția consulară a Ambasadei României la Chișinău deoarece privește alte persoane și că fără a explica ce se înțelege prin „termen rezonabil” judecătorul fondului a ignorat lipsa unui răspuns în termenul legal de 30 de zile conform art. 2 pct. g din Legea nr. 554/2004, acceptând, în pofida probatoriului administrat, că în speță nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii de programare în vederea redobândirii cetățeniei române. Examinând cauza prin prisma criticilor mai sus rezumate, cât și din perspectiva dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, aceasta fiind legală și temeinică. Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurentul-reclamant s-a adresat secției consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău cu două scrisori de intenție în vederea redobândirii cetățeniei române, respectiv la 28 ianuarie 2008 și la 4 martie 2008. În răspunsul comunicat de autoritatea pârâtă reclamantului la data de 15 mai 2008 cu adresa nr. PP sunt punctate împrejurările de ordin obiectiv constând în numărul impresionat de persoane interesate în redobândirea cetățeniei române, ale căror cereri sunt depuse anterior celor formulate de reclamant.

În mod corect instanța fondului a considerat că în speță nu se pune problema unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri privitoare la un drept recunoscut de lege, sau de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, în accepțiunea pe care legiuitorul însuși o dă acestor sintagme prin art. 2 lit. i) și h) din Legea contenciosului administrativ. Deși actul existent la dosarul de fond care conține răspunsul dat unor cereri similare formulate.

Într-adevăr actul existent la dosarul de fond conține răspunsul dat unor cereri similare formulate de alte persoane, însă actele existente în dosarul cauzei justifică soluția dată de Curtea de Apel București demersului judiciar al reclamantului din 1 septembrie 2008. Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Întrucât nici legiuitorul național și nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române. Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că noțiunea de „termen rezonabil” nu este sinonimă celei de „termen scurt”, ci se raportează la toate circumstanțele, împrejurările concrete ale cazului (Cauzele Katte Klistche de la Grange c/ Italia, Hozze c/Olanda, Phillis c/Grecia, Ceteroni c/Italia).

Este de notorietate că secția consulară a Ambasadei României din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că din lipsa unui spațiu corespunzător este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termen scurt. În speță, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenție și data sesizării instanței de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil. În aceste condiții, Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri. Ca urmare, pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinței nr. 3378 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.