ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta M.M. a chemat în judecată

Ministerul Afacerilor Externe - în calitate de reprezentant al Secției

c

onsulare a Ambasadei României din

Chișinău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat

al pârâtului de a-i soluționa cererea, privind stabilirea datei pentru primirea

actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen scurt rezonabil

și să se acorde daune morale în cuantum de 1000 lei.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că la data de 20 octombrie 2006 a formulat cerere către Ministerul Afacerilor

Externe, solicitând să-i fixeze data la care să depună cererea de redobândire a

cetățeniei române, însoțită de actele necesare.

A mai arătat că, în luna septembrie 2006,

s-a prezentat personal la Secția Consulară și a fost invitată să depună această

cerere prin poștă, iar la data de 2 octombrie 2008 a fost informată prin adresa nr. G-5/P/1967 că există un număr foarte mare de solicitări și, din

cauza spațiilor limitate în care ambasada își desfășoară activitatea va fi

programată pentru depunerea cererii.

Revenind cu o nouă cerere la data de 7

ianuarie 2008 reclamanta consideră că această atitudine a Secției consulare

reprezintă un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea, privind invitarea

într-un termen scurt rezonabil să depună cererea de redobândire a cetățeniei

române.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a

formulat întâmpinare și a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune

față de cererea formulată în septembrie 2006, în raport de prevederile art. 11

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1414 din 1

aprilie 2009 a respins excepția prescripției pentru cererea din septembrie 2006

și a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să stabilească o

dată de depunere de către reclamantă a cererii de redobândire a cetățeniei

române, întru-un termen scurt, rezonabil.

Pentru a pronunța această sentință

instanța a reținut că amânarea reclamantei pentru o dată neprecizată pentru

depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, duce la imposibilitatea

acesteia de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind

de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, cu atât

mai mult cu cât aceasta este prima etapă, cererile urmând a fi trimise de

îndată Comisiei de cetățenie din cadrul Ministerului Justiției din România,

pentru a urma procedura prevăzută de lege, procedură care necesită din nou mai

mult timp.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe.

Recurentul a susținut că, în temeiul art.

11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit,

cu mult timp înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată.

S-a mai susținut că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greșită a legii, conform art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, din probatoriu administrat

rezultă că a existat un răspuns adresat reclamantei prin care aceasta era

încunoștințată de faptul că cererea sa va fi soluționată favorabil la momentul

când vor fi procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni,

neputându-se considera, sub nici o formă că am putea fi în situația unui refuz

nejustificat de soluționare a cererii, refuz prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004.

Cât privește „termenul rezonabil” de

soluționare a cererii s-a susținut că acesta nu se regăsește în legislația

română de lege lata, durata acestuia fiind prevăzută în jurisprudența CEDO și

aplicarea lui se face doar în cazurile expres specificate.

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând

seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că

recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează:

Referitor la excepția prescripției

dreptului la acțiune, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este

neîntemeiată, reținând că este lipsită de eficiență juridică analizarea

excepției prescripției dreptului la acțiune pentru cererea promovată în

septembrie 2006, în condițiile în care aceeași cerere a fost reformulată și la

data de 22 septembrie 2008 și la 7 ianuarie 2009, iar petitul cererii

reclamantei este obligarea pârâtului la primirea cererii referitoare la

redobândirea cetățeniei române.

În consecință, instanța de fond a reținut

că nu poți analiza ultima cerere depusă de reclamantă fără a o neglija pe

prima, în considerarea caracterului nejustificat al refuzului autorității

pârâte de a primi cererea.

Pe fondul cauzei urmează a se constata că

reclamanta nu s-a aflat în ipoteza unui răspuns nejustificat de a i se răspunde

la o cerere, în condițiile contenciosului administrativ, întrucât la data de 20

octombrie 2006 aceasta a formulat scrisoarea de intenție, de redobândire a

cetățeniei române și neprimind nici un răspuns, a revenit și la 22 septembrie

2008 precum și la 7 ianuarie 1009 iar la data de 2 octombrie 2008 i s-a

comunicat că există un număr foarte mare de solicitări și din cauza spațiilor

limitate în care ambasada își desfășoară activitatea, va fi programată, la o

dată ulterioară, să depună cererea.

Răspunsul pârâtului de a o invita pe

reclamantă să depună cererea la o dată ulterioară este o amânare a datei

concrete când reclamanta va putea să depună cererea de redobândire a cetățeniei

române și nu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, așa cum este el prevăzut

în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia

română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea

etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea

Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să

conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr.

554/2004.

Pornind

de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data

primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată,

instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile trimise petentului ar fi

constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i

rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind

exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea

limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță.

Potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau

eliberarea unui atestat de cetățenie.

Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de

circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum

complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

î

n consecință, nefiind întrunite condițiile pentru

calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de

rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004,

î

nalta Curte

va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va

modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 1414 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată în

sensul că respinge ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei M.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

octombrie 2009.