ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4433/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta M.M. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe - în calitate de reprezentant al Secției c onsulare a Ambasadei României din Chișinău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererea, privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen scurt rezonabil și să se acorde daune morale în cuantum de 1000 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 20 octombrie 2006 a formulat cerere către Ministerul Afacerilor Externe, solicitând să-i fixeze data la care să depună cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de actele necesare.

A mai arătat că, în luna septembrie 2006, s-a prezentat personal la Secția Consulară și a fost invitată să depună această cerere prin poștă, iar la data de 2 octombrie 2008 a fost informată prin adresa nr. G-5/P/1967 că există un număr foarte mare de solicitări și, din cauza spațiilor limitate în care ambasada își desfășoară activitatea va fi programată pentru depunerea cererii. Revenind cu o nouă cerere la data de 7 ianuarie 2008 reclamanta consideră că această atitudine a Secției consulare reprezintă un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea, privind invitarea într-un termen scurt rezonabil să depună cererea de redobândire a cetățeniei române. Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de cererea formulată în septembrie 2006, în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1414 din 1 aprilie 2009 a respins excepția prescripției pentru cererea din septembrie 2006 și a admis acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să stabilească o dată de depunere de către reclamantă a cererii de redobândire a cetățeniei române, întru-un termen scurt, rezonabil. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că amânarea reclamantei pentru o dată neprecizată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, duce la imposibilitatea acesteia de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, cu atât mai mult cu cât aceasta este prima etapă, cererile urmând a fi trimise de îndată Comisiei de cetățenie din cadrul Ministerului Justiției din România, pentru a urma procedura prevăzută de lege, procedură care necesită din nou mai mult timp.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe. Recurentul a susținut că, în temeiul art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acțiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit, cu mult timp înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată. S-a mai susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre întemeiată pe o interpretare greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, din probatoriu administrat rezultă că a existat un răspuns adresat reclamantei prin care aceasta era încunoștințată de faptul că cererea sa va fi soluționată favorabil la momentul când vor fi procesate cererile similare ale altor cetățeni moldoveni, neputându-se considera, sub nici o formă că am putea fi în situația unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, refuz prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește „termenul rezonabil” de soluționare a cererii s-a susținut că acesta nu se regăsește în legislația română de lege lata, durata acestuia fiind prevăzută în jurisprudența CEDO și aplicarea lui se face doar în cazurile expres specificate. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., ținând seama și de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în ceea ce urmează: Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reținând că este lipsită de eficiență juridică analizarea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru cererea promovată în septembrie 2006, în condițiile în care aceeași cerere a fost reformulată și la data de 22 septembrie 2008 și la 7 ianuarie 2009, iar petitul cererii reclamantei este obligarea pârâtului la primirea cererii referitoare la redobândirea cetățeniei române. În consecință, instanța de fond a reținut că nu poți analiza ultima cerere depusă de reclamantă fără a o neglija pe prima, în considerarea caracterului nejustificat al refuzului autorității pârâte de a primi cererea.

Pe fondul cauzei urmează a se constata că reclamanta nu s-a aflat în ipoteza unui răspuns nejustificat de a i se răspunde la o cerere, în condițiile contenciosului administrativ, întrucât la data de 20 octombrie 2006 aceasta a formulat scrisoarea de intenție, de redobândire a cetățeniei române și neprimind nici un răspuns, a revenit și la 22 septembrie 2008 precum și la 7 ianuarie 1009 iar la data de 2 octombrie 2008 i s-a comunicat că există un număr foarte mare de solicitări și din cauza spațiilor limitate în care ambasada își desfășoară activitatea, va fi programată, la o dată ulterioară, să depună cererea. Răspunsul pârâtului de a o invita pe reclamantă să depună cererea la o dată ulterioară este o amânare a datei concrete când reclamanta va putea să depună cererea de redobândire a cetățeniei române și nu un refuz nejustificat de soluționare a cererii, așa cum este el prevăzut în Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secției Consulare și data cererii de chemare în judecată, instanța de fond a reținut greșit că răspunsurile trimise petentului ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (l) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Litera n) a aceluiași articol definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speță. Potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

î n consecință, nefiind întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, î nalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 1414 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei M.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.