ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.A. a chemat în judecată Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse prin Agenția Județeană de Prestații Sociale Brașov, solicitând revocarea deciziei din dosarul privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, pentru cei doi gemeni născuți de reclamantă. Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului de fond nr. 2325/62/2009 a Tribunalului Brașov, dosar în care reclamanta a invocat excepția nelegalității dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. Prin încheierea din 04 mai 2009, instanța a dispus suspendarea judecății și a înaintat dosarul spre soluționarea excepției de nelegalitate la Curtea de Apel Brașov.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Agenția Județeană de Prestații Sociale Brașov a susținut că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt legale, și că susținerile reclamantei nu au suport legal, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată. Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 98/F/2009 a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, invocată de reclamantă, constatând aceste dispoziții nelegale. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 sunt nelegale și că ele contravin legii și scopului urmărit de legiuitor privind sprijinul acordat familiei pentru creșterea copiilor, indiferent de numărul lor.

Prin definiția dată noțiunii de naștere, reține instanța de fond, art. 2 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României și Agenția Județeană de Prestații Sociale Brașov. În motivarea recursurilor, se arată, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, instanța de fond apreciind greșit că dispozițiile actului atacat sunt nelegale în privința definirii termenului de „naștere”, întrucât recunoașterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate sau de discriminare. Recurenții au învederat, de asemenea, că măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 și reluate de prevederile actului administrativ atacat urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. De asemenea, recurenții au invocat, în cadrul cererilor de recurs, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, pe motiv că aceasta se referă la un act administrativ cu caracter individual, iar nu normativ. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează: În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative normative, se va reține că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, conform art. 4 alin. (1) din legea sus-menționată „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2) al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”. Rezultă, așadar, din coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă. Cu privire la excepția de nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele recurenților nu sunt întemeiate. Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită tutore). Or, definind nașterea într-o manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005 și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate. Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din același act normativ iar prin modul în care a fost definită nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că prevederile din actul administrativ normativ atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată este legală și temeinică, recursurile declarate împotriva acesteia urmând a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și de Agenția Județeană de Prestații Sociale Brașov împotriva sentinței civile nr. 98/F din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2009.