ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5412/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5412/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de
25 aprilie 2009, reclamanții D.A. și D.M. au chemat în judecată pe pârâtul
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea diferenței dintre prețul
de piață al imobilului situat în București, sector 1, C.P. nr. 131, și suma de
11.384,76 RON, actualizată la zi cu indicele de inflație reprezentând prețul
actualizat al imobilului achiziționat în temeiul contractului de
vânzare-cumpărare nr. 1152 din 20 septembrie 1999.
La data de 23 martie
2010, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin note de ședință, a invocat
excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că într-o astfel
de acțiune, calitate procesuală pasivă o poate avea doar Primăria Municipiului
București.
Prin Sentința civilă
nr. 409 din 24 martie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a respins ca
neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții D.A. și D.M.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică,
fiind lipsită de fundament juridic întrucât a analizat contractul de
vânzare-cumpărare prin aplicarea retroactivă a Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă
nr. 569A din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții D.A. și D.M.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând motivul prevăzut de art.
304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanța de apel nu a analizat
cauza prin prisma îmbogățirii fără justă cauză a Statului Român, că a nesocotit
dispozițiile art. 1337 C. civ., referitoare la evicțiune și faptul că ambele
hotărâri conțin motive străine de natura pricinii.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11
noiembrie 2010, având prim termen de judecată la 21 iunie 2011.
La acest din urmă
termen, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-au prezentat la
instanță, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus
suspendarea judecății recursului declarat de reclamanții D.A. și D.M.
La data de 10 iulie
2012, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea perimării.
La termenul de
judecată din data de 18 septembrie 2012 niciuna din părți, legal citate, nu s-a
prezentat la instanță.
Analizând excepția
perimării recursului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 248 C.
proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas
în nelucrare din vina părții timp de un an.
Termenul de perimare
a început să curgă la data de 21 iunie 2011, când instanța a dispus suspendarea
judecării recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
De la acest moment și
până la data de 18 septembrie 2012, reclamanții recurenți nu au îndeplinit nici
un act de procedură în vederea judecării recursului, care să întrerupă cursul
perimării.
În aceste condiții
sunt întrunite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care
în baza art. 252 alin. (1) din același Cod, va constata perimată cererea de
judecare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de reclamanții D.A. și D.M. împotriva Deciziei nr. 569/A din
30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 septembrie 2012.
Procesat de GGC - DG