ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5412/2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 25 aprilie 2009, reclamanții D.A. și D.M. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând restituirea diferenței dintre prețul de piață al imobilului situat în București, sector 1, C.P. nr. 131, și suma de 11.384,76 RON, actualizată la zi cu indicele de inflație reprezentând prețul actualizat al imobilului achiziționat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1152 din 20 septembrie 1999. La data de 23 martie 2010, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin note de ședință, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că într-o astfel de acțiune, calitate procesuală pasivă o poate avea doar Primăria Municipiului București.

Prin Sentința civilă nr. 409 din 24 martie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții D.A. și D.M. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând-o ca nelegală și netemeinică, fiind lipsită de fundament juridic întrucât a analizat contractul de vânzare-cumpărare prin aplicarea retroactivă a Legii nr. 10/2001. Prin Decizia civilă nr. 569A din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții D.A. și D.M. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanții, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând în esență că instanța de apel nu a analizat cauza prin prisma îmbogățirii fără justă cauză a Statului Român, că a nesocotit dispozițiile art. 1337 C. civ., referitoare la evicțiune și faptul că ambele hotărâri conțin motive străine de natura pricinii. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 noiembrie 2010, având prim termen de judecată la 21 iunie 2011. La acest din urmă termen, constatând că niciuna dintre părțile legal citate nu s-au prezentat la instanță, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamanții D.A. și D.M. La data de 10 iulie 2012, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea perimării.

La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012 niciuna din părți, legal citate, nu s-a prezentat la instanță. Analizând excepția perimării recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Termenul de perimare a început să curgă la data de 21 iunie 2011, când instanța a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. De la acest moment și până la data de 18 septembrie 2012, reclamanții recurenți nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului, care să întrerupă cursul perimării.

În aceste condiții sunt întrunite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care în baza art. 252 alin. (1) din același Cod, va constata perimată cererea de judecare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții D.A. și D.M. împotriva Deciziei nr. 569/A din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - DG