ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2741/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

La 31 ianuarie 2012

Consiliul Județean Maramureș apelantul-reclamant a solicitat îndreptarea erorii

judiciare cuprinse de decizia civilă nr. 324/A/2011 din 22 decembrie 2011 a

Curții de Apel Cluj cu privire la cheltuielile efectuate cu deplasarea la

instanță a reprezentantului Județului Maramureș, d-na G.F.

Curtea de Apel Cluj

prin decizia civilă nr. 14/A/2012 a admis în parte cererea, s-a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul și cuprinsul deciziei

civile nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj în sensul că în

loc de „suma de 11.155 RON”, pe care pârâții M.M., M.A. au fost obligați să o

plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a menționat

corect „suma de 12.112,85 RON“.

A fost respinsă cererea

formulată de petent în temeiul art. 281

1

și art. 281

2

C.

proc. civ.

În motivarea acestei decizii

s-au reținut următoarele:

Prin decizia nr. 324/A

din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a dispus obligarea pârâților M.M.

și M.A. la plata sumei de 11.155 RON în favoarea reclamantului-apelant din care

11.000 RON reprezentând onorariul expertului și 155 RON cheltuieli de transport.

S-a reținut că reclamantul

a formulat cererea în temeiul art. 281 - 281

2

C. proc. civ., motivat

de împrejurarea că la termenul de judecată din 8 decembrie 2011 a solicitat în cadrul

cheltuielilor de judecată, cheltuieli de transport în sumă de 1.263,55 RON, și a

produs dovezi pentru acestea, dar i s-au acordat 155 RON cu acest titlu.

S-a constatat că la 8

decembrie 2001 în ședință publică reclamantul apelant prin reprezentant a solicitat

obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată constând și în cheltuieli

efectuate cu deplasarea la instanță, și s-au depus la dosar copii de pe ordinele

de deplasare aferente termenelor de judecată din 17 februarie 2011 - 287,89 RON;

17 martie 2011 - 129 RON; 14 aprilie 2011 - 140,80 RON; 12 iunie 2011 - 134,95 RON;

9 iunie 2011 - 135 RON; 13 octombrie 2011- 135,18 RON; 8 decembrie 2011 - 150,03

RON, potrivit actelor existente la dosar.

S-a apreciat în raport

de probele existente în dosar că dintr-o eroare de calcul prin decizia nr. 324/2011

s-a acordat reclamantului cu acest titlu numai 155 RON în loc de 1.112,85 RON.

Instanța a apreciat că

cererea este admisibilă în limita acestui total, fără să includă în aceste cheltuieli

suma de 150,70 RON aferentă termenului de judecată din 10 noiembrie 2011 față de

împrejurarea că reclamantul apelant nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli în

apel, această sumă fiind cerută doar prin cererea de îndreptare a erorii materiale

din decizia nr. 324/2011, astfel că pentru acea sumă nu s-a putut considera că s-a

săvârșit o eroare sau omisiune de calcul.

S-a mai observat că

art. 281

1

și art. 281

2

invocate în cererea de îndreptare nu

sunt incidente în cauză, nefiind vorba în speță despre lămurirea înțelesului întinderii

sau aplicării dispozitivului hotărârii, despre înlăturarea dispozițiilor potrivnice

sau despre omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal

sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidente.

Pârâții M.M. și M.A. au

declarat recurs împotriva deciziei nr. 14/2012 la 20 martie 2012.

În drept au fost invocate

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt criticile s-au

referit în esență la următoarele aspecte:

Greșita calificare a cererii

de îndreptare a erorii judiciare, drept cerere de completare a dispozitivului în

baza art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ., considerând greșit că acordarea sumei

de 155 RON cheltuieli de judecată în loc de 1.112,85 RON cât s-a solicitat este

o eroare de calcul.

S-a arătat că dacă pretențiile

ar fi justificate, temeiul cererii ar fi art. 281 alin. (2), cererea fiind justificată

de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de acest temei

instanța ar fi trebuit să se pronunțe prin încheiere dată în camera de consiliu,

citarea părților fiind necesară doar pentru a da lămuriri în măsura în care instanța

nu ar fi edificată cu privire la obiectul și temeiul cererii.

Recurenții au arătat că

temeiul de drept în raport de care s-a pronunțat Curtea de Apel vizează art. 281

alin. (1) și (2) care nu privește situația de fapt și de drept invocată.

S-a arătat că cererea

ar fi trebuit respinsă ca tardiv formulată la 30 ianuarie 2011, față de data pronunțării

hotărârii nr. RR și anume 22 decembrie 2011.

S-a susținut că cererea

este nefondată (pentru că la 8 decembrie 2011 reclamantul nu a indicat câtimea cheltuielilor

de transport solicitate și nici nu a depus actele doveditoare) dar și inadmisibilă

(pentru că s-a acordat o altă sumă prin refacerea calculelor față de faptul că reclamanta

nu a fost mulțumită cu suma acordată), o asemenea modificare putând fi realizată

prin căile legale de atac.

Recurenții au mai invocat

faptul că într-un alt dosar, nr. 32/182/2010 instanța de recurs a redus cheltuielile

de judecată acordate Județului Maramureș și dovedite prin facturi și chitanțe. Soluția

s-a explicat de recurenți prin inegalitatea care există între părți când ele sunt

persoane fizice și respectiv persoane juridice.

Prin întâmpinările formulate

de intimații - reclamanți Județul Mureș, prin Consiliul Județean și respectiv intervenienta

RA A.I. Baia Mare (reținute la dosar cu valoare de note scrise față de depunerea

lor tardivă la 19 și respectiv 24 aprilie în raport de termenul de judecată din

24 aprilie 2012) s-a solicitat respingerea recursului.

recurs

Examinând hotărârea atacată

prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică

în cauză nefiind dovedite motivele de modificare invocate astfel că recursul a fost

respins pentru considerentele ce urmează.

Cererea de îndreptare

a erorii judiciare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 - 281

2

C. proc. civ.

Instanța de apel examinând

această cerere prin prisma motivelor de fapt invocată în mod corect a apreciat că

cererea se încadrează în criteriile prevăzute de art. 281 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., considerând că în cauză este vorba despre o eroare de calcul, situație

prevăzută în mod expres de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că din mai

multe temeiuri de drept indicate, se reține numai unul, și se admite cererea în

temeiul acestuia nu reprezintă o recalificare a cererii, cum se susține de către

recurenți ci o admitere în parte a acesteia.

Instanța, sub acest aspect

a făcut o corectă și temeinică analiză a cererii și a dispozițiilor legale invocate,

înscriind în mod justificat cererea în cadrul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. și

constatând că sunt întrunite în cauză premizele acestui art. pentru admiterea cererii.

Cât privește celelalte

dispoziții legale invocate care se referă la alte premize decât cele invocate în

fapt în cerere, au fost corect respinse.

Critica referitoare la

împrejurarea că în mod greșit s-a pronunțat soluția prin decizie în loc de încheiere

în camera de consiliu cum prevede art. 281 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu se

poate încadra într-un motiv de modificare și nici de casare, câtă vreme soluția

a fost dată în camera de consiliu, cum rezultă din practicaua deciziei și câtă vreme

recurenții nu au putut indica vătămarea care li s-a produs prin faptul că hotărârea

instanței a îmbrăcat forma unei decizii și nu a unei hotărâri.

Invocarea tardivității

unei asemenea cereri este o critică de asemenea nefondată câtă vreme pentru cereri

de această natură art. 281 C. proc. civ. nu prevede o limitare în timp.

În cauză au fost respectate

și dispozițiile alin. (2) al acestui art. cât privește aprecierea asupra necesității

de citare a părților în cauză, numai dacă sunt necesare unele lămuriri din partea

acestora.

Din considerentele deciziei

rezultă împrejurarea că natura cererii nu a impus citarea părților.

Nici motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este dovedit în cauză.

Instanța și-a întemeiat

soluția pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., corect aplicat situației

deduse judecății pentru îndreptarea erorii materiale (de calcul) făcută de instanța

de apel - în judecarea apelurilor formulate de reclamantul Județul Maramureș, prin

Consiliul Județean și intervenientei RA A.I. Baia Mare - cu ocazia soluționării

cererii de cheltuieli de judecată întemeiată pe dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., formulată de apelantul reclamant.

Criticile referitoare

la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la cererea unei părți persoană juridică

având în vedere inegalitatea părților (persoane fizice și persoane juridice) se

constată că acestea sunt critici care țin de fondul rezolvării cererii de cheltuieli

de judecată care nu au format obiectul acțiunii și prin urmare sunt exterioare obiectului

recursului.

Cererea de cheltuieli

de judecată formulată de intimatul Județul Maramureș în prezenta fază a procesului

nu a fost motivată decât în drept fără să se indice temeiul de fapt astfel că instanța

nu a luat-o în examinare.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins ca nefondat

recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de M.M. și M.A. împotriva deciziei nr. 14/A/2012 din data de 16

februarie 2012 pronunțată Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie

2012.