ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2741/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1. Cererea de îndreptare a erorii judiciare La 31 ianuarie 2012 Consiliul Județean Maramureș apelantul-reclamant a solicitat îndreptarea erorii judiciare cuprinse de decizia civilă nr. 324/A/2011 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj cu privire la cheltuielile efectuate cu deplasarea la instanță a reprezentantului Județului Maramureș, d-na G.F. 2. Soluția instanței de apel Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr. 14/A/2012 a admis în parte cererea, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul și cuprinsul deciziei civile nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj în sensul că în loc de „suma de 11.155 RON”, pe care pârâții M.M., M.A.

au fost obligați să o plătească reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată, s-a menționat corect „suma de 12.112,85 RON“. A fost respinsă cererea formulată de petent în temeiul art. 281 1 și art. 281 2 C. proc. civ. În motivarea acestei decizii s-au reținut următoarele: Prin decizia nr. 324/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a dispus obligarea pârâților M.M. și M.A. la plata sumei de 11.155 RON în favoarea reclamantului-apelant din care 11.000 RON reprezentând onorariul expertului și 155 RON cheltuieli de transport. S-a reținut că reclamantul a formulat cererea în temeiul art. 281 - 281 2 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că la termenul de judecată din 8 decembrie 2011 a solicitat în cadrul cheltuielilor de judecată, cheltuieli de transport în sumă de 1.263,55 RON, și a produs dovezi pentru acestea, dar i s-au acordat 155 RON cu acest titlu.

S-a constatat că la 8 decembrie 2001 în ședință publică reclamantul apelant prin reprezentant a solicitat obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată constând și în cheltuieli efectuate cu deplasarea la instanță, și s-au depus la dosar copii de pe ordinele de deplasare aferente termenelor de judecată din 17 februarie 2011 - 287,89 RON; 17 martie 2011 - 129 RON; 14 aprilie 2011 - 140,80 RON; 12 iunie 2011 - 134,95 RON; 9 iunie 2011 - 135 RON; 13 octombrie 2011- 135,18 RON; 8 decembrie 2011 - 150,03 RON, potrivit actelor existente la dosar. S-a apreciat în raport de probele existente în dosar că dintr-o eroare de calcul prin decizia nr. 324/2011 s-a acordat reclamantului cu acest titlu numai 155 RON în loc de 1.112,85 RON.

Instanța a apreciat că cererea este admisibilă în limita acestui total, fără să includă în aceste cheltuieli suma de 150,70 RON aferentă termenului de judecată din 10 noiembrie 2011 față de împrejurarea că reclamantul apelant nu a dovedit efectuarea acestor cheltuieli în apel, această sumă fiind cerută doar prin cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia nr. 324/2011, astfel că pentru acea sumă nu s-a putut considera că s-a săvârșit o eroare sau omisiune de calcul. S-a mai observat că art. 281 1 și art. 281 2 invocate în cererea de îndreptare nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba în speță despre lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii, despre înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau despre omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidente.

3. Recursul Pârâții M.M. și M.A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 14/2012 la 20 martie 2012. În drept au fost invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În fapt criticile s-au referit în esență la următoarele aspecte: Greșita calificare a cererii de îndreptare a erorii judiciare, drept cerere de completare a dispozitivului în baza art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ., considerând greșit că acordarea sumei de 155 RON cheltuieli de judecată în loc de 1.112,85 RON cât s-a solicitat este o eroare de calcul. S-a arătat că dacă pretențiile ar fi justificate, temeiul cererii ar fi art. 281 alin. (2), cererea fiind justificată de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. În raport de acest temei instanța ar fi trebuit să se pronunțe prin încheiere dată în camera de consiliu, citarea părților fiind necesară doar pentru a da lămuriri în măsura în care instanța nu ar fi edificată cu privire la obiectul și temeiul cererii.

Recurenții au arătat că temeiul de drept în raport de care s-a pronunțat Curtea de Apel vizează art. 281 alin. (1) și (2) care nu privește situația de fapt și de drept invocată. S-a arătat că cererea ar fi trebuit respinsă ca tardiv formulată la 30 ianuarie 2011, față de data pronunțării hotărârii nr. RR și anume 22 decembrie 2011. S-a susținut că cererea este nefondată (pentru că la 8 decembrie 2011 reclamantul nu a indicat câtimea cheltuielilor de transport solicitate și nici nu a depus actele doveditoare) dar și inadmisibilă (pentru că s-a acordat o altă sumă prin refacerea calculelor față de faptul că reclamanta nu a fost mulțumită cu suma acordată), o asemenea modificare putând fi realizată prin căile legale de atac.

Recurenții au mai invocat faptul că într-un alt dosar, nr. 32/182/2010 instanța de recurs a redus cheltuielile de judecată acordate Județului Maramureș și dovedite prin facturi și chitanțe. Soluția s-a explicat de recurenți prin inegalitatea care există între părți când ele sunt persoane fizice și respectiv persoane juridice. Prin întâmpinările formulate de intimații - reclamanți Județul Mureș, prin Consiliul Județean și respectiv intervenienta RA A.I. Baia Mare (reținute la dosar cu valoare de note scrise față de depunerea lor tardivă la 19 și respectiv 24 aprilie în raport de termenul de judecată din 24 aprilie 2012) s-a solicitat respingerea recursului. 4. Analiza instanței de recurs Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală și temeinică în cauză nefiind dovedite motivele de modificare invocate astfel că recursul a fost respins pentru considerentele ce urmează.

Cererea de îndreptare a erorii judiciare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281 - 281 2 C. proc. civ. Instanța de apel examinând această cerere prin prisma motivelor de fapt invocată în mod corect a apreciat că cererea se încadrează în criteriile prevăzute de art. 281 alin. (1) și (2) C. proc. civ., considerând că în cauză este vorba despre o eroare de calcul, situație prevăzută în mod expres de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Împrejurarea că din mai multe temeiuri de drept indicate, se reține numai unul, și se admite cererea în temeiul acestuia nu reprezintă o recalificare a cererii, cum se susține de către recurenți ci o admitere în parte a acesteia. Instanța, sub acest aspect a făcut o corectă și temeinică analiză a cererii și a dispozițiilor legale invocate, înscriind în mod justificat cererea în cadrul art. 281 alin. (1) C. proc.

civ. și constatând că sunt întrunite în cauză premizele acestui art. pentru admiterea cererii. Cât privește celelalte dispoziții legale invocate care se referă la alte premize decât cele invocate în fapt în cerere, au fost corect respinse. Critica referitoare la împrejurarea că în mod greșit s-a pronunțat soluția prin decizie în loc de încheiere în camera de consiliu cum prevede art. 281 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu se poate încadra într-un motiv de modificare și nici de casare, câtă vreme soluția a fost dată în camera de consiliu, cum rezultă din practicaua deciziei și câtă vreme recurenții nu au putut indica vătămarea care li s-a produs prin faptul că hotărârea instanței a îmbrăcat forma unei decizii și nu a unei hotărâri.

Invocarea tardivității unei asemenea cereri este o critică de asemenea nefondată câtă vreme pentru cereri de această natură art. 281 C. proc. civ. nu prevede o limitare în timp. În cauză au fost respectate și dispozițiile alin. (2) al acestui art. cât privește aprecierea asupra necesității de citare a părților în cauză, numai dacă sunt necesare unele lămuriri din partea acestora. Din considerentele deciziei rezultă împrejurarea că natura cererii nu a impus citarea părților. Nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este dovedit în cauză. Instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., corect aplicat situației deduse judecății pentru îndreptarea erorii materiale (de calcul) făcută de instanța de apel - în judecarea apelurilor formulate de reclamantul Județul Maramureș, prin Consiliul Județean și intervenientei RA A.I.

Baia Mare - cu ocazia soluționării cererii de cheltuieli de judecată întemeiată pe dispozițiile art. 274 C. proc. civ., formulată de apelantul reclamant. Criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la cererea unei părți persoană juridică având în vedere inegalitatea părților (persoane fizice și persoane juridice) se constată că acestea sunt critici care țin de fondul rezolvării cererii de cheltuieli de judecată care nu au format obiectul acțiunii și prin urmare sunt exterioare obiectului recursului. Cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul Județul Maramureș în prezenta fază a procesului nu a fost motivată decât în drept fără să se indice temeiul de fapt astfel că instanța nu a luat-o în examinare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a fost respins ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.M. și M.A. împotriva deciziei nr. 14/A/2012 din data de 16 februarie 2012 pronunțată Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2012.