ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4112/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3838 din 12 octombrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta M.M., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prin

care solicita anularea deciziei nr. 294 din 05 martie 2009 emisă de pârât, prin

care a fost notificată cu privire la faptul că în perioada 01 iunie 2006-31

ianuarie 2009 a încasat necuvenit suma de 27.189 RON reprezentând spor de

vechime, indemnizație de concediu și primă de vacanță.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa din 5 martie

2009 pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a comunicat reclamantei

că urmează să restituie suma de 27.189 RON cu titlu de spor de vechime, indemnizația

de concediu și prima de vacanță și faptul că modalitatea de restituire a acestei

sume este asumarea unui angajament de plată și eșalonarea sumei încasate necuvenit

într-un termen de maxim 3 ani.

Pârâta a fost invitată

să se prezinte la Direcția Resurse Umane în vederea semnării angajamentului de plată.

Această comunicare a avut

la bază Memorandumul intern din 3 martie 2009 emis de pârât, act administrativ necontestat

în prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 raportat la art. 1 alin. (1) din același

act normativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ o persoană vătămată

într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act unilateral cu caracter individual

sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică în vederea

organizării, executării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În cauză, reclamanta a

dedus controlului de legalitate și temeinicie al instanței de contencios administrativ

un act prin care se comunică cuantumul unei sume; precum și o invitație de a stabili

modalitatea de eșalonare a acesteia, fără a contesta actul administrativ unilateral

prin care a fost stabilită eventuala creanță datorată.

Actul pe care reclamanta

înțelege să îl conteste nu întrunește condițiile prevăzute de dispozițiile legale

anterior menționate, întrucât nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice

de drept public, reprezentând o simplă comunicare care nu poate produce reclamantei

o vătămare în sensul art. 2 alin. (1) lit. o) Legea nr. 554/2004 modificată și republicată.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a

fost dată cu greșita aplicare a legii.

S-a precizat în motivele

de recurs că instanța fondului nu s-a pronunțat cu privire la un capăt de cerere

și anume la cererea precizatoare prin care s-a solicitat obligarea intimatei la

plata drepturilor bănești cuvenite pentru perioada februarie 2009-decembrie 2009.

Recursul este întemeiat

și va fi admis.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că la 16 decembrie 2009 M.M. a formulat

o cere precizatoare anexată la dosar prin care a solicitat drepturile bănești pentru

perioada februarie 2009-decembrie 2009 în cuantum de 8.750 RON.

Rezultă fără dubiu că

instanța de fond nu s-a pronunțat pe această cerere, fapt care rezultă din decizia

contestată cât și din încheierile existente la dosar.

În raport de aceste considerente

și de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul declarat de M.M. și va casa sentința atacată cu trimitere spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării

se va discuta cererea precizatoare și instanța fondului se va pronunța pe aceasta,

în raport de probatoriile admise sau administrate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta M.M. împotriva sentinței nr. 3838 din 12 octombrie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie

2011.