ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3959/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. Petenta I.C. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva comisarului șef D.E. pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., arătând că acesta a citat-o la locul de muncă în mod abuziv și cu nerespectarea procedurii de citare prevăzută de lege. 2. Prin rezoluția nr. 293/P/2009 din 29 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.E.R. și D.E. S-a constatat că, în instrumentarea Dosarului 2546/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 București, petenta a fost citată la locul de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 177 C. proc.

pen., iar procedura de citare a fost efectuată de inspectorul A.E.R. și nu de D.E., personal. 3. Prin rezoluția nr. 1831/II/2009 din data de 26 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate în baza art. 278 C. proc. pen., constatându-se că plângerea se rezumă a fi o critică subiectivă și neîntemeiată asupra soluției adoptate în cauză, care este temeinică și legală. 4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, petenta I.C. a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. În plângerea adresată instanței, petenta a invocat aceleași motive, respectiv faptul că a fost citată în mod intenționat "defectuos" la locul de muncă și nu la domiciliu.

În opinia petentei, procedura de citare a fost efectuată de D.E. și aceasta a dat posibilitatea șefului instituției să "arate" colegilor că există un dosar penal în care petenta este citată. Prin Sentința penală nr. 84 din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta I.C. împotriva rezoluției din Dosarul nr. 293/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1831/II-2/2009 a aceleiași unități de parchet, fiind obligată petenta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Instanța de fond a reținut în esență că procedura de citare a fost legal îndeplinită de A.E.R. în conformitate cu dispozițiile art. 177 C. proc.

pen. iar nemulțumirea petentei cu privire la procedura de citare efectuată legal este pur subiectivă și nu poate constitui motiv de admitere a plângerii. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petenta I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că instanța de fond și-a însușit punctul de vedere al procurorului fără a efectua cercetarea judecătorească, pe fondul cauzei reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că intimatul comisar - șef D.E.

nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen., reclamată prin plângerea penală, nefiind cel care a efectuat procedura de citare a petentei la locul de muncă al acesteia. În realitate, petenta a fost citată la locul de muncă, dar procedura de citare a fost efectuată de inspectorul A.E.R. în conformitate cu dispozițiile art. 177 C. proc. pen., care prevăd că citarea învinuiților/inculpaților, precum și a altor persoane se face la adresa locului de muncă, prin serviciul de personal al unității la care lucrează, în situația în care adresa unde locuiesc nu este cunoscută. În speță, cum în plângerea penală formulată împotriva petentei pentru sustragerea de înscrisuri nu se indica domiciliul acesteia, ci doar faptul că este angajata S.O., calitate în care și săvârșise presupusa faptă, inspectorul A.E.R.

a completat citația și predat-o la secretariatul respectivei unități spitalicești, pentru a fi remisă petentei, astfel că în sarcina acestuia nu se poate reține încălcarea vreunei dispoziții legale. Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara I.C. împotriva Sentinței penale nr. 84 din 29 martie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2010.