ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 74 din 22 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile inculpaților L.R. și L.F.M. împotriva Sentinței penale nr. 115 din 12 octombrie 2009 a Tribunalului Olt, secția penală, pe motiv că încadrarea juridică dată faptelor este legală și temeinică, inculpatul L.R. - inițiatorul incidentului - fiind cel care a aplicat o lovitură puternică, în zona gâtului, cu pumnul, partea vătămată căzând la pământ, după care împreună cu fratele său, coinculpatul L.F.M. l-au lovit repetat, cu piciorul în zona toracică și abdominală, cauzându-i lovituri traumatice victimei care au necesitat internare medicală de urgență și intervenție chirurgicală, soldată cu un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.

În termen legal ambii inculpați au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul L.F.M. prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost săvârșită de el, că probele au fost interpretate greșit conducând la o gravă eroare de fapt, că încadrarea juridică corectă era de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și în subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în conformitate cu criteriile enumerate de art. 72 C. pen. La rândul său inculpatul L.R., tot prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe recursul declarat, a invocat aceleași cazuri de casare, solicitând reîncadrarea juridică în art. 181 C. pen., întrucât pentru subzistența infracțiunii de tentativă la omor latura subiectivă nu este îndeplinită.

Și acest inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării art. 81 C. pen. și nu a art. 86 1 C. pen., întrucât se află în imposibilitate obiectivă de a-și căuta un loc de muncă dacă nu poate părăsi localitatea de domiciliu. Examinând criticile în raport de actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează: Chiar dacă inculpații nu au respectat termenul imperativ de motivare în scris a recursurilor, impus de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., constatându-se că sunt invocate cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, aceste critici vor fi analizate fiecare în parte.

Așa cum just au reținut ambele instanțe, din probele administrate pe parcursul procesului a reieșit că în seara zilei de 20 septembrie 2008, orele 20,30, în discoteca organizată în comuna Movileni, județul Olt, la barul lui l.F., pe fondul unor discuții contradictorii, după injurii și amenințări, inculpatul L.R. cu partea vătămată D.M. s-au îmbrâncit apoi inculpatul i-a aplicat un pumn doborându-l pe acesta pe suprafața betonată a localului, apoi, împreună cu fratele său, coinculpatul L.F.M. l-au călcat în picioare, lovindu-l la torace și abdomen timp de cca. 3 minute, victima aflându-se în poziția de decubit dorsal, fapt ce a favorizat intensitatea deosebită a loviturilor de picioare, intestinul fiind zdrobit între coloana vertebrală și talpa picioarelor cu care s-a acționat.

Atât prin actul de inculpare cât și instanțele au apreciat corect că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în raport de modul de acționare, intensitatea loviturilor și zona vizată. Sub aspectul laturii subiective s-a reținut intenția indirectă în sensul că inculpații au avut sau ar fi putut și trebuit să aibă reprezentarea rezultatului acțiunilor lor, din moment ce victima era căzută în decubit dorsal, lipsită de posibilitate de apărare iar ei acționau împreună, cu picioarele încălțate, lovind abdomenul acesteia. De altfel, prin certificatul medico-legal din 15 octombrie 2008 emis de I.M.L.

Olt completat cu raportul de expertiză medico-legală nr. X/2009 al Serviciului de medicină legală Olt s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat în urma agresiunii „Peritonită acută difuză posttraumatică, contuzie cefalopancreatică. Contuzie abdominală. Aderențe peritoneale". Ca atare s-a practicat operatoriu „efracție posttraumatică a marelui epiplon. Infecția plăgii cu E. Coli, eviscerație postoperatorie. Leziunile traumatice au pus viața victimei în primejdie". Critica inculpatului L.F.M. cum că nu ar fi participat la săvârșirea faptei nu este susținută de ansamblul probator al cauzei, martorii arătând că ambii inculpați au lovit cu picioarele victima în timp ce se afla căzută pe pardoseala cimentată a barului, mai ales că acesta s-a și sustras urmăririi penale, imediat după incident, părăsind țara.

Referitor la lipsa intenției, așa cum s-a arătat și de către cele două instanțe, inculpații au avut posibilitatea prevederii rezultatului faptei lor și deși nu au urmărit moartea victimei, au acceptat posibilitatea producerii ei, mai ales că lovind cu picioarele o persoană aflată în decubit dorsal, în abdomen unde se găsesc organe importante pentru ființa umană (ficat, stomac, pancreas, intestine, splina) au realizat - din cunoștințele generale despre viață pe care le dobândește orice individ în urma școlii - că este posibil să intervină decesul părții vătămate. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, ambele instanțe au dat dovadă de clemență deosebită, respectând și aplicând întocmai criteriile enumerate de art. 72 C. pen., raportate și la funcțiile sancțiunii penale așa cum sunt ele nominalizate în art. 52 C. pen.

Soluțiile fiind legale și temeinice, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate inculpații L.R. și L.F.M. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2010.