ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 74 din 22 martie 2010

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondate apelurile inculpaților L.R. și L.F.M. împotriva Sentinței penale nr.

115 din 12 octombrie 2009 a Tribunalului Olt, secția penală, pe motiv că încadrarea

juridică dată faptelor este legală și temeinică, inculpatul L.R. - inițiatorul

incidentului - fiind cel care a aplicat o lovitură puternică, în zona gâtului,

cu pumnul, partea vătămată căzând la pământ, după care împreună cu fratele său,

coinculpatul L.F.M. l-au lovit repetat, cu piciorul în zona toracică și

abdominală, cauzându-i lovituri traumatice victimei care au necesitat internare

medicală de urgență și intervenție chirurgicală, soldată cu un număr de 35 - 40

zile îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie.

În termen legal ambii

inculpați au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluțiile

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, inculpatul

L.F.M. prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe fondul recursului a invocat cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C.

proc. pen., susținând că fapta nu a fost săvârșită de el, că probele au fost

interpretate greșit conducând la o gravă eroare de fapt, că încadrarea juridică

corectă era de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și în subsidiar

a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, în conformitate cu criteriile

enumerate de art. 72 C. pen.

La rândul său

inculpatul L.R., tot prin apărător, cu ocazia dezbaterilor pe recursul

declarat, a invocat aceleași cazuri de casare, solicitând reîncadrarea juridică

în art. 181 C. pen., întrucât pentru subzistența infracțiunii de tentativă la

omor latura subiectivă nu este îndeplinită. Și acest inculpat a solicitat

reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării art. 81 C. pen. și nu a art.

86

1

C. pen., întrucât se află în imposibilitate obiectivă de a-și

căuta un loc de muncă dacă nu poate părăsi localitatea de domiciliu.

Examinând criticile

în raport de actele și lucrările cauzei, hotărârile atacate cât și sub aspectul

cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform dispozițiilor

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt

nefondate pentru cele ce vor fi dezvoltate în cele ce urmează:

Chiar dacă inculpații

nu au respectat termenul imperativ de motivare în scris a recursurilor, impus

de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., constatându-se că sunt

invocate cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, aceste critici

vor fi analizate fiecare în parte.

Așa cum just au

reținut ambele instanțe, din probele administrate pe parcursul procesului a

reieșit că în seara zilei de 20 septembrie 2008, orele 20,30, în discoteca

organizată în comuna Movileni, județul Olt, la barul lui l.F., pe fondul unor

discuții contradictorii, după injurii și amenințări, inculpatul L.R. cu partea

vătămată D.M. s-au îmbrâncit apoi inculpatul i-a aplicat un pumn doborându-l pe

acesta pe suprafața betonată a localului, apoi, împreună cu fratele său,

coinculpatul L.F.M. l-au călcat în picioare, lovindu-l la torace și abdomen

timp de cca. 3 minute, victima aflându-se în poziția de decubit dorsal, fapt ce

a favorizat intensitatea deosebită a loviturilor de picioare, intestinul fiind

zdrobit între coloana vertebrală și talpa picioarelor cu care s-a acționat.

Atât prin actul de

inculpare cât și instanțele au apreciat corect că sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzute de art. 20 rap.

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în raport de modul de

acționare, intensitatea loviturilor și zona vizată.

Sub aspectul laturii

subiective s-a reținut intenția indirectă în sensul că inculpații au avut sau

ar fi putut și trebuit să aibă reprezentarea rezultatului acțiunilor lor, din

moment ce victima era căzută în decubit dorsal, lipsită de posibilitate de

apărare iar ei acționau împreună, cu picioarele încălțate, lovind abdomenul

acesteia.

De altfel, prin

certificatul medico-legal din 15 octombrie 2008 emis de I.M.L. Olt completat cu

raportul de expertiză medico-legală nr. X/2009 al Serviciului de medicină

legală Olt s-a concluzionat că partea vătămată a prezentat în urma agresiunii

„Peritonită acută difuză posttraumatică, contuzie cefalopancreatică. Contuzie

abdominală. Aderențe peritoneale". Ca atare s-a practicat operatoriu

„efracție posttraumatică a marelui epiplon. Infecția plăgii cu E. Coli,

eviscerație postoperatorie. Leziunile traumatice au pus viața victimei în

primejdie".

Critica inculpatului

L.F.M. cum că nu ar fi participat la săvârșirea faptei nu este susținută de

ansamblul probator al cauzei, martorii arătând că ambii inculpați au lovit cu

picioarele victima în timp ce se afla căzută pe pardoseala cimentată a barului,

mai ales că acesta s-a și sustras urmăririi penale, imediat după incident,

părăsind țara.

Referitor la lipsa

intenției, așa cum s-a arătat și de către cele două instanțe, inculpații au

avut posibilitatea prevederii rezultatului faptei lor și deși nu au urmărit

moartea victimei, au acceptat posibilitatea producerii ei, mai ales că lovind

cu picioarele o persoană aflată în decubit dorsal, în abdomen unde se găsesc

organe importante pentru ființa umană (ficat, stomac, pancreas, intestine,

splina) au realizat - din cunoștințele generale despre viață pe care le

dobândește orice individ în urma școlii - că este posibil să intervină decesul

părții vătămate.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, ambele instanțe au dat dovadă

de clemență deosebită, respectând și aplicând întocmai criteriile enumerate de

art. 72 C. pen., raportate și la funcțiile sancțiunii penale așa cum sunt ele

nominalizate în art. 52 C. pen.

Soluțiile fiind

legale și temeinice, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

inculpații L.R. și L.F.M. împotriva Deciziei penale nr. 74 din 22 martie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iunie 2010.