ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1966/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Constată că, prin Decizia nr. 540 din 10

martie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și, ca

nefondată, contestația în anularea Deciziei nr. 1730 pronunțată la data de 4

noiembrie 2010 de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatorul N.C.,

reprezentat de Sindicatul Liber Independent COS Târgoviște, în contradictoriu

cu intimata SC M.T. SA.

Împotriva acestei

decizii, cu privire la soluția de respingere a excepției de

neconstituționalitate, a declarat recurs, contestatorul N.C., solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță.

Recurentul

contestator a susținut faptul că "excepția de neconstituționalitate

invocată are legătură cu cauza întrucât aceasta a fost motivarea de respingere

a recursului formulat, motivare aflată și în Decizia civilă nr. 1730/2010 a

Curții de Apel Ploiești"

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art.

29 din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor

ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia".

În cauză, obiectul

litigiului îl constituie contestația la decizia de concediere, întemeiată pe

dispozițiile art. 17, 287 și 283 C. muncii.

Or, recurentul a

invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art disp. art. 290 C. proc. civ.

conform căruia procedura de soluționare a conflictelor de muncă se soluționează

prin lege specială, raportat la disp. art. 15 alin. (2) din Constituție

potrivit căruia "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii

penale sau contravenționale mai favorabile".

Ca urmare, legal s-a

reținut că excepția de neconstituționalitate invocată, nu are legătură cu fondul

pricinii/cauzei deduse judecății.

Prin urmare, curtea

de apel a făcut o corectă interpretare și aplicarea prevederilor art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992 atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea

de sesizare a Curții Constituționale, nefiind îndeplinită condiția ca

dispozițiile normative a căror constituționalitate se cere a fi cenzurată, să

aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință,

apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din

Legea nr. 47/1992 pentru admiterea cererii de sesizare a Curții

Constituționale, cum legal a reținut curtea de apel prin hotărârea recurată, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorul N.C. împotriva Deciziei nr. 540

din 10 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 19 martie 2012.

Procesat de GGC - AA