ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2010

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

1.Judecătoria

Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 373

1

C.

proc. civ. - așa cum a fost modificat în urma pronunțării Deciziei nr. 458/2009

a Curții Constituționale, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării

instanței de executare.

Acesta a fost

învestit cu cererea de executare silită a creditoarei Ș.D.C.L. împotriva debitorului

SC P. SA cu sediul în București, fără a se arăta în concret care și unde sunt situate

bunurile mobile și imobile ce urmează a fi executate (existența unui punct de lucru

SC P. SA în Tg-Jiu nefiind o prezumție legală în condițiile art. 1199-1202 C. civ).

Potrivit art. 407 alin. (1) C. proc. civ., bunurile care servesc la exercitarea

ocupației debitorului nu pot fi supuse executării silite decât numai în lipsă de

alte bunuri urmăribile și numai pentru obligații de întreținere, chirii, arenzi

sau alte creanțe privilegiate asupra mobilelor.

Prin soluționarea

cererii de încuviințare a executării silite, instanța de executare trebuie să verifice

o serie de elemente privitoare la legalitatea începerii executării, unul din elementele

esențiale fiind acela de a stabili dacă are calitatea de instanță de executare.

Creditorul este cel care arată prin însăși cererea de executare modalitatea de executare

aleasă, și oferă executorului elemente cu privire la bunurile ce urmează a fi urmărite

și locul situării acestora.

Cererea de executare

se depune la executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează

să se facă executarea,ori, în cazul urmăririi bunurilor, la executorul judecătoresc

din circumscripția judecătoriei în care se află aceste bunuri. Rezultă, că încă

de la depunerea cererii de executare creditorul trebuie să opteze cu privire la

modalitatea de executare aleasă.

2.Judecătoria

sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu-Jiu, pentru următoarele motive:

Executorul judecătoresc

a înaintat cererea de executare silită formulată de creditor, cel din urmă solicitând

încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă

nr. 3141 din 16 octombrie 2009, indicând ca și forme de executare silită pe cea

mobiliară și pe cea imobiliară. S-a menționat totodată că debitorul are punct de

lucru și bunuri urmăribile pe raza municipiului TG Jiu, stații peco, carburanți

etc. tocmai în motivarea competentei de judecată atribuite Judecătoriei Târgu Jiu.

Împrejurarea că

debitorul își are sediul în raza Judecătoriei Sectorului 1 București nu este de

natură a schimba competența instanței susmenționate de vreme ce, în cazul urmăririi

mobiliare/imobiliare, aceasta este una specială, dată de locul situării bunurilor.

Deopotrivă, la acest moment, al încuviințării executării silite, instanța nici nu

poate pretinde creditorului/executorului judecătoresc o riguroasă determinare a

bunurilor a căror urmărire se va realiza, după cum nici dovada proprietății nu este

necesară în această fază; împrejurarea menționării, chiar exemplificativ, a bunurilor

ce urmează a fi supuse executării silite (în localitatea Târgu Jiu) este suficientă

pentru a forma convingerea instanței la acest moment în sensul existenței acestor

bunuri urmăribile în patrimoniul debitoarei, riguroasa lor determinare fiind ulterioară

încuviințării executării silite, precum și stabilirea destinației lor, de bunuri

care servesc exercitării profesiei sau nu.

Pentru aceste

considerente și în temeiul acelorași dispoziții reținute de Judecătoria Târgu-Jiu

instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, ca și instanță în a

cărei rază teritorială urmează să se efectueze executarea.

Analizând conflictul

negativ de competența cu aplicarea art. 20 și următoarele C. proc. civ., Înalta

Curte constată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Târgu-Jiu, în

considerarea celor ce urmează:

Argumentul principal

pentru care Judecătoria Târgu-Jiu și-a declinat competența de soluționare a cererii

de încuviințare a executării silite l-a reprezentat sediul debitorului urmărit.

După cum s-a reținut

și de către Judecătoria Sectorului 1 București, în cererea de executare silită s-a

solicitat executarea silită mobiliară și imobiliară, cu indicarea faptului că debitorul

(care într-adevăr își are sediul pe raza sectorului 1 București) are punct de lucru

și bunuri urmăribile pe raza municipiului Târgu-Jiu (stații peco, carburanți, etc).

Potrivit art.

373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Nefiind

vorba de un caz în care legea să dispună altfel, conform normei procedurale, instanța

de executare competentă să soluționeze cererea cu privire la care s-a ivit conflictul

de competență este cea în circumscripția căreia se va face executarea.

Întrucât bunurile

indicate ca fiind urmăribile de către creditor sunt situate pe raza municipiului

Târgu-Jiu, instanța de executare este Judecătoria Târgu-Jiu. De altfel, cu respectarea

art. 373 alin. (1) C. proc. civ., creditorul s-a și adresat unui executor judecătoresc

din Târgu-Jiu - executor judecătoresc care își are sediul în circumscripția judecătoriei

unde urmează să se facă executarea, aceasta fiind totodată cea în a cărei circumscripție

se află bunurile indicate ca fiind urmăribile.

Competența de

soluționare a cauzei revine astfel Judecătoriei Târgu-Jiu, instanța urmând să dispună

în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

03 decembrie 2010.