ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6556/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față: 1.Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, pentru următoarele motive: Potrivit art. 373 1 C. proc. civ. - așa cum a fost modificat în urma pronunțării Deciziei nr. 458/2009 a Curții Constituționale, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării instanței de executare. Acesta a fost învestit cu cererea de executare silită a creditoarei Ș.D.C.L. împotriva debitorului SC P. SA cu sediul în București, fără a se arăta în concret care și unde sunt situate bunurile mobile și imobile ce urmează a fi executate (existența unui punct de lucru SC P. SA în Tg-Jiu nefiind o prezumție legală în condițiile art. 1199-1202 C. civ).

Potrivit art. 407 alin. (1) C. proc. civ., bunurile care servesc la exercitarea ocupației debitorului nu pot fi supuse executării silite decât numai în lipsă de alte bunuri urmăribile și numai pentru obligații de întreținere, chirii, arenzi sau alte creanțe privilegiate asupra mobilelor. Prin soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, instanța de executare trebuie să verifice o serie de elemente privitoare la legalitatea începerii executării, unul din elementele esențiale fiind acela de a stabili dacă are calitatea de instanță de executare. Creditorul este cel care arată prin însăși cererea de executare modalitatea de executare aleasă, și oferă executorului elemente cu privire la bunurile ce urmează a fi urmărite și locul situării acestora.

Cererea de executare se depune la executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se facă executarea,ori, în cazul urmăririi bunurilor, la executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care se află aceste bunuri. Rezultă, că încă de la depunerea cererii de executare creditorul trebuie să opteze cu privire la modalitatea de executare aleasă. 2.Judecătoria sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, pentru următoarele motive: Executorul judecătoresc a înaintat cererea de executare silită formulată de creditor, cel din urmă solicitând încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3141 din 16 octombrie 2009, indicând ca și forme de executare silită pe cea mobiliară și pe cea imobiliară.

S-a menționat totodată că debitorul are punct de lucru și bunuri urmăribile pe raza municipiului TG Jiu, stații peco, carburanți etc. tocmai în motivarea competentei de judecată atribuite Judecătoriei Târgu Jiu. Împrejurarea că debitorul își are sediul în raza Judecătoriei Sectorului 1 București nu este de natură a schimba competența instanței susmenționate de vreme ce, în cazul urmăririi mobiliare/imobiliare, aceasta este una specială, dată de locul situării bunurilor.

Deopotrivă, la acest moment, al încuviințării executării silite, instanța nici nu poate pretinde creditorului/executorului judecătoresc o riguroasă determinare a bunurilor a căror urmărire se va realiza, după cum nici dovada proprietății nu este necesară în această fază; împrejurarea menționării, chiar exemplificativ, a bunurilor ce urmează a fi supuse executării silite (în localitatea Târgu Jiu) este suficientă pentru a forma convingerea instanței la acest moment în sensul existenței acestor bunuri urmăribile în patrimoniul debitoarei, riguroasa lor determinare fiind ulterioară încuviințării executării silite, precum și stabilirea destinației lor, de bunuri care servesc exercitării profesiei sau nu.

Pentru aceste considerente și în temeiul acelorași dispoziții reținute de Judecătoria Târgu-Jiu instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, ca și instanță în a cărei rază teritorială urmează să se efectueze executarea. Analizând conflictul negativ de competența cu aplicarea art. 20 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Târgu-Jiu, în considerarea celor ce urmează: Argumentul principal pentru care Judecătoria Târgu-Jiu și-a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite l-a reprezentat sediul debitorului urmărit.

După cum s-a reținut și de către Judecătoria Sectorului 1 București, în cererea de executare silită s-a solicitat executarea silită mobiliară și imobiliară, cu indicarea faptului că debitorul (care într-adevăr își are sediul pe raza sectorului 1 București) are punct de lucru și bunuri urmăribile pe raza municipiului Târgu-Jiu (stații peco, carburanți, etc). Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Nefiind vorba de un caz în care legea să dispună altfel, conform normei procedurale, instanța de executare competentă să soluționeze cererea cu privire la care s-a ivit conflictul de competență este cea în circumscripția căreia se va face executarea.

Întrucât bunurile indicate ca fiind urmăribile de către creditor sunt situate pe raza municipiului Târgu-Jiu, instanța de executare este Judecătoria Târgu-Jiu. De altfel, cu respectarea art. 373 alin. (1) C. proc. civ., creditorul s-a și adresat unui executor judecătoresc din Târgu-Jiu - executor judecătoresc care își are sediul în circumscripția judecătoriei unde urmează să se facă executarea, aceasta fiind totodată cea în a cărei circumscripție se află bunurile indicate ca fiind urmăribile. Competența de soluționare a cauzei revine astfel Judecătoriei Târgu-Jiu, instanța urmând să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 decembrie 2010.