ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4596/2012

Asupra recursului, din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Reclamanta

F.C. a formulat o acțiune, în constatarea nulității promisiunii de

vânzare-cumpărare autentificată în 19 mai 2008 la BNPA M.B., având ca obiect un

teren în suprafață de

3

.

300 m.p. situat pe raza municipiului

Pitești, cu prețul de 550.000 RON din care s-a achitat drept avans suma de

50.000 RON la data încheierii actului, în contradictoriu cu pârâta SC D.G.I.

SRL Pitești solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:

și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, pentru:

- lipsa de consimțământ, lipsind discernământul

vânzătoarei pentru încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare;

- neseriozitatea prețului, întrucât valoarea

prețului oferit este vădit disproporționat cu valoarea bunului care face obiectul

vânzării (cauza ilicită);

- anularea promisiunii de vânzare-cumpărare

și repunerea părților în situația anterioară pentru cauză imorală.

se va respinge cererea de anulare a promisiunii de vânzare-cumpărare, să se constate

desființarea unilaterală a convenției de vânzare-cumpărare și reducerea clauzei

de dezicere, care prevede că în cazul în care contractul nu se va putea perfecta

din vina reclamantei, aceasta se obligă să restituie de 5 ori suma primită drept

avans.

În

motivarea acțiunii, înregistrată în 18 iulie 2008, pe rolul

Tribunalului Argeș, secția civilă, se susține, în esență, că la data semnării convenției

reclamanta avea vârsta de 82 de ani și în consecință notarul avea obligația de a

solicita un certificat de la medicul psihiatric, referitor la discernământul reclamantei;

de asemenea se arată că notarul nu i-a citit actul, că prețul este foarte mic față

de valoarea reală a terenului (în sumă de 1.314.230 RON stabilită de expertul evaluator

independent, potrivit raportului de evaluare anexat acțiunii), și că dacă ar fi

avut discernământ reclamanta nu ar fi încheiat convenția la acest preț și mai ales

cu o clauză de restituire a unei sume reprezentând de 5 ori avansul achitat (adică

250.000 RON) în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va perfecta

din vina reclamantei.

SC D.G.I. SRL Pitești a formulat o cerere

de chemare în judecată, înregistrată în 23 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Pitești,

secția civilă, în contradictoriu cu F.C., prin care a solicitat pronunțarea unei

hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a terenului în suprafață

de 3.300 m.p., iar în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de 250.000 RON,

în condițiile în care, din vina pârâtei, actul de vânzare-cumpărare nu va fi perfectat.

Prin sentința civilă nr. 6325 din 28

octombrie 2008 a Judecătoriei Pitești, secția civilă, s-a declinat competența materială

a soluționării acțiunii formulate de SC D.G.I. SRL în favoarea Tribunalului Pitești,

secția civilă, după care, prin încheierea din 26 februarie 2009, s-a dispus conexarea

Dosarului nr. 6923/280/2008 la Dosarul nr. 2584/109/2008 și s-a pronunțat sentința

civilă nr. 80 din 20 aprilie 2010 prin care s-a admis, în parte, acțiunea conexă

formulată de SC D.G.I. SRL, a fost obligată reclamanta F.C. la plata sumei de 100.000

RON reprezentând dublul arvunei; s-au respins excepțiile invocate de reclamanta-pârâtă;

s-a respins acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă F.C., ca neîntemeiată și a fost

obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli de judecată către

pârâta-reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul

a reținut, în esență, următoarele:

Având în vedere că afecțiunea psihică de

care suferă în prezent reclamanta este caracterizată de mai multe stadii ale îmbătrânirii

creierului, evoluând în timp spre stadiul final al pierderii complete a discernământului,

în raport de actele medicale prezentate de reclamantă, care nu pot furniza informații

complete cu privire la stadiul acestei afecțiuni la momentul încheierii convenției,

precum și de faptul că discernământul unei persoane se prezumă a exista, și întrucât

din probatoriul administrat în cauză nu a fost răsturnată această prezumție, Tribunalul

va aprecia că această cauză de anulabilitate a promisiunii de vânzare-cumpărare

nu a fost dovedită.

Referitor la neseriozitatea prețului, așa

cum rezultă din conținutul convenției, promisiunea de vânzare s-a realizat în schimbul

unui preț de 550.000 RON pentru suprafața de 3.300 m.p., terenul fiind evaluat conform

raportului de expertiză tehnică întocmit de expert ing. D.V. potrivit cu care valoarea

terenului la data încheierii contractului stabilită prin metoda comparației prin

bonitare este de 1.340.071 RON. Chiar dacă prețul stabilit prin antecontract este

inferior acesteia, totuși trebuie avut în vedere că nu se poate reține disproporția

vădită care să atragă inexistența prețului, ci doar eventual existența unui preț

lezionar pentru promitentul-vânzător, pe care acesta a înțeles să-l stabilească

de comun acord cu promitentul-cumpărător, știut fiind că diferența dintre prețul

de vânzare și valoare creează ceea ce se numește leziunea care însă nu poate fi

invocată ca motiv de nulitate a convenției de către reclamantă întrucât potrivit

art. 1165 C. civ. acțiunea în resciziune a convenției pentru leziune nu este admisă

contractanților majori.

Pârâta a făcut dovada că a achitat doar

avansul de 50.000 RON, fără a proba că a plătit și restul prețului vânzării sau

că l-a consemnat la o unitate bancară pe numele vânzătoarei și, în consecință, nu

poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de vânzare-cumpărare,

astfel că, potrivit art. 1298 C. civ., promitentul va pierde avansul, iar beneficiarul

va restitui dublul sumei.

Împotriva sentinței civile nr. 80/2008

a declarat apel reclamanta F.C. și, în consecință, s-a pronunțat decizia nr. 15

din 07 martie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care s-a admis

apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a admis acțiunea

reclamantei și s-a dispus anularea promisiunii

de vânzare-cumpărare din 19 mai 2008 și repunerea părților în situația anterioară

încheierii contractului; s-a respins acțiunea conexă formulată de pârâta-reclamantă

SC D.G.I. SRL; s-a admis cererea pârâtei SC D.G.I. SRL de reducere a cuantumului

cheltuielilor de judecată și a fost obligată pârâta SC D.G.I. SRL să plătească reclamantei

F.C. suma de 43.925,34 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și apel.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea

de apel a reținut, în esență, că din concluziile noului raport de expertiză medico-legală

psihiatrică, efectuată în apel, rezultă că reclamanta nu avea discernământ la momentul

încheierii convenției și deci nu avea capacitatea de a aprecia asupra conținutului

și consecințelor ce decurg din actul semnat. În raport de constatarea lipsei discernământului

reclamantei, Curtea a constatat că însăși condiția esențială a existenței consimțământului

valabil al reclamantei a lipsit la momentul încheierii actului, situație ce conduce

la nulitatea convenției, și în consecință a dispus admiterea acțiunii și repunerea

părților în situația anterioară.

Pârâta SC D.G.I. SRL a formulat recurs

împotriva deciziei nr. 15/2012, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul

art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând, în principal admiterea recursului

și casarea deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Curte de apel,

sau, în subsidiar modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului declarat

de reclamanta F.C. împotriva sentinței civile nr. 80/2010, ca nefondat, precum și

reducerea cheltuielilor de judecată acordate reclamantei.

Referitor la motivul de recurs, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în temeiul căruia pârâta a solicitat

casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, deoarece instanța de apel a încălcat

formele de procedură prevăzute de art. 42 și 43 C. proc. civ., pârâta precizează

că instanța de apel apreciind că intimata suferă de o boală degenerativă care ar

fi condus la abolirea discernământului la momentul încheierii antecontractului trebuia

să efectueze verificări și cu privire la posibilitatea acestei persoane de a sta

în judecată prin reprezentare convențională de către avocat. Aceste verificări erau

imperative întrucât presupusa abolire a discernământului lipsește de conținut capacitatea

de exercițiu a

drepturilor

civile, inclusiv pe plan procesual, iar art. 42 prevede că persoanele care nu au

exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate,

asistate ori autorizate conform legii. În consecință, intimata F.C. nu putea fi

reprezentată convențional în temeiul unui contract de asistență juridică încheiat

direct de către intimată, ci prin intermediul unui tutore instituit potrivit legii.

Întrucât intimata este lipsită de capacitatea

de exercițiu, această neregularitate poate fi invocată potrivit art. 43 alin. (1)

în orice stare a pricinii, actele de procedură îndeplinite de cel ce nu are exercițiul

drepturilor procedurale fiind lovite de nulitate.

Reclamanta F.C., reprezentată prin curator

special F.E.K., conform încheierii din data de 21 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 6 București, în Dosarul nr. 13725/303/2012, a formulat întâmpinare solicitând

respingerea recursului, ca nefondat.

În motivarea întâmpinării se susține, în

esență, că la pct. 1.a) al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta

F.C. s-a invocat lipsa discernământului și că acest aspect s-a confirmat în apel,

prin concluziile celui de-al doilea raport de expertiză medico-legală psihiatrică,

concluzii în care se precizează expres că la data de 19 mai 2008 când s-a semnat

convenția, reclamanta F.C. nu a avut discernământ.

Înalta Curte apreciază că aspectul referitor

la capacitatea reclamantei de a încheia convenția este esențial și preponderent

față de problemele de fond ale cauzei și, în consecință, va examina, cu prioritate,

acest motiv de recurs.

Potrivit art. 42 C. proc. civ., persoanele

care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate,

asistate ori autorizate în dreptul arătat în legile sau statutele care rânduiesc

capacitatea sau organizarea lor.

Art. 43 alin. (1) C. proc. civ. precizează

că lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în

orice stare a pricinii, iar în alin. (2) se stipulează că actele de procedură îndeplinite

de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile și că reprezentantul

incapabilului sau curatorul acestuia va putea, însă, confirma toate sau numai o

parte din aceste acte.

Potrivit concluziilor „Raportului de

noua expertiză medico-legală psihiatrică” întocmit la data de 19 noiembrie 2011,

pacienta F.C. la data de 19 mai 2008 (data semnării convenției) nu avea capacitatea

psihică de exercițiu și în consecință nu putea semna valabil convenția.

De asemenea, având în vedere dispozițiile

art. 41 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează expres că orice persoană care are

folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată, rezultă că de la data introducerii

acțiunii 18 iulie 2008 până la data de 21 iunie 2012 când a fost numit curator special

F.E.K., prin încheierea Judecătoriei Sectorului 6, precitată, în temeiul art. 44

alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că în caz de urgență, dacă persoana fizică

lipsită de capacitate de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal,

instanța, la cererea părții interesate va putea numi un curator special, care să

o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii reclamanta nu

a fost legal reprezentantă pe toată durata desfășurării procesului în fond și apel.

Astfel fiind, se constată că la data pronunțării

deciziei recurate, 07 martie 2012, reclamanta lipsită de discernământ, nu a avut

un reprezentant legal, curatorul special fiind numit abia după trei luni, la data

de 21 iunie 2012.

Osebit de aceasta, potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1) C. proc. civ., curatorul special se poate numi la cererea persoanei

interesate, însă, în speță, reclamanta este lipsită discernământ de la data de 18

iulie 2008, potrivit expertizei medico-legale, necontestată de părți și, în consecință,

nu putea, în mod legal, să facă o cerere de numire a unui curator special.

Față de cele învederate, Înalta Curte constată,

că în raport de concluziile expertizei medico-legale, depusă la dosar la data de

04 noiembrie 2011, Curtea de apel trebuia să dispună efectuarea procedurilor legale

în vederea numirii unui curator, care să poată reprezenta legal pe reclamantă.

În raport de considerentele expuse,

Înalta Curte constată că în apel decizia s-a pronunțat în contradictoriu cu o persoană

care nu avea exercițiul drepturilor civile, deci nu putea să fie parte în judecată

deoarece nu a avut un reprezentant legal, încălcându-se dispozițiile art. 41-42

și 43 C. proc. civ. și, în consecință, acest motiv de recurs este fondat astfel

încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să se admită recursul,

să dispună casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași Curte

de apel.

Față de soluția adoptată, celelalte motive

de recurs și susțineri din întâmpinare, pe fondul cauzei, nu necesită să fie analizate,

în această fază procesuală, urmând să fie analizate, ca apărări de fond, cu ocazia

rejudecării apelului, când reclamanta va fi reprezentată în mod legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

D.G.I. SRL Pitești împotriva deciziei nr. 15 din 07 martie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2012.