ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1355/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Argeș , înregistrată la data de 28 noiembrie 2008, reclamanta

SC D.I.MG.

SRL a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul I.I. să dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 7 mai 2008 de BNP D.I., având ca obiect terenul în suprafață de 2.498 m.p. situat în Pitești, județul Argeș, identificat cu nr. cadastral 4542/5, înscris în cartea funciară la nr. 20902; repunerea părților în situația anterioară încheierii antecontractului cu obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a sumei de 219.036 RON, achitată cu titlu de avans, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data exigibilității sumei, respectiv 16 iunie 2008 și până la momentul plății acesteia și la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Comercial Argeș, prin sentința comercială nr. 527/C, pronunțată la data de 12 aprilie 2010, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu moștenitorii pârâtului I.I., respectiv, I.F., I.I.M.

și I.I.A. Spre a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că la data de 7 mai 2008, între pârât, în calitate de promitent – vânzător și reclamantă în calitate de promitentă – cumpărătoare s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat de BNP D.I., având ca obiect transmiterea dreptului de proprietare asupra suprafeței de 2.498 m.p.

teren situat în intravilanul Municipiului Pitești, identificat cu nr. cadastral 452/5, înscris în cartea funciară a localității Pitești la nr. 20902, în schimbul prețului de 2.188.607,71 RON; că la data încheierii antecontractului reclamanta a achitat pârâtului suma de 219.036 RON, cu titlu de avans din prețul stabilit, urmând ca diferența de 1.969.571,71 RON să fie achitată de reclamantă la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare convenită a fi 28 mai 2008, cu posibilitatea ca acest termen să fie prelungit prin încheierea unui act adițional, care a fost încheiat, la cererea reclamantei, modificându-se art. 4.1 din antecontract, în sensul că „perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică se va face cel mai târziu la data de 11 iunie 2008”; că, după semnarea actului adițional, reclamanta a efectuat verificări cu privire la localizarea terenului în litigiu, iar, în vederea clarificării situației urbanistice a terenului, la cererea acestei părți, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, care a concluzionat că terenul în discuție nu este afectat de detalii de sistematizare și că pârâtul nu are nicio culpă în ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, întrucât și-a respectat obligațiile asumate prin antecontract până la ultimul termen,

respectiv 11 iunie 2008. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului a fost respins, ca nefondat, de secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 83/A–C, pronunțată la data de 22 octombrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, examinând sentința atacată în raport cu motivele de apel, că nu se poate reține încălcarea niciuneia dintre tezele cuprinse în art. 5.3 din antecontractul de vânzare-cumpărare, întrucât titlul de proprietate al promitentului – vânzător nu este viciat, posibilele intervenții ale autorității publice în viitor în virtutea regulilor de urbanism, neconstituind vicii ale dreptului de proprietate, iar, în conformitate cu certificatul de urbanism nr. 769 din 24 aprilie 2008 – cunoscut de reclamantă la data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare – rezultă că aceasta poate obține autorizație de construcție „în regim de la P + M la P + 3 E + M (POT 40 %, CUT 2,00)”, neexistând nicio dovadă că terenul în litigiu ar fi diminuat cu suprafața de 447 m.p., așa cum afirmă apelanta, sau că ar exista, cu certitudine o împiedicare a sa de a construi pe terenul în litigiu imobile în regimul menționat pentru a putea invoca clauza rezolutorie prevăzută în teza a II-a a pct. 5.3 din convenție.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta – reclamantă, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. În esență, în dezvoltarea motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a arătat că motivarea deciziei este contradictorie, în sensul că instanța de apel „pe de o parte, omologhează raportul de expertiză, iar, pe de altă parte, apreciază că în cauză nu are relevanță faptul că PUZ-ul ar fi opozabil sau nu, de vreme ce obiectul litigiului îl reprezintă îndeplinirea sau nu a clauzei contractuale” și că instanța a lăsat nesoluționată critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a verificat cauza care a dus la solicitarea rezoluționării antecontractului bazată pe art. 5.3 din acest act juridic, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a arătat că decizia atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu referire la art. 969 C. civ. prin raportare la art. 5.3 din antecontract și art. 6 din C.E.D.O., prin respingerea cererilor de completare a probatoriului cu o probă judiciară concludentă, respectiv măsurătorile pe teren prin raportare la PUZ-ul aprobat de H.C.L. nr. 29/2008 și de refacere a expertizei, sau, în subsidiar, de încuviințare a unei contraexpertize, criticându-se, deopotrivă, și modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate. Intimații – pârâți I.F., I.I.M. și I.I. au formulat întâmpinare, arătând că motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile legale invocate, referindu-se doar la administrarea și interpretarea probelor și solicitând, în cazul în care instanța nu va primi această apărare, respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Recursul este nefondat. Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care acestea se sprijină, dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a analizat critica apelantei bazată pe dispozițiile art. 5.3 din antecontract și a argumentat, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., soluția respingerii acesteia, iar aspectele invocate de recurentă nu constituie motive contradictorii în sensul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor pct. 5.3 din antecontractul în litigiu „în situația în care, ulterior încheierii prezentului antecontract, se va releva existența unor vicii legate de dreptul de proprietate al promitentului – vânzător, ori de posibilitatea de utilizare a terenului pentru edificarea unei construcții în regim P + M la P + 3 E + M (POT 40 %, CUT 20 %), așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 769 din 24 aprilie 2008, emis de Primăria Municipiului Pitești, ori în legătură cu actele de proprietate, promitentul – vânzător se angajează să restituie suma primită astăzi de la societatea promitentă – cumpărătoare, cu titlu de avans”.

Reținând, din analiza probelor administrate, că titlul de proprietate al promitentului – vânzător nu este viciat și că apelanta – reclamantă nu este împiedicată să realizeze construcții cu elementele tehnice prevăzute în antecontract, așa cum rezultă din menționatul certificat de urbanism, instanța de apel a constatat, în mod corect, inaplicabilitatea precitatei clauze rezolutorii, la care s-a raportat cu respectarea principiului înscris în art. 969 C. civ. Cu toate că, instanța de apel poate încuviința refacerea și completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, aceste măsuri pot fi dispuse, astfel cum rezultă explicit din dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc.

civ., numai dacă aceasta le consideră necesare pentru soluționarea cauzei fiind îndreptățită să examineze necesitatea administrării probelor din perspectiva cerințelor generale de admisibilitate a acesteia. Rezultă așadar că, prin respingerea motivată a cererii apelantei de refacere și completare a probelor, instanța de apel și-a exercitat dreptul suveran conferit de lege, de apreciere a mijloacelor de probă invocate, fără a încălca prin aceasta dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., iar modul de apreciere a mijloacelor de probă excede controlului instanței de recurs. Este de observat că nici critica vizând greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului administrat nu mai poate fi valorificată pe calea recursului față de reglementarea în vigoare a art. 304 C. proc.

civ. la data pronunțării deciziei atacate. Așa fiind, constatând că motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurentă nu-și găsesc incidența în speță, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge recursul pe care aceasta l-a formulat împotriva deciziei instanței de apel, iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentei, o va obliga să plătească intimaților – pârâți cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum aceștia au solicitat și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC D.I.MG. SRL Pitești, împotriva deciziei Curții de Apel Pitești nr. 83 din 22 octombrie 2010 , ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimaților – pârâți I.F., I.I.A. și I.I.M. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2011.