ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2010

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 7 decembrie 2006 reclamanta T.A. a chemat în judecată pe

pârâtul Municipiul Pitești prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea

ce o va pronunța, să anuleze în parte dispoziția nr. 3184/2006 emisă de pârât,

numai în ceea ce privește suprafața de teren de 579 mp, situată în Pitești, județ

Argeș, urmând a dispune restituirea în natură a acestei suprafețe de teren, ca

fiind liberă de construcții și neafectată de obiective de interes public.

Prin sentința

civilă nr. 77 din 20 martie 2008, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins

acțiunea cu următoarea motivare:

Reclamanta este

unica succesoare acceptantă a moștenirii defunctului O.I., fratele său O.C.

fiind străin de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C. civ.

În masa

succesorală a fost inclusă și suprafața de 1400 mp teren - construcție, situat

în Pitești, fără număr, dobândit în baza Legii nr. 18/1991 conform titlului de

proprietate nr. 14206/1993.

Așa cum rezultă

din sentința civilă 698 din 24 ianuarie 2001 a Judecătoriei Pitești, autorul O.I. a primit acest teren în compensație pentru suprafața de 2500 mp, pe care o

deținuse și din care face parte și terenul de 419 mp solicitat prin notificarea

de față.

Potrivit

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1252/2002 de către

B.N.P. C.M., reclamanta a înstrăinat suprafața de 547 mp teren

curți-construcții, din suprafața de 1407 mp situată în Pitești, menționându-se

că terenul a fost dobândit de la autorul său prin reconstituirea dreptului de

proprietate în baza Legii nr. 18/1991.

Prin urmare,

pentru suprafața de teren ce a aparținut defunctului O.I. de 2500 mp, acestuia

i s-a atribuit în compensare un alt teren în suprafață de 1400 mp, pe un alt

amplasament, astfel încât reclamanta nu mai poate solicita atribuirea în natură

a terenului pe vechiul amplasament.

Pe de altă

parte, terenul a fost trecut în domeniul public prin H.C.L. nr. 194/1999, fiind

în prezent de utilitate publică, deoarece are destinația de spațiu verde, ceea

ce face imposibilă restituirea în natură.

Prin decizia

civilă nr. 31 din 9 februarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat

sentința, a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu în suprafață de

412 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică și a

menținut dispoziția privitoare la măsuri reparatorii în echivalent în limita

suprafeței de 167 mp.

Totodată, l-a

obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 502 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a avut în vedre următoarele considerente:

Este cert că

terenul în suprafață de 671 mp solicitat de reclamantă prin notificare face

obiectul Legii nr. 10/2001 din moment ce, prin dispoziția nr. 3184/2006,

pârâtul a admis în parte cererea de restituire în natură numai cu privire la o

suprafață de 92 mp, iar pentru diferența de 579 mp a propus acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a drepturilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Prin urmare,

este eronată concluzia tribunalului în sensul că reclamanta nu mai poate

solicita restituirea în natură a terenului pe vechiul amplasament, cu motivarea

că pentru întreaga suprafață de 2500 mp ce a aparținut autorului său i s-a

atribuit deja în compensare o suprafață de 1400 mp pe alt amplasament.

Prin raportul de

expertiză tehnică întocmit în cauză s-a identificat o suprafață de 412 mp, ce

face parte din spațiul verde din fața Complexului Ciocârlia, care nu este

afectată de lucrări de utilitate publică și pe care nu sunt edificate

construcții.

Prin H.C.L. nr. 194/2009

s-a realizat doar inventarierea domeniului public al Municipiului Pitești,

situație recunoscută de pârât prin întâmpinare, trecerea efectivă în domeniul

public în temeiul art. 107 din Constituția României și art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 213/1998 fiind realizată prin H.G. nr. 447/2002.

Potrivit art. 21

alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sub sancțiunea nulității absolute, până la

soluționarea procedurii administrative și, după caz, judiciare operate de

prezenta lege este interzisă schimbarea destinației și grevarea sub orice formă

a bunurilor imobile notificate potrivit legii.

În cauză,

imobilul solicitat în natură de către reclamantă este terenul în suprafață de

419 mp – în realitate 412 mp identificat de expert, în legătură cu care

trecerea în domeniul public s-a efectuat după înregistrarea notificării.

În procesul de

soluționare al notificărilor, trebuie respectat cu prioritate principiul

prevalenței restituirii în natură, în conformitate cu art. 1 alin. (1) art. 7

și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva

deciziei a declarat recurs pârâtul invocând în drept prevederile art. 304 pct. 6,

8 și 9 C. proc. civ., fără a dezvolta separat motivele de recurs invocate.

În motivarea

cererii recurentul susține că, din probele efectuate în cauză, rezultă fără

putință de tăgadă că autorul reclamantei a primit în compensare potrivit Legii

nr. 18/1991 o suprafață de 1400 mp, diferența de teren de 1100 mp nefiind

atribuită; aceasta din urmă este ocupată de blocuri de locuințe F2, zona de

protecția și construcția Complexului Ciocârlia, împreună cu parcul public din

această zonă.

Această situație

este atestată de inventarul Municipiului Pitești care a fost întocmit în anul

1999 și ulterior atestat prin H.G. nr. 477/2002.

Este eronată

concluzia instanței de apel, în sensul că ar fi procedat la includerea în

inventar în timpul derulării procedurii de soluționare a notificării a

terenului în litigiu, deoarece această procedură a început în anul 1999,

anterior Legii nr. 10/2001.

Din probatoriul

administrat de instanță – acte și expertiză tehnică - rezultă că terenul este

de utilitate publică și nu poate fi atribuit în natură, iar dispoziția

primarului a fost emisă în conformitate cu art. 8 pct. 10 din H.G. nr. 250/2007

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Sintagma

„amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în

vedere, în accepțiunea textului menționat, acele suprafețe de teren afectate

unei utilități publice, supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor

comunității și anume, căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane,

amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, piețe pietonale și

altele.

Instanța de apel

și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând restituirea

suprafeței de 413 mp, care poate fi, în opinia instanței, dezafectată de la

domeniul public al Municipiului Pitești.

Terenul are în

prezent destinația de parc amenajat cu spațiu verde și arbuști ornamentali,

destinație dobândită încă din anul 1960, când a fost edificat Complexul comercial

Ciocârlia.

Reclamanta a

depus la dosar o copie a unei decizii care îl privește pe S.V., vecin de

proprietate cu ea, căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în

aceeași zonă, dar această reconstituire a fost dispusă de instanță și nu de către

pârât.

Recurentul

solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea

apelului, iar în subsidiar, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea administrării de noi probe din care să rezulte situația

juridică exactă a trenului, respectiv aspectele cu privire la dotările tehnico

edilitare subterane ale terenului în litigiu.

Intimata a depus

la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și

obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este

într-adevăr nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Deși invocă în

drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul nu

formulează nicio critică posibil de încadrat în prevederile art. 304 pct. 6 și

8 C. proc. civ.

Astfel, recursul

nu conține nicio referire la nerespectarea limitelor învestirii instanței sau

la schimbarea naturii ori înțelesului vădit și neîndoielnic al actului juridic

dedus judecății.

De asemenea,

deși se referă la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești – motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., recurentul nu arată

atribuțiile cărei alte puteri au fost exercitate de instanța de judecată în

soluționarea apelului declarat în cauză.

Recurentul

formulează o serie de critici referitoare la interpretarea probatoriului și la

stabilirea situației de fapt, care nu pot face obiect de analiză în recurs, în

condițiile în care dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. erau deja

abrogate la data pronunțării deciziei.

Prin urmare,

instanța de recurs nu poate ca, reanalizând actele depuse la dosar și expertiza

efectuată în cauză, să rețină o altă situație de fapt cu privire la terenul în

litigiu decât cea stabilită de instanța de apel.

Cu privire la

situația de fapt a terenului solicitat de reclamantă, curtea de apel a stabilit

pe baza expertizei tehnice de specialitate că aceasta măsoară în realitate 412 mp

și că este amplasată în fața Complexului Comercial Ciocârlia, fiind un spațiu

verde neafectat de vreo amenajare de utilitate publică sau de vreo construcție.

Chiar dacă pe

restul suprafeței de teren preluată de la autorul reclamantului se află un bloc

de locuințe cu zona de protecție aferentă și un complex comercial, așa cum

pretinde recurentul, ceea ce face obiectul litigiului și în legătură cu care

s-a stabilit că poate fi restituit în natură este numai suprafața de 412 mp.

Faptul că

această suprafață este un spațiu verde nu înseamnă că se încadrează în mod

automat în prevederile art. 8 pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, care se referă,

printre altele, la amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit,

parcuri și grădini publice.

Cu alte cuvinte,

nu orice spațiu verde se încadrează în categoria amenajare de utilitate

publică, destinată prin definiție a servi nevoilor comunității.

Dacă în speță

suprafața de teren amplasată în proximitatea Complexului Comercial Ciocârlia

servește sau nu nevoilor comunității, este o chestiune de apreciere, și nu de

legalitate, asupra căreia instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii

și cu respectarea prerogativelor puterii judecătorești.

În ceea ce

privește includerea acestei suprafețe de teren în domeniul public al

municipiului, instanța de apel a reținut că operațiunea de inventariere a

început în anul 1999, dar că apartenența legală la domeniul public s-a decis

prin H.G. nr. 447 din 14 mai 2002.

Or, potrivit

art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pârâtul avea obligația de a soluționa

mai întâi notificarea, care avea drept obiect restituirea în natură a terenului

și de a sista până la soluționarea procedurii demarate în temeiul legii

speciale de reparație operațiunea de includere a trenului litigios în domeniul

public.

În raport de

situația de fapt reținută, curtea de apel a aplicat în mod corect dispozițiile

legale incidente, în sensul că, stabilind că terenul era liber la data

formulării notificării, trebuia aplicat principiul prevalenței restituirii în

natură a acestuia, conform art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

Cum criticile de

nelegalitate ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu

sunt întemeiate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să

mențină decizia și să respingă recursul ca nefondat.

Deși a solicitat

obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, intimata nu a depus

la dosar vreo dovadă a efectuării unor atari cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești, prin primar,

împotriva deciziei nr. 31/A din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.