ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința

penală nr. 389/F din 5 octombrie 2012

a Curții de Apel București - secția a II-a penală, a fost admisă sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a

dispus recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din 18

octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2T157/2010 de Judecătoria Sectorului

Praga 2 din Republica Cehia, privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare

aplicată persoanei condamnate D.L.V.

S-a

dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate în

vederea continuării executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a dedus perioada executată de la 07

decembrie 2009 la zi.

S-a

dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 320 lei, să se suporte

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 27 iunie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul

instanței la data de 09 iulie 2012 sub nr. 5416/2/2012, în conformitate cu

dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 modificată,

s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din 18

octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2T 157/2010 de Judecătoria Sectorului

Praga 2, rămasă definitivă, privind persoana condamnată D.L.V.

În

motivarea sesizării s-a arătat că, prin adresa nr. 77707/SM/2012 din data de 20

aprilie 2012, Ministerul Justiției - Serviciul Cooperare judiciară

internațională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 republicată,

cererea nr. 599/201 l-MOT-T/27 formulată la data de 28 martie 2012 de

autoritățile judiciare din Republica cehă, prin care se solicită transferarea

persoanei condamnate D.L.V. într-un penitenciar din România, în vederea

continuării executării pedepsei aplicate de instanțele cehe.

Cererea

formulată de autoritățile cehe a fost însoțită de documentele prevăzute de art.

6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate,

adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, respectiv: copia certificată a

sentinței din 18 octombrie 2010 emisă în dosarul nr. 2T 157/2010 de Tribunalul

din Praga 2, decizia din 29 aprilie 2011 a Tribunalului din Praga 2, emisă în

dosarul nr. 2T, ordinul de executare a pedepsei închisorii emis la data de 29

aprilie 2011, copia de pe dispozițiile legale aplicabile, declarația privind

consimțământul persoanei condamnate la transferarea sa într-un penitenciar din

România.

S-a

constatat ca fiind îndeplinită și condiția prev. de art. 3 lit. a) din

convenția anterior menționată.

Din

informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare în aplicarea

Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la

Strasbourg, a rezultat că prin sentința penală din 18 octombrie 2010 pronunțată

în dosarul nr. 2T 157/2010 de Judecătoria Sectorului Praga 2, rămasă

definitivă, numitul D.L.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prev. de art. 247 alin. (1)

lit. d), alin. (2) și alin. (3) lit. a) și posesie neautorizată a unui cârd de

plăți, prev. de art. 249b C. pen. ceh.

Față de

numitul D.L.V. s-a dispus prin sentința din 18 octombrie 2010 a Judecătoriei

Sectorului Praga 2, măsura expulzării de pe teritoriul Republicii Cehe, pe o

perioadă nedeterminată.

În fapt,

s-a reținut că în perioada 18 septembrie - 04 decembrie 2009, numitul D.L.V.,

împreună cu alte persoane, a sustras de la mai multe părți vătămate, prin 9

acte materiale, unele în forma tentativei, din loc public, respectiv dintr-un

mijloc de transport în comun, diverse sume de bani, acte de identitate, precum

și un cârd bancar.

Din

documentele transmise de autoritățile judiciare cehe a rezultat că persoana

condamnată a fost arestată preventiv la data de 07 decembrie 2009, iar

executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare încetează la data de 07 iunie

2015, la momentul respectiv acesta aflându-se încarcerat în Penitenciarul Plzen

Bori. Examinându-se materialul cauzei, s-a constatat că este îndeplinită

condiția dublei incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004

republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, că faptele

reținute în sarcina persoanei condamnate D.L.V. au corespondent în legislația

penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art.

208 alin. (1) și (2) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și f) și alin. (2) lit. b)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a constatat ca fiind

îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 143 lit. a)-d) raportat la art. 2

lit. p) din Legea nr. 302/2004 rep. și a art. 3 lit. b), c) și d) din Convenția

europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg,

obținându-se relații cu privire la cetățenia și domiciliul persoanei condamnate

D.L.V., cetățean român, cu domiciliul în România, precum și cu privire la rămânerea

definitivă a hotărârii de condamnare și la restul de pedeapsă rămas neexecutat.

S-a

reținut, de asemenea, că persoana condamnată D.L.V., la data de 23 mai 2011,

și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile

cehe.

Curtea

de apel, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că în speță sunt

îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 143 și urm. din Legea nr. 302/2004

modificată, considerente față de care, în baza art. 159 din această lege, a

admis sesizarea de față și a dispus recunoașterea și punerea în executare a

sentinței penale pronunțată de autoritățile judiciare din Republica Cehă

privind pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată persoanei condamnate D.L.V.,

dispunând totodată transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din

România în vederea continuării executării acestei pedepse, cu deducerea din

pedeapsă a perioadei executate, de la 07 decembrie 2009 la zi.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană

transferabilă D.L.V.,

prin

motivele scrise de recurs depuse la dosar criticând-o pentru nelegalitate și ne

temeinicie.

La termenul de judecată din data de 18

februarie 2013, recurentul condamnat persoană transferabilă, prezent în

instanță, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, cu care a luat

legătura, a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de

această împrejurare, concluziile reprezentantului Parchetului și ale

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat persoană

transferabilă au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a

acestuia.

Astfel

fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la art.

369 alin. (1) C. proc. pen., înalta Curte va lua act de declarația de retragere

a recursului promovat de condamnatul persoană transferabilă D.L.V.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat persoană transferabilă

va fi obligat la plata

cheltuielilor

judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de condamnatul persoană transferabilă D.L.V. împotriva sentinței

penale nr. 389/F din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București - secția a II-a

penală.

Obligă

recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

februarie 2013