ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3168/2012

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69/ F din 13 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut sentința nr. 2T 157/2010 din data de 18 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sectorului Praga 2, Republica Cehă, rămasă definitivă la data de 04 februarie 2011, prin care s-a dispus condamnarea numitului T.I., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

A dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare.

A dedus din pedeapsă, perioada executată de la 07 decembrie 2009 la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 320 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 143 din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana transferabilă T.I.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin adresa din 31 august 2011 înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, la data de 10 octombrie 2011, Ministerul Justiției - D.D.I.C.J. a transmis, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de Ministerul Justiției din Republica Cehă prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate T.I. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile cehe a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv, copie de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, ordin de executare a expulzării emis de D.S.S.P.F. a Republicii Cehe, document privind situația executării pedepsei, precum și document din care a rezultat acordul la transferare al persoanei condamnate.

Se constată că în mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite

condițiile obligatorii instituite prin disp. art. 143 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Astfel condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat necesar a fi îndeplinite pentru transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei sunt următoarele:

a) Condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) Hotărârea este definitivă;

c) La data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepționale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată este mai mică de 6 luni;

d) Transferul este consimțit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimțământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e) Faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare;

f)

Statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

Din verificările efectuate la M.A.I. - D.E.P.A.B.D. și la M.A.I. - D.G.P. a rezultat că persoana transferabilă este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din data de 25 octombrie 2011, D.E.P.A.B.D. a comunicat faptul că în evidențele deținute, este numitul T.I.

De asemenea, din adresa emisă de D.G.P. din cadrul M.A.I., la data de 19 octombrie 2011, a rezultat că numitul T.I. este titularul pașaportului emis de către S.P.C.E.E.P.S. București la data de 01 septembrie 2006.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Protocolului adițional la Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 18 decembrie 1997, a rezultat că, prin sentința penală nr. 2/T/157/2010 din data de 18 octombrie 2010 numitul T.I. a fost condamnat de către Tribunalul Sectorului Praga 2 la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzută de art. 247 alin. (1) lit. d), alin. (2) și 3 lit. a) C. pen. al Cehiei, dispunând și expatrierea de pe teritoriul Republicii Cehia pe o perioadă de nedeterminată.

Acestă sentință a rămas definitivă la data de 04 februarie 2011, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenția europeana asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din datele comunicate de autoritățile cehe a rezultat că numitul T.I. a început executarea pedepsei la data de 07 decembrie 2009, durata condamnării împlinindu-se la data de 07 iunie 2014, în consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c) din Legea nr. 302/2004.

În fapt, prin sentința nr. 2/T/157/2010 din data de 18 octombrie 2010 a Tribunalului Sectorului Praga 2 s-a reținut că: „în perioada 20 octombrie 2009 - 12 noiembrie 2009, în timp ce se afla în Praga, în urma înțelegerii prealabile cu alți acuzați, acuzatul T.I. a comis pe stradă sau în mijloacele de transport în comun mai multe furturi sustrăgând din gentile a șapte persoane vătămate diverse sume de bani, documente personale și bunuri personale”.

Examinând materialul cauzei, se constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina numitului T.I. având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), f) și alin. (2) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 de ani.

Se mai constată că potrivit declarației dată în 08 martie 2011, numitul T.I. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii, în prezent fiind încarcerat în Penitenciarul Horni Slavkov.

În consecință, este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, reținând că, prin sentința penală a cărei recunoaștere se solicită, s-a dispus și expatrierea numitului T.I., de pe teritoriul Republicii Cehia, pe o perioadă de nedeterminată.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă T.I. împotriva sentinței penale nr. 69/ F din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2012.