ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2695/2012

Asupra contestației în anulare de față:

Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 02 martie 2012 contestatorii D.M.  și Societatea Agricolă Inotești, cu sediul în comuna Colceag, sat Inotești, județul Prahova au formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 32 din 24 februarie 2012 a Curții de Apel Ploiești invocându-se aplicarea cazurilor de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), b), d), e) C. proc. pen.

Contestatorii au susținut, în esență, faptul că aceasta reprezintă o sentință ilegală, cu caracter politic, pronunțată în lipsa părților, iar din dosar au fost sustrase plângerile contestatoarelor, solicitându-se admiterea contestației, precum și acordarea unor despăgubiri materiale de 1 milion euro pentru fiecare plângere sustrasă.

Prin sentința penală nr. 49 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorii D.M. și Societatea Agricolă Inotești împotriva sentinței penale nr. 32 din 24 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Au fost obligați contestatorii la plata sumei de câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 32 din 24 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (împotriva căreia s-a exercitat prezenta contestație în anulare) a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul D.M. împotriva rezoluțiilor nr. 318/P/2010 din 13 iulie 2011 și nr. 1193/11/2/2011 din 22 august 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care în baza disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., deoarece fapta nu există.

S-a reținut în esență că plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen., depusă personal de persoana vătămată D.M. și înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 13 decembrie 2011, deci în a 97-a zi de la data îndeplinirii procedurii de comunicare a rezoluției nr. 1193/H/2/2011, se situează în afara termenului peremptoriu de 20 zile admis pentru contestarea acesteia la judecătorul de la Curtea de Apel Ploiești, competentă să judece cauza în primă instanță.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a)

când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b)

când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în a art. 10

lit. f)-

i

1

) C. proc. pen. cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e)

când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Conform art. 391 alin. (2) C. proc. pen. o contestație în anulare este admisibilă în principiu, dacă este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 386 din același cod și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosar.

Însă, condiția primordială este aceea reglementată de art. 386 C. proc. pen., ca hotărârea contestată să fie definitivă la instanța de recurs, mai ales atunci când se invocă drept motiv al contestației incidența disp. art. 386 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Curtea a constatat că, în speță, s-au invocat cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a), b), d), e) C. proc. pen., însă, sentința contestată nu a fost pronunțată de o instanță de recurs, ci a fost pronunțată de către Curtea de Apel Ploiești, ca instanță de fond, în cadrul procedurii reglementate de art. 278

1

C. proc. pen.

Or, în cazul plângerilor întemeiate pe dispozițiile acestui act normativ, disp. art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. stabilesc că hotărârea judecătorului este definitivă atunci când se pronunță una dintre soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., printre care este și aceea a respingerii plângerii, cum este cazul speței de față.

S-a constatat că, prezenta contestație în anulare este îndreptată împotriva unei sentințe pronunțate în primă instanță, sentință care este definitivă potrivit dispozițiilor legale, astfel încât în această materie, legea nu prevede exercitarea niciunui grad de jurisdicție, excluzându-se căile ordinare de atac.

S-a mai arătat că disp. art. 389 C. proc. pen. lămuresc problema instanței competente să soluționeze contestația în anulare, arătându-se că aceasta se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, atunci când se invocă cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-c) și lit. e) C. proc. pen., așa cum s-a invocat și în speță, deoarece motivele de contestație invocate în prezenta cauză sunt cele prevăzute de art. 386 lit. a), b), d) și e) C. proc. pen.

Însă, invocarea acestor motive de contestație în anulare este pur formală, deoarece din detalierea acestora se desprinde concluzia altor motive care fundamentează nemulțumirea contestatorilor, decât cele car privesc admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Câtă vreme în speță se exclude competența vreunei instanțe de recurs în examinarea fondului cauzei, deoarece sentința pronunțată în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen. este definitivă. Curtea a constatat că, nu se poate pune problema admisibilității contestației câtă vreme nu este îndeplinită condiția primordială a competenței instanței.

Cum prin efectul legii sentința a cărei anulare se solicită este definitivă la prima instanță de judecată. Curtea a constatat că această sentință nu este susceptibilă de a fi atacată prin intermediul căii extraordinare de atac a contestației în anulare, așa încât prezenta contestație va fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea a mai constatat că în speță s-a invocat și cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., caz care privește pronunțarea împotriva aceleiași persoane a două hotărâri judecătorești definitive pentru aceeași faptă, tară însă a se detalia în ce constau aceste fapte și mai ales care sunt hotărârile definitive la care face referire textul de lege.

S-a arătat că deși, în ceea ce privește acest caz de contestație în anulare, legea nu mai cere condiția introducerii acestei căi de atac la instanța de recurs, totuși nu poate fi primită susținerea contestatorilor atâta vreme cât prezenta contestație nu cuprinde date minime pe baza cărora să se poată verifica pretinsa pronunțare a unor soluții contradictorii în două cauze diferite, iar din cuprinsul actelor și lucrărilor nici unu pot fi identificate astfel de elemente care să confirme susținerile contestatorilor în această privință.

Împotriva acestei hotărâri,contestatorii D.M. și Societatea Agricolă Inotești au formulat contestație în anulare potrivit dispozițiilor art. 386 lit. a), b), c) C. proc. pen. cu precizarea că ceea ce are de contestat se găsește în dosarul de urmărire penală, din care lipsesc mai multe dovezi.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la nr. 1044/42/201 l/a2 din 4 aprilie 2012.

Prin sentința nr. 68 din 20 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 42 rap. la art. 389 alin. (1) C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorii D.M. și Societatea Agricolă Inotești împotriva sentinței penale nr. 49 din 20 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, la înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei soluții s-a arătat că, contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a), b), c) și e) C. proc. pen., se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen.

În raport de aceste dispoziții legale imperative, în cazul în care hotărârea atacată prin calea de atac extraordinară, de retractare a contestației în anulare este definitivă la instanța de fond (conform art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen, de exemplu) competența de a soluționa contestația în anulare și de a se pronunța inclusiv asupra admisibilității sau inadmisibilității acesteia, ca fază premergătoare dar obligatorie celei a judecății, îi revine instanței de recurs, fiindcă modalitatea în care hotărârea atacată a devenit definitivă (în puterea legii sau urmare exercitării ori neexercitării căilor legale de atac) nu poate modifica regulile de competență ce stabilesc instanța competentă pentru soluționarea contestației în anulare, așa cum s-a arătat.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorii D.M. și Societatea Agricolă Inotești, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c)

când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f)-i) cu privire la care existau probe la dosar;

d)

când împotriva unei peroane s-au pronunțat două hotărâri

definitive pentru aceeași faptă;

e) când la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1) ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.," instanța, constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate."

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., se constată că cererea formulată de contestator nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază.

În plus, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare are ca obiect tot contestație în anulare, respinsă fiind ca inadmisibilă.

Prin urmare, înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare formulată de contestatorii D.M. și Societatea Agricolă Inotești este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de către contestatorii D.M. și Societatea Agricolă Inotești împotriva sentinței nr. 49 din 20 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 septembrie 2012