ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 807/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 132/F-CONT din 11 iunie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanții S.T.R., S.R., S.D., S.S.I., S.I. și S.T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri în cuantumul stabilit prin sentința Tribunalului Gorj nr. 242 din 02 iunie 2005. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 22 iunie 2001, reclamantul S.T.R., în calitate de moștenitor al lui D.R., bunicul său matern, a formulat cerere de acordare a despăgubirilor în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilele preluate abuziv de către stat, respectiv 15 apartamente situate în Târgu Jiu, jud. Gorj.

Notificare pentru aceleași imobile au formulat și reclamanții S.R., S.D., S.T., S.S.I. și S.I. Prin procesul-verbal de soluționare a notificării din 20 decembrie 2004, comisia din cadrul Prefecturii Gorj a stabilit valoarea despăgubirilor în cuantum de 2.239.827.201 ROL, pentru imobilele preluate abuziv. Ulterior, S.R., S.D., S.T., S.S.I. și S.I. au atacat în fața instanței procesul-verbal sus-menționat, solicitând ca pentru acordarea despăgubirilor să le fie recunoscută calitatea de persoană îndreptățită, alături de S.T.R. Ca atare, prin sentința nr. 242 din 02 iunie 2005, Tribunalul Gorj a reținut că suma menționată se cuvine tuturor reclamanților, iar dosarul a fost trimis autorității pârâte pentru urmarea procedurilor legale.

Dosarul a fost înaintat în anul 2006 către autoritatea pârâtă, fiind returnat pentru că nu s-a depus sentința nr. 242/2005 irevocabilă, iar după îndeplinirea acestei cerințe a fost retrimis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. La 02 martie 2010 reclamanții au solicitat pârâtei emiterea deciziei, însă până la acest moment nu a fost emisă decizia privind titlul de despăgubiri, așa cum prevăd dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Instanța de fond a apreciat că autoritatea pârâtă dispunea de toate datele necesare pentru emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri, dosarul fiindu-i înaintat cu toate datele necesare, însă nu a respectat această obligație legală.

Totodată, valoarea stabilită prin procesul-verbal din 20 decembrie 2004 nu a fost contestată, dimpotrivă aceasta a fost reținută și în sentința nr. 242/2005 a Tribunalului Gorj, irevocabilă, astfel că față de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, se impunea emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri în cuantumul stabilit. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Începând cu anul 2001, reclamantul-intimat a formulat demersuri legale pentru a obține actele necesare pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor abuziv preluate de stat, în calitatea sa de moștenitor al lui D.R.

Prin sentința nr. 242/2005 a Tribunalului Gorj s-a reținut că suma de 2.239.827.201 ROL se cuvine tuturor moștenitorilor cu titlul de despăgubire, dosarul fiind trimis autorității administrative pentru urmarea procedurilor legale. Acest dosar a fost transmis Comisiei Centrale în 2006, dar până la intentarea acțiunii de față aceasta nu a întreprins niciun demers în vederea emiterii deciziei privind titlul de despăgubire. Din actele aflate la dosar și din conținutul deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii de către secțiile unite, rezultă fără posibilitate de tăgadă că autoritatea recurentă care dispunea de toate datele necesare emiterii deciziei, a refuzat nejustificat să procedeze conform legii, cu atât mai mult cu cât valoarea stabilită prin procesul-verbal din 2004 nu a fost contestată, ci reținută ca atare prin hotărârea judecătorească a Tribunalului Gorj de care am făcut mai sus vorbire.

În speță, au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la procesul echitabil și termenul rezonabil în care acesta trebuie să se desfășoare în mod public cu respectarea tuturor garanțiilor pe care le instituie art. 6. Așa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 132/F-CONT din 11 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.