ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 37/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții S.I.,

S.P., S.E., S.I. și S.O.E. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României,

Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Direcția Pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar, Ministerul Economiei Și Finanțelor, D.G.F.P.

Gorj, pentru refuzul nejustificat de a acorda despăgubirile în cuantum de

94.227,15 lei reprezentând contravaloarea a 94.277 acțiuni ce au fost stabilite

prin decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 892din 25

iulie 2006.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că prin sentința nr. 1702 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Gorj

rămasă definitivă prin neapelare s-a admis contestația introdusă de aceștia și

s-a constatat că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent

corespunzător sumei de 94.227 RON pentru casa și terenul situate în Târgu Jiu, care

au fost confiscate abuziv de regimul comunist, nefiind posibilă restituirea

acestora în natură.

În baza acestei sentințe a fost

emisă cu mare întârziere decizia de despăgubire nr. 892 din 25 iulie 2006 și

atestatul nr. 2059 din 7 martie 2007 pentru cele 94.277 acțiuni cuvenite,

cumulate pentru toți reclamanții.

Deoarece reclamanții

nu au fost despăgubiți au fost nevoiți ca în luna decembrie 2008 să

introducă plângere prealabilă în

temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru refuzul nejustificat și abuziv de

a satisface cererea pentru acordarea despăgubirilor în baza O.U.G. 81/2007.

Prin sentința civilă nr. 115 din 27

martie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că potrivit alin. (2) al art. 11 din Legea nr.

554/2004 pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral,

cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ poate fi

introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an

de la data emiterii actului.

Astfel fiind, având în vedere

dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

a constat că acțiunea formulată la

16

februarie 2009 este tardiv introdusă, urmând să fie respinsă, ca atare.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanții S.I., S.P., S.E., S.I. și S.O.E. au declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat că instanța de fond a schimbat obiectul acțiunii pronunțând o sentință

nelegală, sentința fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1)

pct. a din Legea nr. 554/2004 și a art. 129 alin. (6) și (4) C. proc. civ.

În mod nelegal, instanța de fond a

respins acțiunea ca tardiv introdusă, această excepție invocată din oficiu ar

fi trebuit să fie pusă în dezbaterea părților conform art. 129 alin. (4) C.

proc. civ., ceea ce duce la aplicarea greșită a legii, fiind aplicabile

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Arată recurenții că de altfel

acțiunea nici nu este tardiv introdusă, întrucât a fost formulată în termenul

legal prevăzut de art. 11 alin. (1) pct. a din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare și a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata – pârâtă D.G.F.P. Gorj – a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând

totodată că Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice nu are

calitate procesuală în cauză.

Analizând cererea de recurs prin

prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele

următoare:

Instanța de fond a constatat tardivă

acțiunea, luând în considerare faptul că prin Decizia Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor nr. 892 din 25 iulie 2006 s-a emis titlul de despăgubire

reclamanților în cuantumurile precizate în anexă.

A considerat instanța de fond că în

raport de data introducerii acțiunii, 16 februarie 2009, acțiunea

reclamanților, privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 94.227, 15 lei reprezentând

contravaloarea a 94.277 acțiuni – este tardivă.

Această apreciere este eronată în

raport de împrejurarea că refuzul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților privind acordarea de despăgubiri în numerar, a fost concretizat

în adresele de răspuns nr. 777352 din 19 ianuarie 2009 și nr. 776565 din 6

ianuarie 2009 chiar dacă cererile prealabile ale reclamanților au fost

formulate sub nr. 707070 din 30 martie 2007.

În raport de acest ultim răspuns –

refuz al autorității pârâte intimate din data de 6 și respectiv 19 ianuarie

2009, acțiunea reclamanților nu este tardivă, nefiind aplicabile prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, Înalta Curte în

conformitate cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va admite recursul, va casa

sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.I., S.P., S.E., S.I.

și S.O.E. împotriva sentinței civile nr. 115 din 27 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

ianuarie 2010.