ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București reclamantele I.F., G.T.

și S.N. au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata

prețului reactualizat plătit pentru imobilul situat București, precum și a

cheltuielilor de judecată.

La termenul din 15

septembrie 2008 reclamantele au depus cerere precizatoare, arătând că solicită,

în principal, obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului

și, în subsidiar, la reactualizarea prețului plătit pentru cumpărarea

apartamentului.

Prin sentința civilă nr.

1911 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a

fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Economiei și Finanțelor, motiv pentru care a fost respinsă cererea privind

obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului, iar capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la plata prețului actualizat a fost disjuns,

formându-se dosarul.

Prin sentința civilă nr.

4528 din 25 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul

nr. 10449/302/2008 a fost admisă excepția de necompetență materială a

Judecătoriei sector 5 București în soluționarea cauzei, care a fost declinată

în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr.

932 din 18 mai 2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de reclamantele I.F., I.T. și S.N., împotriva

pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, reprezentat

prin Primar General, a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva chematei

în garanție SC H.N. SA și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor de

acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea

sentinței s-a reținut că a fost constatată irevocabil nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanta I.F. și de numitul I.Z.,

autorii reclamantele, apreciindu-se că acest contract a fost încheiat cu

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Din interpretarea dispozițiilor

50

1

alin. (1) din legea nr. 10/2001 rezultă că prețul de piață poate

fi acordat numai proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au

fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, însă au fost

desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar, în

speță reclamantele nu pot beneficia de aceste dispoziții.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel

reclamantele, criticând-o

ca nelegală având în vedere că instanța de fond a nesocotit voința juridică a

reclamantelor care au solicitat prin precizarea de acțiune din data de 17

noiembrie 2008 obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat

achitat de apelanți în baza contractului de vânzare – cumpărare din 18

octombrie 1996 constatat nul irevocabil în instanță, precum și obligarea

pârâtului Municipiul București prin Primarul General la plata daunelor interese

reprezentând diferența dintre prețul achitat și sporul de valoare dobândit de

imobil.

Prin decizia nr. 24/A

din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel București a admis apelul, a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță reținând că a

fost analizat doar capătul de cere privind prețul de circulație, nefăcându-se

nici o analiză a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata

prețului reactualizat.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța a încălcat

principiul disponibilității când a constatat că nu s-a analizat capătul de

cerere privind obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat al

imobilului, întrucât ultima precizare a reclamantelor a vizat doar acordarea

prețului de piață.

Recursul nu este

fondat.

Principiul disponibilității

este reglementat în dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și prevede

că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii

deduse judecății.

Prin acest principiu

se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin

declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului

înainte de a se pronunța o hotărâre pe fondul pretenției, ci și prin conținutul

procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a

participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar

putea parcurge.

În speță,

reclamantele au formulat o acțiune cu două capete de cerere. În cererea

introductivă au solicitat obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat

plătit pentru imobilul în litigiu, iar prin cererea precizatoare au solicitat

și obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului.

Or, instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea la plata prețului

reactualizat, reținându-se doar că reclamantele nu sunt îndreptățite la acordarea

prețului de piață al imobilului. Așa fiind, în mod corect instanța de apel a

concluzionat că nu s-a intrat în cercetarea fondului, în sensul că nu s-au

analizat toate capetele de cerere, împrejurare pentru care a desființat

sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea integrală a

acțiunii.

Susținerea

recurentului referitoare la împrejurarea că prin cea de-a doua precizare

recurenta ar fi solicitat doar acordarea prețului de piață este eronată.

Verificând lucrările

dosarului s-a constatat că prin prima precizare depusă de reclamantă la data de

17 noiembrie 2008, aceasta a solicitat, ca și în cererea introductivă de

instanță, acordarea prețului reactualizat al imobilului, dar și sporul de

valoare al acestuia.

Prin cea de-a doua

precizare, la care se referă recurentul, depusă la data de 13 aprilie 2010 la

fila 55 a dosarului de fond, reclamanta a solicitat ” să se constate calitatea

procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și în ceea ce privește

plata valorii de circulație a apartamentului”, afirmație care nu poate conduce

la concluzia că ar fi renunțat la solicitarea anterioară, acordarea prețului

reactualizat, din moment ce nu a menționat expres acest lucru. Ca atare, din

această precizare rezultă, astfel cum corect a reținut și instanța de apel, că

s-a solicitat atât acordarea prețului reactualizat al imobilului, cât și prețul

de circulație al acestuia.

Întrucât recurentul se

află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ. va fi obligat la

plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către intimatele reclamante,

dovedite cu chitanțele depuse la dosar.

Având în vedere

aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice

reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București,

împotriva deciziei nr. 24/A din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la

plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți I.T.,

I.F. și S.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2013.