ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București reclamantele I.F., G.T. și S.N. au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata prețului reactualizat plătit pentru imobilul situat București, precum și a cheltuielilor de judecată. La termenul din 15 septembrie 2008 reclamantele au depus cerere precizatoare, arătând că solicită, în principal, obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului și, în subsidiar, la reactualizarea prețului plătit pentru cumpărarea apartamentului.

Prin sentința civilă nr. 1911 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, motiv pentru care a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului, iar capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata prețului actualizat a fost disjuns, formându-se dosarul. Prin sentința civilă nr. 4528 din 25 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. 10449/302/2008 a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei sector 5 București în soluționarea cauzei, care a fost declinată în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 932 din 18 mai 2011, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele I.F., I.T. și S.N., împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București, reprezentat prin Primar General, a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva chematei în garanție SC H.N. SA și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecată. În motivarea sentinței s-a reținut că a fost constatată irevocabil nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanta I.F. și de numitul I.Z., autorii reclamantele, apreciindu-se că acest contract a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Din interpretarea dispozițiilor 50 1 alin. (1) din legea nr. 10/2001 rezultă că prețul de piață poate fi acordat numai proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, însă au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar, în speță reclamantele nu pot beneficia de aceste dispoziții.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, criticând-o ca nelegală având în vedere că instanța de fond a nesocotit voința juridică a reclamantelor care au solicitat prin precizarea de acțiune din data de 17 noiembrie 2008 obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat achitat de apelanți în baza contractului de vânzare – cumpărare din 18 octombrie 1996 constatat nul irevocabil în instanță, precum și obligarea pârâtului Municipiul București prin Primarul General la plata daunelor interese reprezentând diferența dintre prețul achitat și sporul de valoare dobândit de imobil. Prin decizia nr. 24/A din 25 ianuarie 2012 Curtea de Apel București a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță reținând că a fost analizat doar capătul de cere privind prețul de circulație, nefăcându-se nici o analiză a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța a încălcat principiul disponibilității când a constatat că nu s-a analizat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat al imobilului, întrucât ultima precizare a reclamantelor a vizat doar acordarea prețului de piață. Recursul nu este fondat. Principiul disponibilității este reglementat în dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Prin acest principiu se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a se pronunța o hotărâre pe fondul pretenției, ci și prin conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge. În speță, reclamantele au formulat o acțiune cu două capete de cerere. În cererea introductivă au solicitat obligarea pârâtului la plata prețului reactualizat plătit pentru imobilul în litigiu, iar prin cererea precizatoare au solicitat și obligarea pârâtului la plata valorii de circulație a imobilului.

Or, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea la plata prețului reactualizat, reținându-se doar că reclamantele nu sunt îndreptățite la acordarea prețului de piață al imobilului. Așa fiind, în mod corect instanța de apel a concluzionat că nu s-a intrat în cercetarea fondului, în sensul că nu s-au analizat toate capetele de cerere, împrejurare pentru care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea integrală a acțiunii. Susținerea recurentului referitoare la împrejurarea că prin cea de-a doua precizare recurenta ar fi solicitat doar acordarea prețului de piață este eronată. Verificând lucrările dosarului s-a constatat că prin prima precizare depusă de reclamantă la data de 17 noiembrie 2008, aceasta a solicitat, ca și în cererea introductivă de instanță, acordarea prețului reactualizat al imobilului, dar și sporul de valoare al acestuia.

Prin cea de-a doua precizare, la care se referă recurentul, depusă la data de 13 aprilie 2010 la fila 55 a dosarului de fond, reclamanta a solicitat ” să se constate calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice și în ceea ce privește plata valorii de circulație a apartamentului”, afirmație care nu poate conduce la concluzia că ar fi renunțat la solicitarea anterioară, acordarea prețului reactualizat, din moment ce nu a menționat expres acest lucru. Ca atare, din această precizare rezultă, astfel cum corect a reținut și instanța de apel, că s-a solicitat atât acordarea prețului reactualizat al imobilului, cât și prețul de circulație al acestuia. Întrucât recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc.

civ. va fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către intimatele reclamante, dovedite cu chitanțele depuse la dosar. Având în vedere aceste considerente recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva deciziei nr. 24/A din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți I.T., I.F. și S.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2013.