ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4581/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați - Secția de contencios administrativ a admis cererea de suspendare formulată

de reclamanta SC S.A.P.K. SRL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați, a dispus

suspendarea deciziei de impunere din 27 decembrie 2011 emisa de autoritatea pârâtă

la pronunțarea instanței de fond, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii sale,

reclamanta susține următoarele:

În cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 având în vedere

următoarele considerente:

În ceea ce privește sesizarea

autorității administrative emitente a actului a cărei suspendare este solicitată,

a arătat că împotriva deciziei de impunere, în termen legal, societatea reclamantă

a formulat contestație, înregistrată din 11 ianuarie 2012 la registratura D.G.F.P.

Galați astfel încât această primă condiție este îndeplinită.

Referitor la existența

unui caz bine justificat, în conformitate cu disp. art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004 acesta este definit ca acea împrejurare de fapt și de drept de

natură să aducă o îndoială serioasă asupra legalității actului.

Or, în speță, decizia

de impunere din 27 decembrie 2011 a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor legale

aplicabile, precum și cu ignorarea înscrisurilor depuse în dovedirea situației de

fapt fiscale de către agentul economic.

Chiar organele de control

au menționat faptul că facturile au fost înregistrate în contabilitate, au fost

achitate prin bancă și, de asemenea, achiziția a fost destinată unei operațiuni

taxabile, mărfurile fiind folosite pentru executarea lucrărilor contractate către

diverși beneficiari, în special SC A.M. SA.

Rezultă astfel că materialele

de construcții achiziționate de SC S.A.P.K. SRL au existat, operațiunea comercială

de achiziție a acestora fiind reală, o dovadă în plus în acest sens fiind și faptul

că toate lucrările la care au fost folosite materialele au fost confirmate de către

beneficiar.

Organele fiscale, în graba

impunerii societății reclamante, nu au analizat actele și faptele persoanei juridice

care a făcut obiectul inspecției fiscale, ci doar comportamentul fiscal al unui

alt contribuabil, respectiv al furnizorului acesteia, aspect care nu este de natură

să atragă răspunderea reclamantei.

Ceea ce au omis în totalitate

organele de inspecție fiscală vizează faptul că răspunderea este personală, iar

societatea reclamantă nu poate răspunde pentru sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor

de către o altă persoană juridică.

Toate aceste împrejurări

de fapt și de drept sunt de natură să ducă la concluzia că există o îndoială serioasă

asupra legalității deciziei de impunere din 27 decembrie 2011.

În ceea ce privește cea

de-a treia condiție a prevenirii unei pagube iminente, legiuitorul a definit-o ca

fiind prejudiciul material viitor și previzibil.

Prin executarea actului

administrativ societatea reclamantă s-ar afla în imposibilitatea desfășurării activității,

respectiv a realizării obiectului de activitate.

SC S.A.P.K. SRL are la

data prezentei un număr de 444 de salariați, iar executarea actului administrativ

fiscal contestat ar fi de natură să aducă grave prejudicii societății, cu consecințe

deosebit de grave atât asupra societății, cât și asupra salariaților.

Astfel, societatea reclamantă

are în derulare contracte de credit în limita a 9.070.000 RON, ceea ce implică în

mod evident un efort financiar deosebit pentru achitarea ratelor lunare de credit.

De asemenea, societatea

reclamantă prestează servicii pentru SC E. SRL Galați, pentru Municipiul Galați,

pentru Penitenciarul Galați, pentru A.N.I.F., pentru comuna Racovița, pentru Consiliul

Județean Vaslui și pentru SC A.M. SA, așa cum rezultă din contractele de prestări

servicii întocmite cu acești beneficiari și din comenzile de aprovizionare.

Or, executarea actului

administrativ ar pune în pericol executarea obligațiilor contractuale.

S-ar afla în imposibilitatea

efectuării în termen a plății furnizorilor, a ratelor contractelor de credit, ceea

ce ar genera la rândul său imposibilitatea aprovizionării realizării obiectului

de activitate, a plății salariilor, sau în cel mai rău caz, concedierea personalului

și dizolvarea societății pentru imposibilitatea realizării obiectului de activitate.

În dovedirea susținerilor

sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei toate actele de care face vorbire în

cuprinsul acțiunii.

Prin întâmpinare, autoritatea

pârâtă a solicitat respingerea cererii de suspendare întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile cumulative impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În raport de actele depuse

și de susținerile părților Curtea de Apel Galați prin sentința nr. 30 din 19

ianuarie 2012 a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea deciziei de

impunere până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

decizie prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește existența

unor cazuri bine justificate de natură a infirma prezumția de legalitate a decizie

de impunere constată cât și în ce privește existența unei pagube iminente.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen motivat pârâta pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate

se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. invocându-se greșita

aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește

aprecierea primei instanțe în sensul îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute

de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată de către recurentă

faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția

existenței cazului bine justificat se arată că în concret instanța nu a arătat care

sunt indiciile de nelegalitate de fapt și de drept care au generat o îndoială serioasă

în privința legalității deciziei de impunere contestată, nefiind arătate încălcările

C. proc. fisc. care ar putea genera o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ.

În ceea ce privește condiția

existenței unei pagube iminente, recurenta susține că reclamanta-intimată nu a probat

îndeplinirea acestei condiții, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-reclamantă

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente

ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9

din C. proc. civ. aplicarea greșită a legii.

Sentința recurată prin

care s-a admis cererea de suspendare a deciziei de impunere este dată cu aplicarea

greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind

îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Legea nr. 554/2004, prevede

în art. 14 și art. 15, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona

măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când

drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent

de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun

autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui

caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse

în art. 2 alin. (1) literele ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat

și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale

fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua

decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil

între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească

și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat

poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate,

identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența

dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului.

În ceea ce privește condiția

existenței unor cazuri bine justificate prima instanță nu a motivat în ceea ce privește

cererea de suspendare a deciziei de impunere care sunt împrejurările de fapt sau

de drept care putea genera o îndoială serioasă în privința legalității deciziei

de impunere contestată. Simpla mențiune a instanței de fond privind încălcarea unor

norme imperative ale C. proc. fisc. nu echivalează cu îndeplinirea acestei condiții

în cauză neexistând indicii de nelegalitate vădită de natură a răsturna prezumția

de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Motivele de nelegalitate

invocate de recurentă privind încălcarea actului de procedură fiscală presupune

o analiză a raportului juridic fiscal dedus judecății, ce ar putea duce la prejudicierea

fondului cauzei.

În ceea ce privește condiția

existenței unei pagube iminente, în cauză în mod greșit s-a reținut ca fiind îndeplinită

această condiție față de faptul că reclamanta-intimată nu a probat existența unei

pagubei de natură a perturba semnificativ activitatea societății și imposibilitatea

executării unor obligații contractuale.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta D.G.F.P. Galați împotriva sentinței civile nr. 30 din 19 ianuarie 2012

a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2012.