ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1075/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 1300/115/2011, reclamanta B.C. a chemat în judecată pârâtul Clubul Sportiv „U.R." solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 19.200 RON, reprezentând drepturi salariale, cu cheltuieli de judecată. În drept a invocat dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 și urm. și art. 274 C. proc. civ. și dispozițiile art. 281 - 291 C. muncii. Prin Sentința civilă nr. 1513 din 18 octombrie 2011, Tribunalul Caraș-Severin a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița. În considerentele acestei sentințe tribunalul a reținut că natura juridică a înscrisului încheiat de părți este una civilă și nu de dreptul muncii, astfel competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Reșița.

Prin Sentința civilă nr. 2458 din 10 septembrie 2012 Judecătoria Reșița a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantă în favoarea Tribunalului Vaslui. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Reșița a reținut următoarele: Prin contractul încheiat între părți, reclamanta s-a obligat să practice jocul de handbal pentru clubul sportiv pârât, în schimbul primirii unui salariu lunar de 4.800 RON. Din analiza clauzelor contractuale rezultă că acest contract prezintă caracteristicile speciale ale unui contract de muncă în sensul dispozițiilor legislației muncii (art. 17 C. muncii). Mai mult decât atât, în capitolul intitulat „Drepturile jucătoarei" părțile au stabilit că jucătoarea va beneficia pe perioada contractului de carte de muncă.

Instanța a apreciat că voința internă, reală a părților la momentul semnării acestei convenții a fost să încheie un raport juridic de muncă. Ori, potrivit art. 269 C. muncii republicat, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., competența aparținând instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. C. proc. civ. în art. 2 alin. (1), lit. c) stipulează că: „Tribunalul judecă, în primă instanță, conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe". Cum în prezenta cauză s-a făcut dovada că reclamanta are domiciliul pe raza municipiului Vaslui, instanța, având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 159 pct. 2 C. proc.

civ., a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Reșița și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. Această instanță prin Sentința civilă nr. 1758 din 6 decembrie 2012 a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Reșița reținând asupra necompetenței sale materiale următoarele: Contractul încheiat între părți are natura juridică a unei convenții civile, simpla întrunire a elementelor privind executarea unei obligații (aceea de a participa la jocuri, antrenamente, cantonamente, etc.) și de a primi o remunerație, neputându-l transforma în contract de muncă supus dispozițiilor Legii nr. 53/2003. Deși se aduc în sprijinul calificării acestuia ca și contract individual de muncă o serie argumente rezultate din interpretarea clauzelor contractuale, în cuprinsul acestuia se regăsesc și clauze care îl fac incompatibil cu un contract individual de muncă.

Astfel, contractul individual de muncă nu poate fi afectat de o condiție rezolutorie (cum este cea de la art. 15 - dacă la sfârșitul ediției de campionat echipa retrogradează, jucătoarea devine liberă de contract, niciuna din părți neavând pretenții) deoarece s-ar eluda dispozițiile legislației muncii care stabilesc limitativ temeiurile și condițiile încetării sale. De asemenea, rezilierea, ca modalitate de desființare a unui contract, este incompatibilă cu dispozițiile din legislația muncii, ori părțile în art. 8 din contract au prevăzut o astfel de modalitate de desființare a contractului încheiat. Atât timp cât părțile au libertatea de alegere, instanța de judecată nu se poate substitui părților și printr-o interpretare a actului încheiat să îl transforme în contract individual de muncă.

Având în vedere această libertate de alegere, eficiență în clarificarea juridică a actului încheiat nu se poate da decât clauzei cuprinse în art. 17 din contract în care se prevede că acesta este încheiat în concordanță cu regulamentele forurilor de specialitate - F.R.P., F.E.H. și F.I.H. Față de aceste considerente, competența în prezenta cauză este cea de drept comun, de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Reșița. Constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Elementul esențial pentru determinarea instanței competente să soluționeze acțiunea dedusă judecății este stabilirea naturii contractului încheiat între părți, pe care reclamanta își întemeiază pretențiile. În acest sens, Curtea constată că potrivit art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, sportivul profesionist are posibilitatea să încheie cu structura sportivă, în formă scrisă, un contract individual de muncă sau o convenție civilă în condițiile legii. Prin urmare, în speță este necesar să se stabilească dacă acest contract este guvernat de legislația muncii sau reprezintă o convenție civilă.

Din analiza contractului încheiat între părți rezultă că acesta are natura unui contract de muncă, deoarece cuprinde elementele generale ale unui contract de muncă, prevăzute de art. 17 C. muncii respectiv: obligația reclamantei de a se pregăti și a juca handbal în cadrul echipei pârâtei (prestarea muncii), în raport de obligația pârâtei de a-i achita un salariu (intitulat chiar astfel în cuprinsul contractului) de 4.800 RON, lunar, precum și de a-i acorda alte drepturi specifice activității sportive (asigurare de sănătate, taxe de studii la universitate, locuință, prime de obiectiv și victorii, două mese pe zi) și carte de muncă pe perioada contractului. în contract sunt prevăzute și unele clauze speciale conform art. 20 din C. muncii, respectiv confidențialitatea și formarea profesională.

De asemenea, contractul încheiat între părți cuprinde și clauzele esențiale prevăzute de art. 17 alin. (2) C. muncii, stabilindu-se printre altele durata contractului și durata concediului de odihnă.(20 de zile, conform art. 6 din contract). Fiind întrunite elementele esențiale ale contractului încheiat, respectiv prestarea muncii de către salariat și subordonarea salariatului față de angajator, având în vedere caracterul cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ și cu executare succesivă, precum și obligațiile asumate de părți ce au caracterul obligațiilor specifice raporturilor de muncă, din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vaslui, în baza art. 2 pct. 1, lit. c) C. proc.

civ., în raport de art. 269 C. muncii.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2013. Procesat de GGC - AS