ÎCCJ, decizie (scj.ro #81878)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81878) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract încheiat între un
sportiv profesionist și un club sportiv. Natura contractului. Conflict de
muncă. Instanța competentă să soluționeze litigiul ivit ca urmare a
nerespectării obligațiilor asumate prin contract de către clubul sportiv.
Cuprins pe materii :
Drept procesual civil.
Competența instanțelor. Competență materială.
Index alfabetic :
competență materială
-
conflict negativ
-
contract de muncă
-
sportiv profesionist
Codul
muncii, art. 17
Legea nr. 69/2000, art. 14
Cod
procedură civilă, art. 2
Litigiul ivit ca
urmare a nerespectării de către una dintre părți a obligațiilor
stabilite printr-un contract încheiat între un club sportiv și un sportiv
profesionist, are natura unui conflict de muncă, întrucât prin contract sunt
reglementate drepturile și obligațiile specifice raporturilor de muncă și
anume, obligația de prestare a activității sportive (a muncii), de către
angajat și obligația de plată a angajatorului.
Fiind întrunite
elementele esențiale ale contractului încheiat, respectiv prestarea muncii de
către salariat și subordonarea salariatului față de angajator, având în vedere
caracterul cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ și cu executare succesivă,
precum și obligațiile asumate de părți ce au caracterul obligațiilor specifice
raporturilor de muncă, competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere
material, aparține tribunalului, în baza art.2 alin.(2) lit.c C.proc.civ.
ICCJ,
Secția I civilă, decizia nr. 8661 din 8 decembrie 2011
Prin
acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamantul P.M.C. a chemat
în judecată Clubul Sportiv U.C., solicitând ca pârâtul să fie obligat să îi plătească
suma de 10.606,96 euro reprezentând salariu restant sau neachitat integral
pentru perioada iulie 2008, contravaloare masă și chirie pentru lunile
noiembrie 2009 – februarie 2010.
Reclamantul a arătat
că prin contractul încheiat la data de 01.07.2008, a devenit jucător al
clubului sportiv pârât. Prin contractul menționat pârâtul s-a obligat să achite
reclamantului pentru primul an o indemnizație lunară netă de 700 de euro,
echivalent în lei, iar în cel de-al doilea an o indemnizație lunară netă
echivalentă cu 1.000 de euro. Pârâtul și-a asumat, de asemenea obligația de a-i
asigura o indemnizație de efort lunară sub formă de hrană caldă, pentru fiecare
zi de pregătire, precum și cazare gratuită în garsoniere și apartamente.
Pârâtul nu și-a respectat însă obligațiile prevăzute în contract.
Prin sentința
civilă nr.1522 din 31.01.2011, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat în favoarea
Tribunalului Cluj competența de soluționare a acestei acțiuni, reținând
următoarele :
Prin
contractul încheiat între părți, reclamantul s-a obligat să practice jocul de
handbal pentru clubul sportiv pârât. Din analiza clauzelor contractuale rezultă
că acest contract prezintă caracteristicile speciale ale unui contract de
muncă. Părțile au stabilit că reclamantul își va presta activitatea în schimbul
unui salariu, fiind deci îndeplinită una dintre caracteristicile speciale ale
unui contract individual de muncă.
De
asemenea, analizând obligațiile stabilite în sarcina reclamantului prin
contract, prevăzute la art. 3.1 din acest contract instanța constată că acestea
se încadrează în noțiunea de muncă pentru și sub autoritatea unui angajator,
persoană fizică sau juridică.
Prin
sentința civilă nr.3342 din 07.11.2011, Tribunalul Cluj a declinat în favoarea
Judecătoriei Cluj-
Napoca competența de
soluționare a acțiunii și constatând ivirea conflictului de competență a
sesizat Curtea
de Apel Cluj.
Tribunalul
Cluj a reținut că reclamantul a investit instanța cu o cerere având ca obiect
obligarea pârâtului la plata unor sume de bani al căror izvor este contractul
nenumit, încheiat între părți la data de 01.07.2008, înregistrat la Federația Română de Handbal la data de 18.08.2009.
Sub
aspectul excepției invocate de către pârâtă, instanța a apreciat că în speța
dedusă judecății nu există elemente specifice dreptului muncii.
Caracteristicile raportului juridic de muncă sunt stabilite de Codul Muncii în
cuprinsul art.10, acestea fiind prestarea muncii de către salariat în
beneficiul angajatorului, raportul de subordonare între angajat și angajator,
precum și remunerarea muncii prestate prin plata salariului.
Contractul
încheiat definește părțile ca fiind club sportiv și jucător, nicidecum ca
angajat și angajator. Din analiza obligațiilor jucătorului cuprinse în contract
nu rezultă sub nicio formă un raport de subordonare, jucătorul având obligații
cu caracter preponderent sportiv, subordonarea existând în plan sportiv, în
raport cu antrenorul echipei.
Remunerarea
corespunzătoare activității sale este numită în cuprinsul contractului ca fiind
indemnizație (primă). Mai mult, contractul nu cuprinde alte caracteristici ale
raportului juridic de muncă,
respectiv răspunderea
disciplinară și răspunderea patrimonială.
Faptul
că între părți nu există un raport juridic de muncă rezultă și din înregistrarea
contractului încheiat, pentru opozabilitate, la Federația Română de Handbal și nu la Inspectoratul Teritorial de Muncă. De altfel, Ordinul Ministerului Muncii și protecției
Sociale privind aprobarea clasificării ocupațiilor din România nr. 138/1995
actualizat, nu cuprinde ocupația de jucător de handbal.
Examinând
conflictul de competență dintre cele două instanțe, Curtea de Apel a
reținut următoarele:
Elementul esențial
pentru determinarea instanței competente să soluționeze acțiunea dedusă judecății
este stabilirea naturii contractului încheiat între părți, pe care
reclamantul își întemeiază pretențiile.
Curtea a constatat
că potrivit art.14 alin.(2) lit. b din Legea nr.69/2000 a educației fizice și
sportului în formă de la momentul începerii prestării activității sportive de
către reclamant, respectiv 01.09.2008, sportivul profesionist are posibilitatea
să încheie cu structura sportivă, în formă scrisă, un contract individual de
muncă sau o convenție civilă în condițiile legii.
Prin urmare, în
speță este necesar să se stabilească dacă acest contract este guvernat de
legislația
muncii sau reprezintă o
convenție civilă.
Din analiza
contractului încheiat între părți rezultă că aceste elemente sunt întrunite în
raport de obligația reclamantului de a se pregăti și a juca handbal în cadrul
echipei pârâtei (prestarea muncii); în raport de obligația pârâtei de a-i
achita un salariu (intitulat chiar astfel în cuprinsul contractului) de 500
Euro în primul an și de 800 de Euro în al doilea an, precum și de a-i acorda
alte drepturi specifice activității sportive (indemnizația de efort, prime de
joc, transport, cazare (salariu) și, în fine, în raport de obligația
reclamantului de a respecta programul de pregătire, statutele, regulamentele,
hotărârile și deciziile organelor de conducere ale activității handbalistice,
regulamentele de ordine interioară (subordonare față de angajator).
De asemenea,
contractul încheiat între părți cuprinde clauzele esențiale prevăzute de art.17
alin.(2) Codul muncii, stabilind printre altele durata contractului (25 de
zile – art.3.2 lit. i), durata normală a muncii exprimată în ore/zi (8 ore /zi,
6 zile/săptămână – art.3.1.lit.j), salariul de bază, precum și clauza încetării
contractului prin concediere fără preaviz a reclamantului datorită unei abateri
grave (art.5.3 lit. d).
Neînregistrarea
contractului la Inspectoratul Teritorial de Muncă nu îl transformă într-o
convenție
civilă, având doar consecința
antrenării răspunderii contravenționale pentru această omisiune.
Activitatea
desfășurată de reclamant se încadrează în ocupația de sportiv având codul 3475
din Ordinul nr.138/1995 (Codul ocupațiilor din România) care nu distinge în
funcție de disciplina sportivă practicată.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs Clubul Sportiv U.C., care a invocat dispozițiile
art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
S-a arătat că între
părți nu a fost încheiat un contract individual de muncă în sensul Codului
Muncii sau al Legii nr. 168/1999, având în vedere faptul că intimatul nu are
calitatea de sportiv de performanță profesionist în sensul art. 14 din Legea
nr. 69/2000. Contractul încheiat este un contract nereglementat de
legislația în vigoare dar
absolut necesar pentru ca un sportiv să fie legitimat la un anumit club
sportiv.
Conform dispozițiilor
art. 14 alin. (2) lit. b din Legea nr. 69/2000 (astfel cum aceasta era în
vigoare la data încheierii contractului) contractul de muncă sau convenția
civilă pot fi încheiate exclusiv de către sportivii de performanță
profesioniști. Intimatul nu are calitatea de sportiv de performanță
profesionist întrucât nu este titularul unei licențe în acest sens [condiție
expres prevăzută de art. 14 alin.(2) lit. a din Legea nr. 69/2000]. Calitatea
de sportiv profesionist/handbalist profesionist se dobândește și se dovedește
în condițiile Legii nr. 69/2000 și ale HG nr. 666/2003.
Analizând decizia
recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs
invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul este
nefondat pentru considerentele ce succes:
Pentru a fi
incident motivul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 C.proc.civ. este
necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea
greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză instanța
de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume
dispozițiile Legii nr. 69/2000, considerând că acel contract încheiat între
părți cuprinde clauzele specifice unui contract
de muncă în sensul
dispozițiilor legislației muncii (art.17 din Codul muncii).
Astfel, sunt
stipulate în cuprinsul contractului respectiv: durata contractului, durata
concediului, durata normală a muncii, salariul de bază, condițiile încetării
contractului prin concedierii în cazul săvârșirii unei abateri grave, iar în
ceea ce privește modificarea contractului, se prevede expres că aceasta se
realizează în condițiile legislației muncii.
Prin contract sunt
reglementate drepturile și obligațiile specifice raporturilor de muncă și
anume, obligația de prestare a activității sportive (a muncii), de către
angajat și obligația de plată a angajatorului.
Fiind întrunite
elementele esențiale ale contractului încheiat, respectiv prestarea muncii de
către salariat și subordonarea salariatului față de angajator, având în vedere
caracterul cu titlu oneros, sinalagmatic, comutativ și cu executare succesivă,
precum și obligațiile asumate de părți ce au caracterul obligațiilor specifice
raporturilor de muncă, în mod just instanța a stabilit că, din punct de vedere material,
competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, în baza art.2 alin.(2)
lit.c C.proc.civ.
Criticile
recurentului pârât Clubul Sportiv U.C. privind lipsa calității de „sportiv de
performanță, profesionist” a reclamantului nu pot conduce la reținerea
nelegalității sentinței recurate.
Așa cum a reținut
și Curtea de Apel Cluj, acțiunea dedusă judecății are natura unui conflict de
muncă ce atrage competența de soluționare a tribunalului, dat fiind și faptul
că în dispozițiile art.3.2 pct.2 (final) din contract încheiat între părți s-a
stipulat calitatea de „handbalist profesionist” pentru reclamant conform art.14
din Legea nr.69/2000 a educației fizice și sportului.
Nefiind incidente
alte motive de nelegalitate care să atragă modificarea sau casarea sentinței
recurate și constatând că instanța a pronunțat o hotărâre cu respectarea
dispozițiilor incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul
ca nefondat în baza art.312 C.proc.civ., cu menținerea sentinței recurate.