ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5391/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5391/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Prin Decizia nr. 211/A din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC D.V.D. SRL împotriva Sentinței civile nr. 390 din 18 martie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. În esență, instanța de apel a reținut că prima instanță a anulat în mod corect înregistrarea mărcii în litigiu, având în vedere că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. c) și e) din Legea nr. 84/1998. Părțile au desfășurat activități concurente pe aceeași piață a serviciilor de transport de persoane iar înregistrarea mărcii de către apelantă a fost făcută cu rea-credință. Pârâta SC D.V.D.
SRL a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 9 C. proc. civ., arătându-se următoarele: SC D.V.D. SRL a obținut la 15 ianuarie 2007 certificatul de înregistrare a mărcii nr. 83833 pe o durată de 10 ani conform Legii nr. 84/1998 și conform legilor din această țară după care funcționează și apără dreptul de proprietate intelectuală Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci București.
În susținerea acțiunii pârâta a administrat probe din care a reieșit fără putință de tăgadă dreptul de proprietate al pârâtei, astfel încât cererea formulată în fața instanței de fond și în fața instanței de apel au fost respinse nelegal și în necunoștință de cauză „deoarece nu cunosc și nici nu a cerut la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci să se pronunțe în acest caz deoarece ei sunt în măsură să stabilească dacă această marcă s-a dat corect". De asemenea, „la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci București nu interesează pe nimeni cât a cheltuit pe reclame și le interesează să-și protejeze denumirea și primul venit este primul servit". Recursul este nul pentru următoarele considerente: Conform art. 302 1 lit. c) C proc.
civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Pe de altă parte, art. 306 alin. 3 C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304. În speță, „aspectele" din cererea de recurs nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate arătate la art. 304 C. proc. civ. Drept urmare, în condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc.
civ. recurenta căzută în pretenții va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC U.T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC D.V.D. SRL împotriva Deciziei civile nr. 211A din 8 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă recurenta-pârâtă la 2130 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC U.T. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2010. Procesat de GGC - DG
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.