ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5391/2010

Prin Decizia nr.

211/A din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta SC D.V.D. SRL împotriva Sentinței civile nr. 390 din 18

martie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

În esență, instanța

de apel a reținut că prima instanță a anulat în mod corect înregistrarea mărcii

în litigiu, având în vedere că sunt incidente dispozițiile art. 48 alin. (1)

lit. c) și e) din Legea nr. 84/1998.

Părțile au desfășurat

activități concurente pe aceeași piață a serviciilor de transport de persoane

iar înregistrarea mărcii de către apelantă a fost făcută cu rea-credință.

Pârâta SC D.V.D. SRL

a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 6 și 9

C. proc. civ., arătându-se următoarele:

SC D.V.D. SRL a

obținut la 15 ianuarie 2007 certificatul de înregistrare a mărcii nr. 83833 pe

o durată de 10 ani conform Legii nr. 84/1998 și conform legilor din această

țară după care funcționează și apără dreptul de proprietate intelectuală

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci București.

În susținerea

acțiunii pârâta a administrat probe din care a reieșit fără putință de tăgadă

dreptul de proprietate al pârâtei, astfel încât cererea formulată în fața

instanței de fond și în fața instanței de apel au fost respinse nelegal și în

necunoștință de cauză „deoarece nu cunosc și nici nu a cerut la Oficiul de Stat

pentru Invenții și Mărci să se pronunțe în acest caz deoarece ei sunt în măsură

să stabilească dacă această marcă s-a dat corect".

De asemenea, „la Oficiul

de Stat pentru Invenții și Mărci București nu interesează pe nimeni cât a

cheltuit pe reclame și le interesează să-și protejeze denumirea și primul venit

este primul servit".

Recursul este nul

pentru următoarele considerente:

Conform art. 302

1

lit. c) C proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor

sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pe de altă parte,

art. 306 alin. 3 C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

În speță,

„aspectele" din cererea de recurs nu pot fi încadrate în vreunul dintre

motivele de nelegalitate arătate la art. 304 C. proc. civ.

Drept urmare, în

condițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea

recursului.

În temeiul art. 274

alin. (1) C. proc. civ. recurenta căzută în pretenții va fi obligată la

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC U.T. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta SC D.V.D. SRL împotriva Deciziei civile nr. 211A din 8

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze

privind proprietatea intelectuală.

Obligă

recurenta-pârâtă la 2130 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă

SC U.T. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG