ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4002/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 noiembrie

2012, Curtea de Apel Galați în baza art. 300

2

C. proc. pen. în

referire la art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen., a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului J.R.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a reținut că temeiurile care au determinat luarea acestei

măsuri subzistă și în momentul de față, când cauza a ajuns în stadiul judecății

în apel.

Astfel, deși inculpatul

a fost condamnat în primă instanță, hotărârea nu este definitivă și ea statuează,

cel puțin la nivelul unei presupuneri rezonabile, asupra vinovăției inculpatului,

fiind pronunțată în urma examinării tuturor probelor administrate atât în cursul

urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești.

Prin urmare, sunt

îndeplinite cerințele art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

Curtea a mai reținut,

totodată și că sunt în continuare îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. - text de lege care a fost avut în vedere

la luarea măsurii arestării preventive.

Având în vedere

gradul de pericol social al faptei presupus a fi săvârșită de inculpat - pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - natura valorilor sociale

lezate și importanța deosebită a acestora, mai ales în actualul context economic,

modalitățile și împrejurările concrete de comitere, care relevă o anumită „schemă"

de eludare a plății obligațiilor fiscale (neînregistrarea unor tranzacții comerciale

de valoare mare, urmată de cesionarea părților sociale cu datorii către martorul

C.M. - persoană fără adăpost și care nu știe carte), cuantumul ridicat al prejudiciului

cauzat bugetului de stat (estimat la 839.898 RON) și, nu în ultimul rând, impactul

social negativ pe care îl provoacă lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare

față de persoanele bănuite de comiterea unor astfel de fapte, Curtea a considerat

că lăsarea în libertate a inculpatului J.R. ar prezenta în continuare un pericol

concret pentru ordinea publică.

Menținerea măsurii

arestării preventive a inculpatului apare ca justificată și din perspectiva prevederilor

art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului

penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă judecății și executării

pedepsei.

Analizând măsura

preventivă și din perspectiva art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența Curții de la Strasbourg,

Curtea a apreciat că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare

ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea

probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi împotriva Franței),

astfel că, pentru efectuarea cercetării judecătorești în bune condiții, se impune

privarea de libertate în continuare a inculpatului.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și, rejudecând,

revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea cu o alta

mai puțin restrictivă de drepturi.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) rap. la art. 385

14

C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor

de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

În cauză, Curtea

de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a procedat la efectuarea

verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea

de libertate a inculpatului.

Înalta Curte în

raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, de gravitatea acesteia, cât

și de circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut

și instanța de fond.

În sarcina inculpatului

J.R., s-a reținut că în perioada august 2008 - octombrie 2009, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, a desfășurat relații comerciale cu SC S.A.P.K SRL, SC A.

SRL, SC N. 2 SRL ȘI SC D. 200 SRL, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate,

prejudiciind bugetul general consolidat cu suma de 839.898 RON, prin neplata impozitului

pe profit și a taxei pe valoare adăugată.

Pe de altă parte,

se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentința penală

nr. 461 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Galați în Dosarul nr. 1386/121/2012

la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală, faptă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) Teza a II-a, b) și c) C. pen., ca pedeapsă

accesorie, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat, constituind un temei suficient

pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se

legislația internă și prevederile C.E.D.O.

În același sens,

Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează prezumția

de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil,

limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste considerente

justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării preventive, astfel

că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul J.R. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2012

a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

Dosarul nr. 1386/121/2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

04 decembrie 2012.