ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2539/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 2 august 2012 Curtea de

Apel Galați în baza art. 300

2

în referire la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a

inculpaților C.D. și S.G. constatând legalitatea și temeinicia acesteia.

A respins ca

nefondată cererea formulată de apărătorul inculpatului S.G. privind înlocuirea

arestării preventive cu una dintre măsurile constând în obligarea de a nu

părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara. A respins ca nefondată

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul

C.D.D. prin apărător. A luat act că inculpatul S.G. nu și-a însușit cererea de

liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul din oficiu -

avocat S.D.

A constatat instanța

că în cauză subzistă temeiurile legale de la luarea arestării preventive față

de inculpații C.D.D. și S.G., respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., respectiv pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare,

iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a

faptelor, numărul mare de acte materiale comise de fiecare inculpat,

modalitatea și împrejurările de comitere a sustragerilor, numărul mare de părți

vătămate și valoarea ridicată a prejudiciului total, faptul că inculpatul

C.D.D. nu este la primul impact cu legea penală, starea de insecuritate socială

care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte

ar fi în libertate. De asemenea, existența indiciilor temeinice rezultă în mod

cert din probele administrate în cauză, inculpații recunoscând comiterea

faptelor, iar în primă instanță s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.

A constatat cu

privire la inculpatul C.D.D. că sunt îndeplinite condițiile formale privind

admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control

judiciar prevăzute de art. 160

2

alin. (1), art. 160

6

alin. (1), (2) C. proc. pen. și cu toate acestea cererea nu este întemeiată așa

cum prevăd dispozițiile art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul C.D.D. a fost condamnat în primă instanță pentru o infracțiune de

furt calificat în formă continuată compusă din 28 de acte materiale, în stare

și de recidivă postcondamnatorie. Există o perseverență infracțională deosebită

a acestui inculpat care nu este compatibilă cu o liberare provizorie sub

control judiciar, chiar și în condițiile existenței unor obligații restrictive

de drepturi. A constatat că lăsarea în libertate a acestui inculpat nu ar mai

putea asigura scopul măsurii preventive a arestării, întrucât starea de pericol

pentru ordinea publică este evidentă. Se impune executarea efectivă a măsurii

arestării preventive, mai ales în situația unei condamnări la închisoare cu

executare de către instanța de fond.

La data de 3 aprilie

2012, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat C.D.D., avocat

S.D. a formulat recurs împotriva încheierii din 2 august 2012 pronunțată de

Curtea de Apel Galați, motivele aflându-se la dosar.

La termenul de

judecată din 13 august 2012, prezent în fața instanței de recurs, recurentul

inculpat a precizat că nu a formulat recurs și nu își însușește recursul

declarat de apărătorul desemnat din oficiu.

Examinând încheierea

recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Înalta Curte constată

că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 385

4

C. proc. pen. prin raportare la dispozițiile

art. 362 din același cod persoanele care pot face apel sunt: "a)

procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă. Apelul procurorului

în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de

partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din

oficiu; b) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Împotriva

sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate

declara apel și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului

penal; c) partea vătămată, în ce privește latura penală; d) partea civilă și

partea responsabilă civilmente, în ce privește latura penală și latura civilă;

e) martorul, expertul, interpretul și apărătorul, în ce privește cheltuielile

judiciare cuvenite acestora; f) orice persoană ale cărei interese legitime au

fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței. Alin. (2) Apelul

poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f) și de către

reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul

acestuia."

Astfel, având în

vedere că recursul a fost declarat de apărătorul desemnat din oficiu și

inculpatul prezent în fața instanței a precizat că nu își însușește recursul

declarat, față de dispozițiile mai sus-menționate, Înalta Curte constată că

recursul formulat în cauză este inadmisibil.

În consecință, față

de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a)

C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpatul C.D.D. ca fiind

inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva încheierii din

data de 2 august 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 4584/233/2012.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 august 2012.

Procesat de GGC - AA