ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2539/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 2 august 2012 Curtea de Apel Galați în baza art. 300 2 în referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpaților C.D. și S.G. constatând legalitatea și temeinicia acesteia. A respins ca nefondată cererea formulată de apărătorul inculpatului S.G. privind înlocuirea arestării preventive cu una dintre măsurile constând în obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara. A respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.D.D. prin apărător. A luat act că inculpatul S.G. nu și-a însușit cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul din oficiu - avocat S.D.

A constatat instanța că în cauză subzistă temeiurile legale de la luarea arestării preventive față de inculpații C.D.D. și S.G., respectiv dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea ridicată a faptelor, numărul mare de acte materiale comise de fiecare inculpat, modalitatea și împrejurările de comitere a sustragerilor, numărul mare de părți vătămate și valoarea ridicată a prejudiciului total, faptul că inculpatul C.D.D. nu este la primul impact cu legea penală, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de asemenea fapte ar fi în libertate.

De asemenea, existența indiciilor temeinice rezultă în mod cert din probele administrate în cauză, inculpații recunoscând comiterea faptelor, iar în primă instanță s-a pronunțat o hotărâre de condamnare. A constatat cu privire la inculpatul C.D.D. că sunt îndeplinite condițiile formale privind admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art. 160 2 alin. (1), art. 160 6 alin. (1), (2) C. proc. pen. și cu toate acestea cererea nu este întemeiată așa cum prevăd dispozițiile art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul C.D.D. a fost condamnat în primă instanță pentru o infracțiune de furt calificat în formă continuată compusă din 28 de acte materiale, în stare și de recidivă postcondamnatorie.

Există o perseverență infracțională deosebită a acestui inculpat care nu este compatibilă cu o liberare provizorie sub control judiciar, chiar și în condițiile existenței unor obligații restrictive de drepturi. A constatat că lăsarea în libertate a acestui inculpat nu ar mai putea asigura scopul măsurii preventive a arestării, întrucât starea de pericol pentru ordinea publică este evidentă. Se impune executarea efectivă a măsurii arestării preventive, mai ales în situația unei condamnări la închisoare cu executare de către instanța de fond. La data de 3 aprilie 2012, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat C.D.D., avocat S.D. a formulat recurs împotriva încheierii din 2 august 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, motivele aflându-se la dosar.

La termenul de judecată din 13 august 2012, prezent în fața instanței de recurs, recurentul inculpat a precizat că nu a formulat recurs și nu își însușește recursul declarat de apărătorul desemnat din oficiu. Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 385 4 C. proc. pen. prin raportare la dispozițiile art. 362 din același cod persoanele care pot face apel sunt: "a) procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă. Apelul procurorului în ce privește latura civilă este inadmisibil în lipsa apelului formulat de partea civilă, cu excepția cazurilor în care acțiunea civilă se exercită din oficiu; b) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă.

Împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal; c) partea vătămată, în ce privește latura penală; d) partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ce privește latura penală și latura civilă; e) martorul, expertul, interpretul și apărătorul, în ce privește cheltuielile judiciare cuvenite acestora; f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.

Alin. (2) Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b) - f) și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul acestuia." Astfel, având în vedere că recursul a fost declarat de apărătorul desemnat din oficiu și inculpatul prezent în fața instanței a precizat că nu își însușește recursul declarat, față de dispozițiile mai sus-menționate, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil. În consecință, față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpatul C.D.D. ca fiind inadmisibil și față de dispozițiile art. 192 alin. (6) C. proc. pen.

cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul C.D.D. împotriva încheierii din data de 2 august 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4584/233/2012. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 august 2012. Procesat de GGC - AA