ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 101/2013

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul Z.A.L. prin cererea

înregistrată la Tribunalul Teleorman a solicitat obligarea pârâtului Statul

Român - reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Teleorman la plata unor daune morale, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 221/2009, în calitate de fost deținut politic, în

perioada 1984 - 1987.

Prin sentința

civilă nr. 4 din 17 ianuarie 2011 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a

respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Z.L.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 714/ R din 10 iunie

2011, cu majoritate de voturi, a admis recursul declarat de reclamantul Z.A.L.,

a modificat în tot sentința recurată în sensul că a admis în poarte acțiunea, a

constatat caracterul politic al condamnărilor și a obligat pârâtul să plătească

reclamantului suma de 1.000 euro, echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua

plății, reprezentând despăgubiri - daune morale.

Împotriva

acestei decizii reclamantul Z.A.L. a declarat recurs iară a indica motivele de

fapt și de drept pe care se întemeiază.

Recursul

este inadmisibil.

Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art.

5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția

inadmisibilității recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. 4 alin. (1) persoanele condamnate penal în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin.

(2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al

condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după

decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din

oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia

domiciliază persoana interesată.

Alin. (6)

prevede că hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care

este de competența curții de apel, text de lege care a fost modificat prin art.

13I din Legea nr. 202/2010 începând cu 25 noiembrie 2010.

Deci la

data pronunțării sentinței de fond, respectiv 17 ianuarie 2011, erau în vigoare

dispozițiile care stabilesc calea de atac împotriva cererilor sus evocate,

fiind recursul.

Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 26

din Legea

nr. 202/2010

potrivit cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 221/2009, se aplică și proceselor aliate în curs de soluționare,

decizia civilă nr. 714/ R din 10 iunie 2011 este pronunțată de către Curtea de

Apel București ca instanță de recurs, urmare recursului declarat de reclamantul

Z.A.L., fiind irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se

încadrează între hotărârile ce

pot fi

atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind,

având în vedere că inadmisibilitățile se situează în

categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în

considerarea

celor mai sus arătate și

în conformitate cu prevederile art. 137

alin. (

1)

C. proc. civ., va admite

excepția și în consecință va respinge

prezentul recurs dedus judecății,

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul Z.A.L. împotriva deciziei

civile nr. 714/ R din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.