ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.02.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2013

HOTĂRÂRE
13.02.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 708/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Reclamanta

H.A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 221/2009, în contradictoriu cu Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

obligarea acestuia la plata unei despăgubiri în cuantum

de 400.000 euro, echivalent în lei la data plății efective, în calitate de

persoană ce a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic în

perioada 1951 - 1955.

Acțiunea

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub

nr. 11899/3/2010,

iar

prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în

raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009,

potrivit cu care, despăgubirile morale se acordă numai în cazul condamnărilor,

or, în speță, nu există o hotărâre de condamnare.

Excepția

a fost pusă în discuție de instanță la 4 iunie 2010.

Prin

sentința civilă nr. 779 din 4 iunie 2010 a Tribunalului București, secția a V-a

civilă,

a fost respinsă

acțiunea ca inadmisibilă și s-a constatat că, în fapt, reclamanta împreună cu

soțul său, au fost dislocați din zona frontierei de Vest - comuna Gotlob,

regiunea Timișoara, fiindu-le stabilit domiciliul obligatoriu în perioada

1951-1956.

Asupra

excepției inadmisibilității acțiunii s-a constatat din interpretarea

dispozițiilor art. 5 alin.(1) lit. a) și b) din Legea nr. 221/2009 că pentru

măsurile administrative cu caracter politic, persoana care a suferit astfel de

măsuri ori soțul ori descendenții acesteia, pot solicita în condițiile Legii

nr. 221/2009, exclusiv despăgubiri materiale, conform art. 5, lit. b), nu și

despăgubiri morale, pentru că acestea din urmă se acordă doar în cazul

condamnărilor, potrivit art. 5 lit. a).

Ca

atare, textele evocate fiind de strictă interpretare, a fost admisă excepția

inadmisibilității acțiunii în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și

acțiunea respinsă pe acest temei de drept.

Împotriva

sentinței tribunalului reclamanta a declarat apel.

Curtea

de Apel București, secția a IV- a civilă, prin decizia nr. 28/ A din 18

ianuarie 2011, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva

acestei decizii reclamanta a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 1

7

martie 2011.

Prin încheierea

din 23 noiembrie 2011, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242

alin. (1) pct.2 C. proc. civ.

Cauza a

fost repusă pe rol, din oficiu, prin rezoluția din 17 decembrie 2012 pentru

discutarea excepției perimării iar la termenul din 13 februarie 2013, Înalta Curte

a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Analizând

cu prioritate această excepție peremptorie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când

actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu

.

Termenul

de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în

cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute

de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În

prezenta cauză, prin încheierea din 23 noiembrie 2011 s-a dispus suspendarea

judecății recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar

de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, fiind

repus pe rol din oficiu.

Deoarece

procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care, după

ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit nici un act

de procedură în vederea judecării pricinii și nici nu au invocat și dovedit

existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării,

recursul urmează a fi constatat perimat.

LEGII

Constată

perimat recursul declarat de reclamanta H.A. împotriva Deciziei nr. 28/ A din

18 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-11-24
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8352/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanta G.S. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitân
ÎCCJ 2012-02-01
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 811 din 8 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 50419/3/2009 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei D.A. de ob
ÎCCJ 2012-03-21
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2033/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2009 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin M.F.P., obligarea
ÎCCJ 2010-01-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 88/2012
inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă. S-a reținut că reclamanta a fost supusă unei măsuri administrative în sensul Legii nr. 221/2009, întrucât împotriva sa s-a luat măsura dislocării și stabilirii domiciliului obligatoriu, în per
ÎCCJ 2012-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 10 martie 2010, reclamanta M.H.M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin M.F.P., pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună
Sursă