ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii penale de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția din14 februarie

2011 dată în Dosarul nr. 967/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de L.I.F., procuror șef al Biroului

Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea infrcțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen.,

și abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248

1

C.

pen., întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petiționarul

F.I.

Prin rezoluția

nr. 2533/II-2/2011 din 19 octombrie 2011, a fost respinsă ca tardivă plângerea

formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 967/P/2010 din 14 februarie

2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de

Urmărire Penală și Criminalistică.

Nemulțumit

fiind de cele două rezoluții emise de parchet, petiționarul a formulat plângere

la instanță în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Plângerea este

nefondată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

La data de 02

septembrie 2010, persoana vătămată F.I. a formulat plângere penală la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva magistratului L.I.F.,

procuror șef al Biroului Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul Direcției de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, susținând

că acesta a comis mai multe abuzuri în cursul instrumentării dosarului penal

nr. 24/D/P/2009, întrucât prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara,

aplicată susnumitului, este neechitabilă, creându-se un regim discriminatoriu

față de celelalte persoane cercetate în același dosar.

După această

dată, persoana vătămată a mai formulat alte 6 plângeri identice, toate acestea

fiind înregistrate sub același nr. 967/P/2010, dosar în care s-au efectuat acte

premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. și abuz în serviciu în

formă continuată, prevăzută de art. 248

1

C. pen.

Prin rezoluția

nr. 967/P/2010 din 14 februarie 2011, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

L.I.F., procuror șef al Biroului Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin

îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. și abuz în serviciu în

formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât faptele reclamate nu

există în materialitatea lor.

Din examinarea

actelor premergătoare s-au reținut următoarele:

In dosarul nr.

24/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, instrumentat de

magistratul L.I.F., procuror șef al respectivului birou, sunt cercetate mai multe

persoane alături de F.J., pentru comiterea mai multor infracțiuni economice și

constituire de grup infracțional organizat.

În sarcina

numitului F.J. s-a reținut că s-a început urmărirea penală prin rezoluțiile din

26 și respectiv 29 octombrie 2009, iar la data de 11 noiembrie 2009 a fost pusă

în mișcare acțiunea penală pentru comiterea infracțiunilor de constituire în

grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., altă înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută

de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că:

a) în perioada

iunie-august 2007 inculpatul F.J., acționând în baza unei înțelegeri prealabile

cu inculpatul E.G.G. i-a determinat pe reprezentanții SC T.B.I.L. I.F.N. SA

București ca, prin inducere în eroare în baza unor înscrisuri falsificate, să

acorde o finanțare în valoare de 696.000 euro pentru SC A.K.B. SRL Sg-Băi pe

care o reprezenta, pentru finanțarea achiziționării unor utilaje de construcții

de tipul „încărcător frontal pe pneuri, excavator pe pneuri și pe șenile"

iar după achitarea a 7 rate lunare nu au mai fost achitate ratele eșalonate pe

durata a 60 de luni de către SC A.K.B. SRL către SC T.B.I.L. I.F.N. SA;

b) în perioada

august-septembrie 2008 F.J. împreună cu O.F. și F.M.J. a constituit un grup

infracțional organizat având ca scop obținerea în mod fraudulos și în baza

aceleiași rezoluții infracționale a unor finanțări în valoare de peste 200.000

RON de la SC S.F. I.F.N. SA București și de la SC C.F. SA București, pentru

plata unor facturi emise pe baza unor contracte fictive de vânzare-cumpărare de

mărfuri de valori mari încheiate de SC R.M.C. SRL Suseni cu SC T.G. SA, SC

S.C.F. SRL, SC S.R.T.E. SRL Dej, SC M.C. SRL București, SC U.B.K. SRL Giurgiu,

SC S.G.B. SRL Sângeorz Băi, determinându-i pe reprezentanții celor două

societăți de factoring să aprobe și să acorde firmei SC R.M.C. SRL Suseni - ca

urmare a inducerii în eroare prin folosirea unor înscrisuri false - finanțări

în valoare de 104.000 RON în cazul SC S.F. I.F.N. SA București respectiv

1.000.000 RON în cazul SC C.F. I.F.N. SA București, fără ca ulterior să se mai

efectueze plata facturilor de către debitori, păgubind în acest fel SC C.F.

I.F.N. SA București cu suma de 1.213.453 RON - cu care această firmă s-a și

constituit parte civilă în cauză, în timp ce prejudiciul cauzat firmei SC S.F.

I.F.N. București a fost recuperat prin rambursarea întregii sume ce a făcut

obiectul contractului de factoring de către SC R.M.C. SRL Suseni.

Prin încheierea

penală nr. 54/CC din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul

Bistrița-Năsăud, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalii Organizată și Terorism -

Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud în dosarul pe; nr. 24/D/P/2009 ca fiind

întemeiată referitor la inculpații: D.J.F.M.I., E.G.G. și O.F. și s-a dispus

arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 de zile, începând cu d de 11

noiembrie 2009, ora 21.10 și până la data de 09 decembrie 2009, ora 21.11.

Prin aceeași

încheiere s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată față de

inculpații M.C., H.G. și L.J.S., iar în baza art. 1491 raportat la art. 146

alin. (11)

1

, art. 145

1

C. proc. pen., s-a dispus față de

aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30

zile.

Prin încheierea

penală nr. 147/R/2009 din 25 noiembrie 2009, pronunțată Curtea de Apel Cluj,

secția penală și de minori, (Dosar nr. 2646/112/20C s-au admis recursurile

declarate de inculpații F.J., F.M. E.G.G. și O.F. împotriva încheierii penale

nr. 54/CC din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a

casat-o și rejudecând a respins propunerea de arestare preventivă formulată de

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud a celor 4 inculpați, iar în

temeiul art. 145

1

C. proc. pen. a luat față de aceștia măsura

obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile.

Această măsură

preventivă a fost prelungită succesiv de către magistratul procuror L.I.F., iar

împotriva acestor prelungiri inculpatul F.J. (persoană vătămată în prezenta

cauză) a formulat plângeri la instanța competentă, respectiv la Tribunalul

Bistrița-Năsaud, acestea fiind respinse.

Prin prisma

susținerilor persoanei vătămate și din examinarea actelor administrate s-a

constatat că nu se decelează, pe de o parte, nici un indiciu de natură a

contura elementele vreuneia dintre infracțiunile sesizate, iar pe de altă

parte, s-a reținut că este de competența instanței investite cu soluționarea

cauzei pe fond de a cenzura actele de urmărire penală efectuate în cauza

arătată.

Cu alte

cuvinte, s-a reținut că aspectele invocate în plângerea penală formulată

constituie apărări propriu-zise specifice fazelor procesului penal, fără nici o

înrâurire infracțională, constatând totodată că, în sarcina magistratului

procuror nu se pot reține încălcări ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu,

actele procesuale și procedurale întocmite și soluțiile adoptate - în dosarul

penal nr. 24 D/P/2009 - sunt rezultatul analizei temeinice a probelor aflate la

dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile materiei supuse urmăririi

penale.

Ca atare,

magistratul procuror nu a făcut altceva decât sa-și exercite atribuțiile cu

care legea l-a investit, dispunând efectuarea actelor de urmărire penală

potrivit convingerii obiective și nepărtinitoare, în acord cu principiile care

guvernează desfășurarea procesului penal, prin aprecierea completă și justă a

indiciilor, datelor și probelor existente in respectivele momente procesuale,

neexistând nici o premisă de natură a conduce la presupunerea rezonabilă a

cauzării vreunei vătămări a intereselor legale aparținând persoanei vătămate

F.J.

Așa fiind, nu

se poate susține că exercitarea în acest mod a atribuțiilor de serviciu ar

intersecta sfera ilicitului penal și că, am fi în prezența unor acte abuzive

ori defectuos întocmite menite a antrena răspunderea penală.

În altă ordine

de idei s-a reținut că motivele invocate de persoana vătămată în plângerea

penală formulată nu pot justifica prin ele însele, declanșarea procesului

penal, atâta vreme cât acesta a avut la îndemână și a și uzat de procedurile

specifice căilor de atac prevăzute de lege contra actelor și soluțiilor

procurorului, știut fiind faptul că, activitățile magistraților circumscrise

înfăptuirii actului de justiție - evident în interiorul și în limitele legii și

regulamentelor - nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale,

eventualele nemulțumiri cu privire la soluțiile date putând fi valorificate

numai prin promovarea căilor de atac (ordinare și extraordinare) prevăzute de

lege.

În realitate,

prin actul de sesizare formulat, persoana vătămată a urmărit să-și creeze o

cale suplimentară de atac, în paralel cu cele prevăzute de lege - uzanță

dealtfel larg răspândită în prezent - ceea ce este inadmisibil.

Față de cele ce

preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul F.I., va menține rezoluția atacată urmând a obliga petiționarul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.J., împotriva rezoluției din

14 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pronunțată în Dosarul

nr. 967/P/2010.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 24 februarie 2012.