ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția din14 februarie 2011 dată în Dosarul nr. 967/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.I.F., procuror șef al Biroului Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea infrcțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., și abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 248 1 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, petiționarul F.I. Prin rezoluția nr. 2533/II-2/2011 din 19 octombrie 2011, a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 967/P/2010 din 14 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Nemulțumit fiind de cele două rezoluții emise de parchet, petiționarul a formulat plângere la instanță în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Plângerea este nefondată urmând a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente: La data de 02 septembrie 2010, persoana vătămată F.I.

a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva magistratului L.I.F., procuror șef al Biroului Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, susținând că acesta a comis mai multe abuzuri în cursul instrumentării dosarului penal nr. 24/D/P/2009, întrucât prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi țara, aplicată susnumitului, este neechitabilă, creându-se un regim discriminatoriu față de celelalte persoane cercetate în același dosar. După această dată, persoana vătămată a mai formulat alte 6 plângeri identice, toate acestea fiind înregistrate sub același nr. 967/P/2010, dosar în care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen.

și abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art. 248 1 C. pen. Prin rezoluția nr. 967/P/2010 din 14 februarie 2011, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.I.F., procuror șef al Biroului Teritorial Bistrița-Năsăud din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art. 247 C. pen. și abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Din examinarea actelor premergătoare s-au reținut următoarele: In dosarul nr. 24/D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, instrumentat de magistratul L.I.F., procuror șef al respectivului birou, sunt cercetate mai multe persoane alături de F.J., pentru comiterea mai multor infracțiuni economice și constituire de grup infracțional organizat. În sarcina numitului F.J. s-a reținut că s-a început urmărirea penală prin rezoluțiile din 26 și respectiv 29 octombrie 2009, iar la data de 11 noiembrie 2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru comiterea infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., altă înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: a) în perioada iunie-august 2007 inculpatul F.J., acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul E.G.G. i-a determinat pe reprezentanții SC T.B.I.L. I.F.N. SA București ca, prin inducere în eroare în baza unor înscrisuri falsificate, să acorde o finanțare în valoare de 696.000 euro pentru SC A.K.B. SRL Sg-Băi pe care o reprezenta, pentru finanțarea achiziționării unor utilaje de construcții de tipul „încărcător frontal pe pneuri, excavator pe pneuri și pe șenile" iar după achitarea a 7 rate lunare nu au mai fost achitate ratele eșalonate pe durata a 60 de luni de către SC A.K.B.

SRL către SC T.B.I.L. I.F.N. SA; b) în perioada august-septembrie 2008 F.J. împreună cu O.F. și F.M.J. a constituit un grup infracțional organizat având ca scop obținerea în mod fraudulos și în baza aceleiași rezoluții infracționale a unor finanțări în valoare de peste 200.000 RON de la SC S.F. I.F.N. SA București și de la SC C.F. SA București, pentru plata unor facturi emise pe baza unor contracte fictive de vânzare-cumpărare de mărfuri de valori mari încheiate de SC R.M.C. SRL Suseni cu SC T.G. SA, SC S.C.F. SRL, SC S.R.T.E. SRL Dej, SC M.C. SRL București, SC U.B.K. SRL Giurgiu, SC S.G.B. SRL Sângeorz Băi, determinându-i pe reprezentanții celor două societăți de factoring să aprobe și să acorde firmei SC R.M.C.

SRL Suseni - ca urmare a inducerii în eroare prin folosirea unor înscrisuri false - finanțări în valoare de 104.000 RON în cazul SC S.F. I.F.N. SA București respectiv 1.000.000 RON în cazul SC C.F. I.F.N. SA București, fără ca ulterior să se mai efectueze plata facturilor de către debitori, păgubind în acest fel SC C.F. I.F.N. SA București cu suma de 1.213.453 RON - cu care această firmă s-a și constituit parte civilă în cauză, în timp ce prejudiciul cauzat firmei SC S.F. I.F.N. București a fost recuperat prin rambursarea întregii sume ce a făcut obiectul contractului de factoring de către SC R.M.C. SRL Suseni.

Prin încheierea penală nr. 54/CC din 11 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalii Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud în dosarul pe; nr. 24/D/P/2009 ca fiind întemeiată referitor la inculpații: D.J.F.M.I., E.G.G. și O.F. și s-a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 de zile, începând cu d de 11 noiembrie 2009, ora 21.10 și până la data de 09 decembrie 2009, ora 21.11. Prin aceeași încheiere s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată față de inculpații M.C., H.G. și L.J.S., iar în baza art. 1491 raportat la art. 146 alin. (11) 1 , art. 145 1 C. proc.

pen., s-a dispus față de aceștia măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, pe o durată de 30 zile. Prin încheierea penală nr. 147/R/2009 din 25 noiembrie 2009, pronunțată Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, (Dosar nr. 2646/112/20C s-au admis recursurile declarate de inculpații F.J., F.M. E.G.G. și O.F. împotriva încheierii penale nr. 54/CC din 11 noiembrie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a casat-o și rejudecând a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud a celor 4 inculpați, iar în temeiul art. 145 1 C. proc. pen. a luat față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile.

Această măsură preventivă a fost prelungită succesiv de către magistratul procuror L.I.F., iar împotriva acestor prelungiri inculpatul F.J. (persoană vătămată în prezenta cauză) a formulat plângeri la instanța competentă, respectiv la Tribunalul Bistrița-Năsaud, acestea fiind respinse. Prin prisma susținerilor persoanei vătămate și din examinarea actelor administrate s-a constatat că nu se decelează, pe de o parte, nici un indiciu de natură a contura elementele vreuneia dintre infracțiunile sesizate, iar pe de altă parte, s-a reținut că este de competența instanței investite cu soluționarea cauzei pe fond de a cenzura actele de urmărire penală efectuate în cauza arătată.

Cu alte cuvinte, s-a reținut că aspectele invocate în plângerea penală formulată constituie apărări propriu-zise specifice fazelor procesului penal, fără nici o înrâurire infracțională, constatând totodată că, în sarcina magistratului procuror nu se pot reține încălcări ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu, actele procesuale și procedurale întocmite și soluțiile adoptate - în dosarul penal nr. 24 D/P/2009 - sunt rezultatul analizei temeinice a probelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile materiei supuse urmăririi penale.

Ca atare, magistratul procuror nu a făcut altceva decât sa-și exercite atribuțiile cu care legea l-a investit, dispunând efectuarea actelor de urmărire penală potrivit convingerii obiective și nepărtinitoare, în acord cu principiile care guvernează desfășurarea procesului penal, prin aprecierea completă și justă a indiciilor, datelor și probelor existente in respectivele momente procesuale, neexistând nici o premisă de natură a conduce la presupunerea rezonabilă a cauzării vreunei vătămări a intereselor legale aparținând persoanei vătămate F.J. Așa fiind, nu se poate susține că exercitarea în acest mod a atribuțiilor de serviciu ar intersecta sfera ilicitului penal și că, am fi în prezența unor acte abuzive ori defectuos întocmite menite a antrena răspunderea penală.

În altă ordine de idei s-a reținut că motivele invocate de persoana vătămată în plângerea penală formulată nu pot justifica prin ele însele, declanșarea procesului penal, atâta vreme cât acesta a avut la îndemână și a și uzat de procedurile specifice căilor de atac prevăzute de lege contra actelor și soluțiilor procurorului, știut fiind faptul că, activitățile magistraților circumscrise înfăptuirii actului de justiție - evident în interiorul și în limitele legii și regulamentelor - nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la soluțiile date putând fi valorificate numai prin promovarea căilor de atac (ordinare și extraordinare) prevăzute de lege.

În realitate, prin actul de sesizare formulat, persoana vătămată a urmărit să-și creeze o cale suplimentară de atac, în paralel cu cele prevăzute de lege - uzanță dealtfel larg răspândită în prezent - ceea ce este inadmisibil. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul F.I., va menține rezoluția atacată urmând a obliga petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.J., împotriva rezoluției din 14 februarie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pronunțată în Dosarul nr. 967/P/2010. Menține rezoluția atacată. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.