ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4347/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I.Instanța de fond

1.Acțiunea

reclamantului

Prin cererea

înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 iunie 2010, reclamantul

Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul C.V. să se constate calitatea acestuia de lucrător al

Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin cererea din 17 octombrie 2008, pe care domnul G.S.

i-a adresat-o, se cerea verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător

al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea

Dosarului nr. 1269010, la care domnul G.S. a avut acces în temeiul art. 1 alin.

(8) O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

În Dosarul nr. 1209610 pârâtul C.V. a întocmit documentele care se află la dosar.

Ținând cont de prevederile art. 1 alin. (7) O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, cererile formulate sunt legale.

A mai arătat reclamantul

că așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare din 30 noiembrie 2009, precum

și al înscrisurilor care au fost atașate acțiunii, pârâtul C.V., având gradul de

căpitan și funcția de șef al Serviciului Municipal P. din cadrul Inspectoratului

Județean Hunedoara, a aprobat începerea urmăririi informative asupra unei persoane

semnalată cu „relații neoficiale cu cetățeni străini din Anglia și R.F.G.”. Astfel,

pentru a preveni eventuale scurgeri de informații, dar mai ales pentru a stabili

dacă, în acțiunile sale, urmăritul este influențat „de unele elemente dușmănoase”,

pârâtul a aprobat realizarea unor măsuri informativ - operative pe parcursul urmăririi.

În concluzie, reclamantul

arată că pârâtul are calitatea de „lucrător”, în sensul art. 2 lit. a) O.U.G.

nr. 24/2008.

2.Apărările pârâtei

Pârâtul a formulat întâmpinare

în care arată că nu a întocmit documentele din Dosarul nr. 1209610, nu a aprobat

raportul cu propunerea de începere a urmăririi informative, a aprobat raportul cu

propunerea de verificare informativă, așa cum a fost întocmit de către ofițer și

avizat de către șeful de birou, fără a dispune recrutarea de noi surse sau fotocopierea

și reținerea materialelor ostile, nu a întocmit raportul cu propunere de avertizare

ci doar și-a dat avizul, în Dosarul nr. 13429 persoana în cauză a fost luată în

atenție în altă unitate militară. S-a mai arătat că activitatea sa a fost conformă

legilor în vigoare și a avut ca scop protejarea securității statului.

3.Soluția instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 3705 din 5 octombrie 2010 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul C.V. și a constatat

calitatea pârâtului C.V. de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

- pârâtul a aprobat începerea

urmăririi informative asupra unor persoane care aveau „relații neoficiale” cu cetățeni

străini din Anglia și R.F.G.. În acest sens, s-a dispus verificarea membrilor familiei

și a apropiaților, încadrarea informativă la locul de muncă, interceptarea convorbirilor,

interceptarea corespondenței. Într-un alt caz, a aprobat supravegherea informativă

a unei persoane semnalată cu idei și concepții cu caracter iredentist, aprobând

fotocopierea și reținerea materialelor ostile. De asemenea, pârâtul a propus avertizarea

persoanei urmărite, măsură care a fost pusă în aplicare la 07 iunie 1985;

- în Dosarul nr. 13429

a luat măsuri de urmărire a unei persoane care a făcut comentarii pe marginea evenimentelor

de la Brașov din 1987. Toate aceste activități erau menite să consolideze puterea

totalitară, fiind îndreptate împotriva unei acțiuni anticomuniste.

A constatat prima instanță

că prin aceste activități s-a încălcat dreptul la viață privată și secretul corespondenței,

fiind întrunite astfel condițiile art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește apărările

pârâtului, Curtea de apel a constatat că filele din Dosarul nr. 1209610 nu au fost

semnate de pârât, însă există o serie de alte acte care poartă semnătura acestuia,

în acest sens fiind documentul „Planuri de măsuri” din prezentul dosar.

S-a mai reținut în final

că apărarea pârâtului, în sensul că nu a întocmit personal aceste acte, este nerelevantă,

întrucât aceste acte nu puteau produce consecințe fără avizul sau aprobarea sa.

II. Instanța de recurs

1.Criticile pârâtului

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul C.V., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că instanța nu a analizat și nu a înlăturat erorile sesizate de el prin

întâmpinare în legătură cu acțiunea Consiliului, în sensul că nu a aprobat începerea

urmăririi informative asupra unor persoane, deoarece nu avea acest drept, aprobarea

fiind dată de un ofițer cu competențe în acest sens, iar în lipsa aprobării nu se

putea declanșa urmărirea informativă.

Recurentul a învederat

că nu a propus avertizarea unei persoane, dar a fost de acord cu propunerea subalternilor

în acest sens, nu a luat personal măsuri de urmărire în Dosarul nr. 18429, nu a

încălcat dreptul la viață privată sau secretul corespondenței.

Ca ofițer activ, recurentul

a susținut că a respectat jurământul militar și Statutul Corpului Ofițerilor din

România, că neexecutarea ordinelor ar fi însemnat insubordonare, care atrăgea răspunderea

disciplinară și penală.

A concluzionat recurentul

că amenințările la securitatea națională trebuie cunoscute, prevenite și înlăturate,

ceea ce se realizează prin activitatea informativ operativă, care are caracter preventiv

și nu represiv, ofițerii care au desfășurat această activitate expunându-se riscurilor

și sacrificiilor, mergând până la pierderea vieții, recurentul susținând că nu a

făcut altceva decât să-și servească țara.

Recurentul a solicitat

admiterea recursului, fără a indica vreun temei legal.

La data de 14 septembrie

2004 recurentul a depus note scrise în care a reluat și dezvoltat susținerile din

motivele de recurs depuse în termenul legal.

2.Apărările intimatului

Intimatul prin reprezentantul

său în instanță a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea

și temeinicia acesteia, după cu se va arăta în continuare:

Motivele de recurs prezentate

de pârât nu constituie veritabile critici privind sentința nr. 3705 din 5 octombrie

2010 a Curții de Apel București, ci reprezintă considerente personale în legătură

cu activitatea informativă a ofițerilor securității comuniste și justificări subiective

a acțiunilor desfășurate de aceștia.

Instanța de fond a analizat

susținerile pârâtului din întâmpinare și a constatat că acesta nu a semnat documentele

din Dosarul nr. 1209610, însă pârâtul a aprobat „Planul de măsuri” din 8 mai 1987

privind verificarea relațiilor neoficiale întreținute de o persoană cu funcție de

conducere într-un institut de cercetare, cu cetățeni străini , între care și fratele

soției, a aprobat Nota de analiză din 30 septembrie 1987 privind începerea urmăririi

informative împotriva aceleiași persoane, dispunând următoarele măsuri: verificarea

în evidențele Ministerului de Interne a persoanei, membrilor familiei și rudelor

apropiate, încadrarea informativă la locul de muncă a persoanei urmărite prin sursele

existente , stabilirea anturajului, relațiilor, în scopul recrutării unor eventuale

surse, utilizarea în continuare a mijloacelor de interceptare a convorbirilor la

domiciliul și la locul de muncă , studierea posibilității introducerii unor mijloace

tehnice fixe la domiciliu și locul de muncă, interceptarea corespondenței.

Recurentul-pârât a aprobat

la 21 martie 1983 Raportul cu propunerea de luare în supraveghere informativă a

unui student deoarece „vehicula concepții cu caracter naționalist - iredentist cu

măsuri de recrutare și atragere la colaborare” a unor colegi ai acestuia, a aprobat

raportul cu propunerea de „avertizare” a persoanei măsură aplicată la 7 iunie 1985.

Tot recurentul a aprobat

raportul cu propunerea de verificare informativă a unei persoane „semnalat că este

pretabil la acțiuni de dezordine, comentează evenimentele de la Brașov”.

Prin urmare, Curtea de

Apel București a făcut o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză și

deși a înlăturat înscrisurile nesemnate de recurent, a concluzionat corect că restul

documentației depuse la dosar de intimat dovedea calitatea recurentului de „lucrător

al Securității” în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2000.

Prima instanță a constatat

că erau îndeplinite condițiile prevăzute de acest text, deoarece recurentul a avut

calitatea de ofițer sau subofițer al Securității în perioada 1945 - 1989 (căpitan

1983 - 1987, maior în 1988 și șef serviciu municipiul P.) și a desfășurat activități

prin care a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale ale omului garantate prin

legislația în vigoare la acea dată: dreptul la viața privată și secretul corespondenței

prevăzute de art. 33 Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la drepturile civile și Politice, prin acțiunile de infiltrare

a informatorilor în anturajul celor urmăriți, verificarea rudelor, ascultarea convorbirilor

telefonice la domiciliu, deschiderea , fotocopierea și chiar reținerea înscrisurilor.

Susținerile recurentului

că în unele situații a aprobat numai măsurile propuse de subalterni sau că urmărirea

informativă trebuia aprobată de un ofițer superior nu sunt de natură a înlătura

incidența dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008, deoarece, în lipsa propunerilor,

aprobărilor acestuia, măsurile respective, nu s-ar fi putut aplica. Recurentul prin

propria sa activitate a contribuit la încălcarea unor drepturi fundamentale ale

persoanelor, recunoscute de legile fundamentale de dinainte de 1989, însă recursul

acestuia dovedește că acesta are convingerea că și-a îndeplinit datoria profesională

și a apărat securitatea statului și ordinea de drept.

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20

alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.V., împotriva

sentinței civile nr. 3705 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie

2011.