ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4387/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4387/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalului Constanța sub nr. 2498/COM/2005,

reclamanta SC A.P. SRL a chemat în judecată pârâtele Regia Națională a Pădurilor

Romsilva - Direcția Silvică Constanța și Regia Națională a Pădurilor Romsilva

București, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la vânzarea

activului pe care îl deține în baza contractului de închiriere din 14 ianuarie

2005 respectiv atelierul de prelucrat lemn situat în localitatea M., județul

Constanța.

În motivarea cererii sale reclamanta a

arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere din 14 ianuarie

2005, ce a avut ca obiect atelierul de prelucrat lemn situat în localitatea M.,

contract ce a constituit prelungirea contractului anterior, reclamanta folosind

spațiul încă din 1997.

Încă din anul 2000 reclamanta s-a adresat

Direcției Silvice Constanța în vederea negocierii vânzării respectivelor active

pe care le deține în baza contractului de închiriere și asupra cărora a făcut mai

multe investiții necesare întreținerii lor.

Pârâta a contestat însă efectuarea acestor

investiții și a refuzat să vândă reclamantei activul prin negociere directă, organizând

licitație pentru vinderea acestuia la 28 septembrie 2005.

În drept, s-au invocat dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 346/2004, art. 27, 28 din O.U.G. nr. 88/1997, art. 109, 111-118

din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997.

Prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23

iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2498/COM/2005 s-a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC A.P. SRL, în contradictoriu cu Regia Națională

a Pădurilor Romsilva București și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția

Silvică Constanța. A fost obligată pârâta să vândă reclamantei activul situat în

comuna M., județul Constanța, compus din magazie de produse finite, anexă magazie

- vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de SC C. SRL.

Împotriva acestei hotărâri s-a declarat

apel și s-a derulat un prim ciclu procesual, iar în al doilea a fost pronunțată

decizia nr. 159/COM din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin care se admite apelul declarat

de apelanta-reclamantă SC A.P. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3185/COM din

14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9829/118/2007

în contradictoriu cu intimații-pârâți Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția

Silvică Constanța, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, fiind schimbată în parte

hotărârea apelată în sensul că obligă pârâtele să vândă reclamantei activul identificat

prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța la

prețul de 40.237,319 RON conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Au fost

păstrate celelalte dispoziții din hotărâre și compensate cheltuielile de judecată

din apel.

Pentru a pronunța această decizie instanța

de apel a reținut că prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 4427/36/2006 s-a admis recursul,

s-a casat în parte decizia civilă nr. 18/COM din 24 ianuarie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Constanța și sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 pronunțată

de Tribunalul Constanța și s-a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se

pronunța asupra prețului vânzării.

Deși potrivit dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ. „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii

pentru judecătorii fondului”, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 3185/COM

din 14 octombrie 2008, a admis acțiunea și a stabilit ca preț de pornire a negocierilor

pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de

32.643,859 RON.

Prin decizia civilă nr. 4405 din 15

decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

reclamantă, a casat decizia civilă nr. 49/COM din 04 mai 2009 a Curții de Apel Constanța

prin care se păstrase sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 a Tribunalului

Constanța, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanțele

aveau obligația să stabilească „prețul vânzării”, iar nu „prețul de pornire a negocierilor”.

S-a dispus, de asemenea, ca instanța de

apel să se conformeze rezolvărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă

nr. 2531 din 26 iunie 2007.

Curtea de apel a constatat că prin sentința

civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 Tribunalul Constanța a nesocotit dispozițiile

art. 315 C. proc. civ. și indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007, care a trimis cauza la Tribunalul

Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării și de aceea a schimbat în

parte hotărârea apelată în sensul că a obligat pârâtele să vândă reclamantei activul

identificat prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța

la prețul de 40.237,319 RON, stabilit conform raportului de expertiză efectuat în

cauză cu ocazia soluționării apelului, valoare la care au achiesat părțile litigante.

Având în vedere dispozițiile art. 294 C.

proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza

sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.”

Luând în considerare dispozițiile art.

129 alin. (6) C. proc. civ., constatând că obiectul litigiului îl constituie obligarea

pârâtelor la vânzarea activului pe care îl deține reclamanta în baza contractului

de închiriere din 14 ianuarie 2005, astfel cum a fost identificat prin sentința

civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța (hotărâre modificată

doar în parte prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție) activ compus din magazie de produse finite,

anexă magazie - vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de SC

C. SRL, Curtea nu poate include în prețul de vânzare și alte elemente, respectiv

gardul împrejmuitor, aleea și platforma betonată.

Deși părțile au susținut că s-au înțeles

că sunt adiacente activului ce formează obiectul cauzei, gardul împrejmuitor, aleea,

respectiv platforma betonată ce deservește acest activ, în suprafețele și amplasamentele

ce rezultă din suplimentul de expertiză și planul anexat acestui raport, individualizat

prin culoare galbenă, Curtea nu va include în prețul de vânzare al activului și

valoarea acestora dat fiind faptul că nu s-a depus la dosar o tranzacție în acest

sens și luând în considerare considerentele invocate mai sus.

Rămâne la latitudinea părților cu ocazia

încheierii contractului de vânzare-cumpărare să-și concretizeze acordul de voință

și cu privire la aceste elemente care nu au făcut obiectul litigiului, ele fiind

identificate și evaluate prin expertiză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța, care,

în esență, a susținut că prețul vânzării activului este de 57.403.059 RON, în componența

lui intrând și valoarea platformei și a gardului împrejmuitor și a invocat în drept

dispozițiile 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând

decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că acestea sunt nefondate

și va respinge recursul pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs invocate de către reclamantă

sunt nefondate, în raport cu temeiul de drept invocat și anume art. 304 alin.

(1) pct. 9 C. proc. civ. având în vedere că prin motivele de recurs nu s-au adus

decât critici pe fondul cauzei fără să se indice explicit motive de nelegalitate

a hotărârii recurate.

De asemenea, nu au fost arătate în motivarea

recursului în ce anume constă încălcarea legii sau aplicarea greșită a legii de

către instanță, deoarece simplele afirmații nedovedite nu pot fi suficiente pentru

a se putea admite recursul având în vedere că recursul nu este o cale de atac devolutivă

prin intermendiul căreia să se reia judecarea cauzei în fond, ci un mijloc procedural

prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității

acesteia.

Prin decizia civilă nr. 2531 din 26

iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 4427/36/2006,

s-a admis recursul, s-a casat în parte decizia civilă nr. 18/COM din 24

ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și Sentința civilă nr. 3955/COM

din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța și a trimis cauza la Tribunalul

Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost

menținute ca temeinice și legale.

Recursul declarat de pârâta Regia Națională

a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Constanța, a fost respins ca nefondat.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța

supremă a reținut că art. 12 din Legea nr. 346/2004 reglementează modalitatea de

stabilire a prețului de vânzare a activelor ce îndeplinesc cerințele art. 13 din

Legea nr. 346/2004 și art. 3 din Legea nr. 99/1999.

Procedând la rejudecarea cererii în fond,

după casare, conform art. 315 C. proc. civ., în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța sub nr. 9829/118/2007, la solicitarea ambelor părți, instanța a încuviințat

și administrat proba cu expertiză de specialitate având ca obiectiv actualizarea

- cu rata inflației și prin aplicarea coeficientului de uzură aferent - a prețului

stabilit prin raportul de expertiză efectuat de expert C.C.

Conform concluziilor raportului inițial

întocmit de expert C.C., valoarea totală de circulație a construcțiilor care alcătuiesc

activul închiriat de reclamantă este de 60.477 RON, valoarea de circulație a investițiilor

efectuate de reclamantă a fost stabilită la suma de 24.137 RON.

Deducând din valoarea totală a activului,

valoarea totală a investițiilor efectuate de reclamantă, experta a concluzionat

că prețul în sensul dat de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 este de 36.340

RON.

Cu ocazia întocmirii suplimentelor la raportul

de specialitate mai sus menționat, experta a actualizat calculele, prin aplicarea

indicelui de inflație și a coeficientului de uzură doar pentru două dintre valorile

analizate inițial, respectiv pentru investiții -26.752.713 RON/23.566 RON și pentru

prețul rezultat prin deducerea investițiilor din valoarea activului - 40.237,494

RON/32.643,859 RON.

Instanța, prin sentința civilă nr. 3185/COM

din 14 octombrie 2008, a admis acțiunea și a stabilit ca preț de pornire a negocierilor

pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de

32.643,859 RON, rezultat prin actualizarea, cu aplicarea indicelui de inflație și

coeficientului de uzură, a prețului stabilit inițial, conform dispozițiilor exprese

ale art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, la nivelul sumei de 36.340 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 3185/COM

din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța a formulat apel reclamanta SC

A.P. SRL criticând-o sub aspectul faptului că prin hotărârea pronunțată instanța

a adăugat la lege prin sintagma inserată în dispozitivul hotărârii „preț de pornire

a negocierilor” în loc de preț negociat stabilit pe baza raportului de evaluare.

Susține apelanta-reclamantă că este îndreptățită să cumpere activul deținut în locație

întrucât îndeplinește condițiile legale respectiv: art. 12 din Legea nr. 346/2004,

Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările și completările

ulterioare și a Legii nr. 137/2002.

Intimata-pârâtă Romsilva - Direcția Silvică

Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat,

motivat de faptul că instanța nu poate să stabilească prețul activului, pentru că

legea nu permite acest lucru, atât timp cât se vorbește de negocierea prețului,

și față de faptul că intimata a contestat pe parcursul întregului proces corectitudinea

și obiectivitatea raportului de expertiză efectuată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 49/COM din 04

mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins apelul declarat de reclamantă

ca nefondat, reținând că în conformitate cu art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în

caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate,

precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție

a arătat în considerentele deciziei, că potrivit art. 12 din Legea nr. 364/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii,

activul disponibilizat de reclamantă poate fi vândut, la solicitarea locatarului

la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare de expertul acceptat

de părți, după deducerea îmbunătățirilor efectuate de locatar.

S-a reținut de instanța de apel că în rejudecare,

instanța de fond - Tribunalul Constanța, în urma efectuării raportului de expertiză

de specialitate, în mod corect a stabilit prețul de pornire al negocierilor pentru

încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind activul situat în comuna M.,

la suma de 32.643.859 RON.

Pe de altă parte, prin soluția pronunțată,

instanța de judecată nu a adăugat la lege, ci s-a conformat deciziei de casare a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamanta SC A.P. SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, recurs

soluționat prin decizia civilă nr. 4405 din 15 decembrie 2010 de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, în sensul admiterii recursului, casării deciziei pronunțată

de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanțele

aveau obligația să stabilească „prețul vânzării”, iar nu „prețul de pornire a negocierilor”.

La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost

înregistrată sub nr. 101/36 din 27 ianuarie 2011.

În ședința publică din 02 martie 2011,

Curtea a încuviințat efectuarea unui supliment de expertiză tehnică imobiliară de

către același expert - C.C., în vederea stabilirii prețului real al activului și

a investițiilor solicitate de reclamantă, luând în calcul uzura aferentă. De asemenea,

expertul să stabilească și valoarea actuală a gardului împrejmuitor, platforma betonată

din incinta activului și instalația electrică la cele trei construcții.

Prin suplimentul de expertiză depus la

data de 05 iulie 2011 expertul a stabilit că valoarea actuală a activului este de

40.327,319 RON, iar valoarea actuală a investițiilor este de 28.681,128 RON, valoarea

actuală a gardului împrejmuitor este de 499,058 RON, valoarea actuală a platformei

betonate din incinta activului și a aleii de acces este de 16.666,682 RON, valoarea

instalației electrice pentru cele 3 construcții a fost inclusă în prețul acestora

calculat în raportul de expertiză din data de 17 mai 2006.

În ședința publică din 12 octombrie 2011

instanța a repus cauza pe rol pentru ca părțile să facă precizări cu privire la

prețul activului în litigiu.

La data de 18 noiembrie 2011, ca de altfel

și prin prezentul recurs, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică

Constanța, a arătat că prețul de vânzare al activului este de 57.403,059 RON, determinat

de următoarele elemente:

- valoarea actuală a activului este de

40.237,319 RON, conform suplimentului de expertiză din 06 iulie 2011,

- la valoarea activului urmează a se adăuga

valoarea de circulație a platformei betonate și aleii, în cuantum de 16.666,682

RON, precum și valoarea de circulație a gardului împrejmuitor, în cuantum de 499.059

RON, elemente de preț stabilite tot prin suplimentul de expertiză efectuat la 06

iulie 2011.

La data de 22 noiembrie 2011, apelanta-reclamantă

SC A.P. SRL a depus la dosar note scrise prin care a arătat că prețul activului

este de 40.237,319 RON.

Apelanta a solicitat omologarea suplimentului

de expertiză efectuat de expert C.C. și să se ia act că părțile s-au înțeles că

sunt adiacente activelor ce formează obiectul cauzei, gardul împrejmuitor și aleea,

respectiv platforma betonată ce deservește aceste active, în suprafețele și amplasamentele

ce rezultă din suplimentul de expertiză și planul anexat acestui raport, individualizat

prin culoare galbenă.

Decizia recurată este la adăpost de criticile

formulate având în vedere cele statuate, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia

civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosar nr. 4427/3 6/2006 prin care s-a admis recursul, s-a casat în parte decizia

civilă nr. 18/COM din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și

sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța

și s-a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului

vânzării.

Deși potrivit dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ. „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii

pentru judecătorii fondului”, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 3185/COM

din 14 octombrie 2008 a admis acțiunea și a stabilit ca preț de pornire a negocierilor

pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de

32.643,859 RON.

Prin decizia civilă nr. 4405 din 15

decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de

reclamantă, a casat decizia civilă nr. 49/COM din 04 mai 2009 a Curții de Apel Constanța

prin care se păstrase sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 a Tribunalului

Constanța, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanțele

aveau obligația să stabilească „prețul vânzării”, iar nu „prețul de pornire a negocierilor”.

S-a dispus, de asemenea, ca instanța de

apel să se conformeze rezolvărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă

nr. 2531 din 26 iunie 2007.

Prin sentința civilă nr. 3185/COM din 14

octombrie 2008, Tribunalul Constanța a nesocotit însă dispozițiile art. 315 C.

proc. civ. și indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia

civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 care a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru

a se pronunța asupra prețului vânzării.

Au fost corect aplicate de către instanța

de apel dispozițiile art. 294 C. proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se poate

schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și

nici nu se pot face alte cereri noi”.

Luând în considerare dispozițiile art.

129 alin. (6) C. proc. civ., constatând că obiectul litigiului îl constituie obligarea

pârâtelor la vânzarea activului pe care îl deține reclamanta în baza contractului

de închiriere din 14 ianuarie 2005, astfel cum a fost identificat prin sentința

civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța (hotărâre modificată

doar în parte prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție) activ compus din magazie de produse finite,

anexă magazie - vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de SC

C. SRL, în mod corect nu puteau fi incluse în prețul de vânzare și alte elemente,

respectiv gardul împrejmuitor, aleea și platforma betonată.

Deși părțile au susținut că s-au înțeles

că sunt adiacente activului ce formează obiectul cauzei, gardul împrejmuitor, aleea,

respectiv platforma betonată ce deservește acest activ, în suprafețele și amplasamentele

ce rezultă din suplimentul de expertiză și planul anexat acestui raport, individualizat

prin culoare galbenă, în mod corect instanța de apel nu a procedat la includerea

lor în prețul de vânzare al activului, dat fiind faptul că nu s-a depus la dosar

o tranzacție în acest sens.

Pentru toate considerentele reținute, conform

art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Regia Națională

a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța împotriva deciziei civile nr.

159/COM din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a

II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Regia

Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța împotriva deciziei civile

nr. 159/COM din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.