ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4387/2012

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalului Constanța sub nr. 2498/COM/2005, reclamanta SC A.P. SRL a chemat în judecată pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța și Regia Națională a Pădurilor Romsilva București, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la vânzarea activului pe care îl deține în baza contractului de închiriere din 14 ianuarie 2005 respectiv atelierul de prelucrat lemn situat în localitatea M., județul Constanța.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere din 14 ianuarie 2005, ce a avut ca obiect atelierul de prelucrat lemn situat în localitatea M., contract ce a constituit prelungirea contractului anterior, reclamanta folosind spațiul încă din 1997. Încă din anul 2000 reclamanta s-a adresat Direcției Silvice Constanța în vederea negocierii vânzării respectivelor active pe care le deține în baza contractului de închiriere și asupra cărora a făcut mai multe investiții necesare întreținerii lor. Pârâta a contestat însă efectuarea acestor investiții și a refuzat să vândă reclamantei activul prin negociere directă, organizând licitație pentru vinderea acestuia la 28 septembrie 2005. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 12 din Legea nr. 346/2004, art. 27, 28 din O.U.G.

nr. 88/1997, art. 109, 111-118 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997. Prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2498/COM/2005 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.P. SRL, în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor Romsilva București și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța. A fost obligată pârâta să vândă reclamantei activul situat în comuna M., județul Constanța, compus din magazie de produse finite, anexă magazie - vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de SC C. SRL. Împotriva acestei hotărâri s-a declarat apel și s-a derulat un prim ciclu procesual, iar în al doilea a fost pronunțată decizia nr. 159/COM din 23 noiembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin care se admite apelul declarat de apelanta-reclamantă SC A.P.

SRL, împotriva sentinței civile nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9829/118/2007 în contradictoriu cu intimații-pârâți Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, fiind schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că obligă pârâtele să vândă reclamantei activul identificat prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța la prețul de 40.237,319 RON conform raportului de expertiză efectuat în cauză. Au fost păstrate celelalte dispoziții din hotărâre și compensate cheltuielile de judecată din apel.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 4427/36/2006 s-a admis recursul, s-a casat în parte decizia civilă nr. 18/COM din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța și s-a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării. Deși potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008, a admis acțiunea și a stabilit ca preț de pornire a negocierilor pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de 32.643,859 RON.

Prin decizia civilă nr. 4405 din 15 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia civilă nr. 49/COM din 04 mai 2009 a Curții de Apel Constanța prin care se păstrase sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanțele aveau obligația să stabilească „prețul vânzării”, iar nu „prețul de pornire a negocierilor”. S-a dispus, de asemenea, ca instanța de apel să se conformeze rezolvărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007. Curtea de apel a constatat că prin sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 Tribunalul Constanța a nesocotit dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. și indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007, care a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării și de aceea a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a obligat pârâtele să vândă reclamantei activul identificat prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța la prețul de 40.237,319 RON, stabilit conform raportului de expertiză efectuat în cauză cu ocazia soluționării apelului, valoare la care au achiesat părțile litigante. Având în vedere dispozițiile art. 294 C. proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.” Luând în considerare dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., constatând că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtelor la vânzarea activului pe care îl deține reclamanta în baza contractului de închiriere din 14 ianuarie 2005, astfel cum a fost identificat prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța (hotărâre modificată doar în parte prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) activ compus din magazie de produse finite, anexă magazie - vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de SC C. SRL, Curtea nu poate include în prețul de vânzare și alte elemente, respectiv gardul împrejmuitor, aleea și platforma betonată.

Deși părțile au susținut că s-au înțeles că sunt adiacente activului ce formează obiectul cauzei, gardul împrejmuitor, aleea, respectiv platforma betonată ce deservește acest activ, în suprafețele și amplasamentele ce rezultă din suplimentul de expertiză și planul anexat acestui raport, individualizat prin culoare galbenă, Curtea nu va include în prețul de vânzare al activului și valoarea acestora dat fiind faptul că nu s-a depus la dosar o tranzacție în acest sens și luând în considerare considerentele invocate mai sus. Rămâne la latitudinea părților cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare să-și concretizeze acordul de voință și cu privire la aceste elemente care nu au făcut obiectul litigiului, ele fiind identificate și evaluate prin expertiză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța, care, în esență, a susținut că prețul vânzării activului este de 57.403.059 RON, în componența lui intrând și valoarea platformei și a gardului împrejmuitor și a invocat în drept dispozițiile 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată că acestea sunt nefondate și va respinge recursul pentru următoarele considerente: Motivele de recurs invocate de către reclamantă sunt nefondate, în raport cu temeiul de drept invocat și anume art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. având în vedere că prin motivele de recurs nu s-au adus decât critici pe fondul cauzei fără să se indice explicit motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

De asemenea, nu au fost arătate în motivarea recursului în ce anume constă încălcarea legii sau aplicarea greșită a legii de către instanță, deoarece simplele afirmații nedovedite nu pot fi suficiente pentru a se putea admite recursul având în vedere că recursul nu este o cale de atac devolutivă prin intermendiul căreia să se reia judecarea cauzei în fond, ci un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia. Prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 4427/36/2006, s-a admis recursul, s-a casat în parte decizia civilă nr. 18/COM din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și Sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța și a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute ca temeinice și legale. Recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Constanța, a fost respins ca nefondat. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța supremă a reținut că art. 12 din Legea nr. 346/2004 reglementează modalitatea de stabilire a prețului de vânzare a activelor ce îndeplinesc cerințele art. 13 din Legea nr. 346/2004 și art. 3 din Legea nr. 99/1999. Procedând la rejudecarea cererii în fond, după casare, conform art. 315 C. proc. civ., în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 9829/118/2007, la solicitarea ambelor părți, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiză de specialitate având ca obiectiv actualizarea - cu rata inflației și prin aplicarea coeficientului de uzură aferent - a prețului stabilit prin raportul de expertiză efectuat de expert C.C.

Conform concluziilor raportului inițial întocmit de expert C.C., valoarea totală de circulație a construcțiilor care alcătuiesc activul închiriat de reclamantă este de 60.477 RON, valoarea de circulație a investițiilor efectuate de reclamantă a fost stabilită la suma de 24.137 RON. Deducând din valoarea totală a activului, valoarea totală a investițiilor efectuate de reclamantă, experta a concluzionat că prețul în sensul dat de art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004 este de 36.340 RON. Cu ocazia întocmirii suplimentelor la raportul de specialitate mai sus menționat, experta a actualizat calculele, prin aplicarea indicelui de inflație și a coeficientului de uzură doar pentru două dintre valorile analizate inițial, respectiv pentru investiții -26.752.713 RON/23.566 RON și pentru prețul rezultat prin deducerea investițiilor din valoarea activului - 40.237,494 RON/32.643,859 RON.

Instanța, prin sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008, a admis acțiunea și a stabilit ca preț de pornire a negocierilor pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de 32.643,859 RON, rezultat prin actualizarea, cu aplicarea indicelui de inflație și coeficientului de uzură, a prețului stabilit inițial, conform dispozițiilor exprese ale art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, la nivelul sumei de 36.340 RON. Împotriva sentinței civile nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța a formulat apel reclamanta SC A.P. SRL criticând-o sub aspectul faptului că prin hotărârea pronunțată instanța a adăugat la lege prin sintagma inserată în dispozitivul hotărârii „preț de pornire a negocierilor” în loc de preț negociat stabilit pe baza raportului de evaluare.

Susține apelanta-reclamantă că este îndreptățită să cumpere activul deținut în locație întrucât îndeplinește condițiile legale respectiv: art. 12 din Legea nr. 346/2004, Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 137/2002. Intimata-pârâtă Romsilva - Direcția Silvică Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că instanța nu poate să stabilească prețul activului, pentru că legea nu permite acest lucru, atât timp cât se vorbește de negocierea prețului, și față de faptul că intimata a contestat pe parcursul întregului proces corectitudinea și obiectivitatea raportului de expertiză efectuată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 49/COM din 04 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat, reținând că în conformitate cu art. 318 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în considerentele deciziei, că potrivit art. 12 din Legea nr. 364/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, activul disponibilizat de reclamantă poate fi vândut, la solicitarea locatarului la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare de expertul acceptat de părți, după deducerea îmbunătățirilor efectuate de locatar.

S-a reținut de instanța de apel că în rejudecare, instanța de fond - Tribunalul Constanța, în urma efectuării raportului de expertiză de specialitate, în mod corect a stabilit prețul de pornire al negocierilor pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind activul situat în comuna M., la suma de 32.643.859 RON. Pe de altă parte, prin soluția pronunțată, instanța de judecată nu a adăugat la lege, ci s-a conformat deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A.P. SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, recurs soluționat prin decizia civilă nr. 4405 din 15 decembrie 2010 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul admiterii recursului, casării deciziei pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanțele aveau obligația să stabilească „prețul vânzării”, iar nu „prețul de pornire a negocierilor”.

La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr. 101/36 din 27 ianuarie 2011. În ședința publică din 02 martie 2011, Curtea a încuviințat efectuarea unui supliment de expertiză tehnică imobiliară de către același expert - C.C., în vederea stabilirii prețului real al activului și a investițiilor solicitate de reclamantă, luând în calcul uzura aferentă. De asemenea, expertul să stabilească și valoarea actuală a gardului împrejmuitor, platforma betonată din incinta activului și instalația electrică la cele trei construcții.

Prin suplimentul de expertiză depus la data de 05 iulie 2011 expertul a stabilit că valoarea actuală a activului este de 40.327,319 RON, iar valoarea actuală a investițiilor este de 28.681,128 RON, valoarea actuală a gardului împrejmuitor este de 499,058 RON, valoarea actuală a platformei betonate din incinta activului și a aleii de acces este de 16.666,682 RON, valoarea instalației electrice pentru cele 3 construcții a fost inclusă în prețul acestora calculat în raportul de expertiză din data de 17 mai 2006. În ședința publică din 12 octombrie 2011 instanța a repus cauza pe rol pentru ca părțile să facă precizări cu privire la prețul activului în litigiu.

La data de 18 noiembrie 2011, ca de altfel și prin prezentul recurs, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Constanța, a arătat că prețul de vânzare al activului este de 57.403,059 RON, determinat de următoarele elemente: - valoarea actuală a activului este de 40.237,319 RON, conform suplimentului de expertiză din 06 iulie 2011, - la valoarea activului urmează a se adăuga valoarea de circulație a platformei betonate și aleii, în cuantum de 16.666,682 RON, precum și valoarea de circulație a gardului împrejmuitor, în cuantum de 499.059 RON, elemente de preț stabilite tot prin suplimentul de expertiză efectuat la 06 iulie 2011. La data de 22 noiembrie 2011, apelanta-reclamantă SC A.P.

SRL a depus la dosar note scrise prin care a arătat că prețul activului este de 40.237,319 RON. Apelanta a solicitat omologarea suplimentului de expertiză efectuat de expert C.C. și să se ia act că părțile s-au înțeles că sunt adiacente activelor ce formează obiectul cauzei, gardul împrejmuitor și aleea, respectiv platforma betonată ce deservește aceste active, în suprafețele și amplasamentele ce rezultă din suplimentul de expertiză și planul anexat acestui raport, individualizat prin culoare galbenă.

Decizia recurată este la adăpost de criticile formulate având în vedere cele statuate, cu autoritate de lucru judecat, prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 4427/3 6/2006 prin care s-a admis recursul, s-a casat în parte decizia civilă nr. 18/COM din 24 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța și sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța și s-a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării. Deși potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ.

„în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”, Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 a admis acțiunea și a stabilit ca preț de pornire a negocierilor pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de 32.643,859 RON. Prin decizia civilă nr. 4405 din 15 decembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia civilă nr. 49/COM din 04 mai 2009 a Curții de Apel Constanța prin care se păstrase sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Constanța, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că instanțele aveau obligația să stabilească „prețul vânzării”, iar nu „prețul de pornire a negocierilor”.

S-a dispus, de asemenea, ca instanța de apel să se conformeze rezolvărilor date de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007. Prin sentința civilă nr. 3185/COM din 14 octombrie 2008, Tribunalul Constanța a nesocotit însă dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și indicațiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 care a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării. Au fost corect aplicate de către instanța de apel dispozițiile art. 294 C. proc. civ. potrivit cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”.

Luând în considerare dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., constatând că obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtelor la vânzarea activului pe care îl deține reclamanta în baza contractului de închiriere din 14 ianuarie 2005, astfel cum a fost identificat prin sentința civilă nr. 3955/COM din 23 iunie 2006 a Tribunalului Constanța (hotărâre modificată doar în parte prin decizia civilă nr. 2531 din 26 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) activ compus din magazie de produse finite, anexă magazie - vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de SC C. SRL, în mod corect nu puteau fi incluse în prețul de vânzare și alte elemente, respectiv gardul împrejmuitor, aleea și platforma betonată.

Deși părțile au susținut că s-au înțeles că sunt adiacente activului ce formează obiectul cauzei, gardul împrejmuitor, aleea, respectiv platforma betonată ce deservește acest activ, în suprafețele și amplasamentele ce rezultă din suplimentul de expertiză și planul anexat acestui raport, individualizat prin culoare galbenă, în mod corect instanța de apel nu a procedat la includerea lor în prețul de vânzare al activului, dat fiind faptul că nu s-a depus la dosar o tranzacție în acest sens. Pentru toate considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța împotriva deciziei civile nr. 159/COM din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Constanța împotriva deciziei civile nr. 159/COM din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012.