ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1828/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 13 martie 2009, reclamantul G.F.K. a

solicitat anularea dispoziției nr. 412 din 12 februarie 2009 emisă de Primarul

Municipiului Timișoara privind notificarea referitoare la imobilul din

Timișoara.

În motivarea cererii

s-a arătat că în mod greșit notificarea a fost respinsă pentru că nu s-ar fi

făcut dovada calității de persoană îndreptățită, nedepunându-se la dosar actele

solicitate.

Prin sentința civilă nr.

2715 din 14 decembrie 2009 Tribunalul Timiș a admis cererea și a anulat dispoziția

în partea referitoare la respingerea notificării din 8 februarie 2002. A fost

obligat primarul să emită o nouă dispoziție, constatând că petenta legitimează

vocația la beneficiul Legii nr. 10/2001.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a depus o traducere legalizată și

apostilată a certificatului de moștenitor de pe urma mamei sale, E.K. (decedată

la 12 iunie 2005).

La rândul ei,

autoarea reclamantei este moștenitoarea defuncților proprietari tabulari J.P. și

J.M., imobilul în litigiu fiind preluat de stat prin naționalizare (conform

Decretului nr. 92/1950), ulterior fiind dezmembrat în 18 apartamente și două

spații comerciale.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâtul care a solicitat schimbarea soluției având în vedere că reclamanta,

deși i s-a pus în vedere, nu a depus actele necesare pentru a face dovada

calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001.

Apelul a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 112/A din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel

Timișoara – secția civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a constatat că, potrivit susținerilor pârâtului

însuși, imobilul ce face obiect al notificării nr. 113 din 8 februarie 2002 a

fost preluat de la proprietarii tabulari J.P. și J.M., iar potrivit certificatului

de calitate de moștenitor din 30 iunie 2003, moștenitori ai proprietarilor

tabulari sunt K.E., J.G.H. și S.H.B.

Prin dispoziția

contestată, pârâtul a invocat că reclamanta nu a depus traducerea legalizată și

apostilată a certificatului de moștenitor după defuncta E.K., dovadă depusă

însă în fața primei instanțe.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către pârât.

În motivele

recursului a fost prezentată detaliat modalitatea de desfășurare a procedurii

prealabile învestirii instanței (aspecte legate de suspendarea acestei

proceduri și de reluarea ei la solicitarea mandatarului părții).

De asemenea, a fost

înfățișată situația dezmembrării imobilului – în apartamente și spații

comerciale – ulterior preluării acestuia de către stat, cu indicarea actualilor

deținători ai acestor spații.

S-a arătat că

proprietari tabulari sunt J.P. și J.M. și că, deși s-a solicitat reclamantei

depunerea actului de curatelă original, apostilat, precum și procura în

original, apostilată, acestea n-au fost atașate dosarului intern.

Ca atare, prin

dispoziția emisă au fost respinse notificările deoarece nu s-a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită, nefiind completat dosarul cu actele

solicitate.

În drept, au fost

indicate dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând aspectele

deduse judecății prin intermediul recursului, Înalta Curte constată că acestea

nu pot fi încadrate în dispozițiile invocate și de asemenea, că dezvoltarea

criticilor nu face posibilă, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.,

reținerea vreunui alt motiv de recurs din cele reglementate de art. 304 C. proc.

civ.

Astfel, în faza

recursului pot fi valorificate doar critici de nelegalitate încadrabile în

dispoz. art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ., întrucât instanța de recurs are de

verificat legalitatea hotărârii, altfel spus corecta aplicare a legii asupra

situației de fapt determinată de instanțele fondului.

Or, în speță,

recurenta prezintă de o manieră expozitivă modalitatea de desfășurare a

procedurii prealabile (cu incidentele acesteia legate de suspendarea și

reluarea cursului fazei administrative), felul în care s-a procedat la

recompartimentarea imobilului ulterior preluării acestuia de către stat,

situația juridică în prezent a spațiilor și a deținătorilor acestora.

Toate acestea sunt

însă elemente de fapt (reținute de altminteri în măsura în care au fost

relevante și de către instanțele fondului) care nu se pot circumscrie niciunei

critici de nelegalitate vizând soluția pronunțată.

De asemenea, ignorând

că au existat două faze jurisdicționale anterioare în cadrul cărora instanțele

au reținut și au stabilit, pe baza probelor administrate, că reclamanta a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită (ca moștenitoare a celei care, la

rândul ei, a moștenit pe foștii proprietari tabulari, J.P. și J.M.), recurentul

susține că în faza procedurii prealabile nu au fost depuse la dosar actele care

să justifice pretențiile formulate prin notificare.

O asemenea susținere

nu se poate constitui în critică de nelegalitate întrucât nu este îndreptată

împotriva considerentelor care sprijină soluția instanței de apel și care

justifică legitimarea reclamantei la obținerea măsurilor reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

Dimpotrivă, așa cum

s-a arătat, recurentul-pârât ignoră statuările instanțelor anterioare, care,

examinând probele administrate în cauză, rețin ca dovedită calitatea de

persoană îndreptățită.

Fără să arate în ce

ar consta nelegalitatea unei asemenea aprecieri din partea instanțelor

fondului, pârâtul se limitează la a face referire la dosarul constituit în

procedura prealabilă, ca și când nu ar fi urmat procedura judiciară (care

presupune inclusiv principiul nemijlocirii în administrarea probelor).

În consecință,

constatând pe de o parte, că nu invocă vreun aspect de nelegalitate încadrabil

în motivul de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe de

altă parte, că dezvoltarea motivelor nu face posibilă încadrarea, din oficiu,

în vreunul din celelalte motive prev. de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte

va constata nulitatea recursului declarat.

Aplicarea sancțiunii

nulității este atrasă de incidența art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., care obligă partea, sub sancțiunea menționată, a indicării, în condițiile

art. 304 C. proc. civ., a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 112/A

din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara – secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 martie 2011.