ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4914/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 604 din 23 iunie 2009 pronunțată în Dosar nr. 1686/111/2009, Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamanta C.F. a în contradictoriu cu pârâta Banca I.T. SA, ca neîntemeiată. A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de credit din 19 martie 2002, fosta Bancă I.T. SA a acordat un credit în valoare de 29 . 300 dolari S.U.A. câtre SC O.I. SRL Oradea reprezentată legal de C.A. Creditul a fost garantat cu imobilul - casă de vacanță și teren în suprafață de 5.097 m.p.

înscris în CF nr. X, proprietatea lui C.F., imobil asupra căruia a fost instituită o ipotecă de rang I în sumă de 17.000 dolari S.U.A. în baza contractului de ipotecă autentificat în 21 martie 2002. Reclamant a invocat nulitatea contractului de credit încheiat și a actelor adiționale ale acestuia, precum și a celor două contracte de ipotecă pe care le-a semnat pentru garantarea creditului, invocând lipsa de obiect și cauza ilicită a contractului de credit și vicierea consimțământului la încheierea contractelor de ipotecă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C.F., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 11/2012-A/C din 07 februarie 2012 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.F., reținând că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, cât și din raportul de expertiză contabilă efectuat în apel de către expertul contabil V.C.A. rezultă că creditul ce face obiectul contractului din 19 martie 2002 a fost acordat societății SC O.I. SRL titular al contractului de credit, suma de bani ce a făcut obiectul contractului și a actelor adiționale ale acestuia, fiind virate de banca intimată în conturile societății.

De asemenea, din lucrarea de expertiză contabilă efectuată rezultă că la momentul virării sumelor de bani în contul societății banca pârâtă a procedat la efectuarea licitației valutare, operațiunile întreprinse și modalitatea de virare a banilor în contul societății, fiind descrise și explicate de expert în cadrul obiectivelor 1 și 2 ale lucrării de expertiză efectuate. În aceste condiții susținerile apelantei reclamante în sensul că sumele de bani ce fac obiectul contractului de credit și a actelor adiționale nu au fost virate în contul societății SC O.I. SRL nu pot fi reținute, neputând fi reținută sub acest aspect lipsa de obiect și cauză ilicită a contractului invocată de apelantă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta C.F.

a declarat recurs, iar prin critica formulată în cadrul motivelor de recurs a făcut o amplă descriere a situației de fapt, precum și o expunere a considerentelor sentinței pronunțate de către prima instanță, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8-11 C. proc. civ. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, excepție asupra căreia a rămas în pronunțare. Recursul, potrivit Titlului V, Capitolul I C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege.

În acest sens, art. 302 C. proc. civ. a prevăzut mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină cererea de recurs. Printre aceste mențiuni, la lit. c) s-a stipulat obligația de a se indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs, conform cărora aceasta trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Din cuprinsul cererii de recurs se constată că argumentele folosite în susținerea motivelor de recurs nu se pot încadra în niciunul din cazurile reglementate la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci vizează aspecte ce țin de situația de fapt ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

În ceea ce privește pct. 10 și 11 al art. 304 C. proc. civ., invocat de către recurentă în cadrul motivelor de recurs, Înalta Curte constată că acestea au fost abrogate prin art. 1 din O.U.G. nr. 138/2000. În atare situație, Înalta Curte va da eficiență prevederilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta C.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta C.F. împotriva deciziei nr. 11/2012-A/C din 07 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.