ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4591/2012

Asupra conflictului negativ de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, creditorul K.G. a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitoarei SC A.H. SRL. Prin încheierea pronunțată la data de 13 februarie 2012, Tribunalul București a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător. Recursul declarat de creditor împotriva încheierii de ședință din data de 13 februarie 2012 a fost admis prin decizia civilă nr. 1017 din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, dispunându-se casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București, la data de 15 iunie 2012. La termenul de judecată din 27 august 2012 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, iar prin încheierea de ședință din 27 august 2012 instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea de instituire a sechestrului asigurător are caracter accesoriu, admiterea acesteia fiind condiționată de formularea unei acțiuni în justiție, având ca obiect realizarea dreptului de creanță.

A constatat instanța că acțiunea în realizarea dreptului de creanță invocat de creditor formează obiectul litigiului înregistrat sub nr. 71187/3/2011, pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, litigiul având ca obiect realizarea dreptului de creanță fiind soluționat prin sentința civilă nr. 7843 din 1 iunie 2012 a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă. S-a constatat astfel că în condițiile particulare ale cauzei, instanța care judecă procesul, în sensul art. 592 alin. (l) C. proc.

civ., este Curtea de Apel București, deoarece la data înregistrării cauzei pe rolul Tribunalului București, în al doilea ciclu procesual, respectiv la data de 15 iunie 2012, această instanță se dezînvestise de litigiul principal prin pronunțarea sentinței civile nr. 7843 din 1 iunie 2012. A mai reținut instanța că acest punct de vedere, conform căruia instanța care s-a dezînvestit de soluționarea litigiului principal nu mai poate soluționa cererea accesorie de instituire a unei măsuri asigurătorii, a fost adoptat de altfel și de Curtea de Apel București în sentința civilă nr. 30 din 9 martie 2012 pronunțată în dosarul nr. 1884/2/2012.

Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin sentința nr. 89 din 12 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Vl-a civilă și constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. În fundamentarea acestei hotărâri cea de-a doua instanță a reținut în esență, în interpretarea și aplicarea art. 592 alin. (l) C. proc. civ., că textul legal trebuie înțeles în sensul că are în vedere instanța care judecă în primă instanță acțiunea asupra fondului, indiferent dacă la data formulării cererii de instituire a sechestrului asigurător judecarea acțiunii mai era sau nu pe rolul acestei instanțe, că în speță cererea a fost formulată pe cale principală și nu ca o cerere incidentală în cadrul acțiunii principale.

Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, este competent material în soluționarea prezentei cauze. Aceasta deoarece potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ., cererea de instituire a sechestrului asigurător este de competența ca instanței învestită cu soluționarea procesului privit ca acțiune introductivă de instanță în speță Tribunalul București, secția a Vl-a civilă. Așadar, „procesul” la care face trimitere textul legal nu se confundă cu fazele procesuale ale cauzei și cu stadiul de soluționare, acestea neavând relevanță în determinarea instanței competente material. În considerarea acestui raționament, Înalta Curte, în pronunțarea hotărârii cu rol de regulator de competență, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Vl-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.