ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2013

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă,

reclamantul G.K., în contradictoriu cu pârâta SC A.H. SRL, a solicitat

instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile

ale pârâtei.

În motivare,

reclamantul a arătat că are o creanță împotriva pârâtei în valoare de

614.350,4175 lei, iar în vederea realizării acestei creanțe a formulat acțiune

civilă ce face obiectul Dosarului nr. 71187/3/2011, cauza aflându-se în faza

procesuală a apelului pe rolul Curții de Apel București. În drept a invocat

art. 591 și următoarele C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 110 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată

competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a

civilă, în considerarea dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ.

interpretate în sensul că se referă la instanța competentă să judece în primă

instanță acțiunea asupra fondului.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. 42901/3/2012

care, la data de 14 noiembrie 2012 a invocat din oficiu excepția necompetenței

materiale a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, iar prin Sentința

nr. 17012 din 14 noiembrie 2012 a admis excepția și a declinat competența

materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, și

constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți

de Casație și Justiție în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

În fundamentarea

acestei hotărâri instanța a reținut, în aplicarea și interpretarea art. 592 C.

proc. civ., că atât timp cât Tribunalul București este instanța care s-a

desesizat cu privire la cauză, instanța care judecă procesul este Curtea de

Apel București, instanță de fond învestită cu soluționarea apelului, neexistând

un criteriu legal care să permită interpretarea normei mai sus evocate în

sensul că aceasta se referă la instanța de fond.

A mai apreciat

instanța că în același sens sunt și dispozițiile Regulamentului de ordine

interioară al instanțelor de judecată, adoptat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, art.

961 prevăzând că cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat

aleatoriu se judecă de același complet (alin. (1)), iar cererile privind

măsurile asigurătorii se repartizează aleatoriu, dacă nu este pe rol o judecată

asupra fondului (alin. (2)).

Înalta Curte,

învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, este competent material în

soluționarea prezentei cauze.

Aceasta deoarece

potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ., cererea de instituire

a sechestrului asigurător este de competența ca instanței învestită cu

soluționarea procesului privit ca acțiune introductivă de instanță în speță

Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Așadar,

„procesul" la care face trimitere textul legal nu se confundă cu fazele

procesuale ale cauzei și cu stadiul de soluționare, acestea neavând relevanță

în determinarea instanței competente material.

În considerarea

acestui raționament Înalta Curte în pronunțarea hotărârii cu rol de regulator

de competență, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG