ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, reclamantul G.K., în contradictoriu cu pârâta SC A.H. SRL, a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale pârâtei. În motivare, reclamantul a arătat că are o creanță împotriva pârâtei în valoare de 614.350,4175 lei, iar în vederea realizării acestei creanțe a formulat acțiune civilă ce face obiectul Dosarului nr. 71187/3/2011, cauza aflându-se în faza procesuală a apelului pe rolul Curții de Apel București. În drept a invocat art. 591 și următoarele C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 110 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în considerarea dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc.

civ. interpretate în sensul că se referă la instanța competentă să judece în primă instanță acțiunea asupra fondului. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. 42901/3/2012 care, la data de 14 noiembrie 2012 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, iar prin Sentința nr. 17012 din 14 noiembrie 2012 a admis excepția și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ. În fundamentarea acestei hotărâri instanța a reținut, în aplicarea și interpretarea art. 592 C. proc.

civ., că atât timp cât Tribunalul București este instanța care s-a desesizat cu privire la cauză, instanța care judecă procesul este Curtea de Apel București, instanță de fond învestită cu soluționarea apelului, neexistând un criteriu legal care să permită interpretarea normei mai sus evocate în sensul că aceasta se referă la instanța de fond. A mai apreciat instanța că în același sens sunt și dispozițiile Regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată, adoptat prin H.C.S.M. nr. 387/2005, art. 961 prevăzând că cererile accesorii referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de același complet (alin. (1)), iar cererile privind măsurile asigurătorii se repartizează aleatoriu, dacă nu este pe rol o judecată asupra fondului (alin. (2)). Înalta Curte, învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență, constată că Tribunalul București, secția a VI-a civilă, este competent material în soluționarea prezentei cauze.

Aceasta deoarece potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ., cererea de instituire a sechestrului asigurător este de competența ca instanței învestită cu soluționarea procesului privit ca acțiune introductivă de instanță în speță Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Așadar, „procesul" la care face trimitere textul legal nu se confundă cu fazele procesuale ale cauzei și cu stadiul de soluționare, acestea neavând relevanță în determinarea instanței competente material. În considerarea acestui raționament Înalta Curte în pronunțarea hotărârii cu rol de regulator de competență, va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG