ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2018

HOTĂRÂRE

08.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 779/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 8 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba-Iulia, la data de 28.11.2017, în dosarul nr. x/2017, creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu debitoarea B. - Grecia -Sucursala București, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei până la concurența sumei de 805.676,85 RON.

In drept au fost invocate prevederile art. 194 raportate la art. 254, art. 952 și următoarele C. proc. civ., art. 1170, 1270, 1516 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4503/CC/2017 din 11.12.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia invocată de instanță; a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sector 6 București competența de soluționare a cererii de instituire a sechestrului asigurător formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. - Grecia - Sucursala București.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, următoarele:

În contractele de închiriere și prestări servicii nr. x/05.10.2016 și y/23.02.2017 în Cap. XIV art. 14.2. se prevede că "dacă în decurs de 15 (cincisprezece) zile de la convocarea făcută de către oricare dintre părți nu se ajunge la o soluție agreată de ambele părți, partea interesată se poate adresa instanței judecătorești competente din București, România, pentru soluționarea litigiului în cauză".

Dispoziția contractuală de mai sus nu este altceva decât o reiterare a regulii generale în materie de competență teritorială a instanțelor de judecată cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

In materia măsurilor asigurătorii art. 954 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că "cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță".

Prevăzută în contract clauza relativă la competentă echivalează cu alegerea de competență pe care părțile sunt îndreptățite să o facă, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., atunci când este vorba de procese privitoare la bunuri ori alte drepturi de care pot dispune și să convină ca să revină competența unei alte instanțe decât aceleia care din punct de vedere teritorial ar fi competentă, potrivit legii să soluționeze cauza.

Instanța judecătorească din București competentă să soluționeze litigiile intervenite între părți este cea de la sediul sucursalei din România a societății pârâte, adică Judecătoria Sector 6, București, în a cărei circumscripție teritorială se află B-dul x din Sectorul 6 al Municipiului București. Așa fiind, și în materia măsurilor asigurătorii aceeași instanță este competentă să dispună cu privire la instituirea acestora.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 10.01.2018, sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 699 din 31 ianuarie 2018, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, până la concurența sumei de 805.676,85 RON.

Conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în prima instanță". În această privință, instanța constată că, pe fondul pretențiilor, creditoarea a formulat o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată, iar în această materie, competența este stabilită conform art. 1016 C. proc. civ., fiind instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Astfel, instanța a reținut că în cauză competența teritorială a fost aleasă de părți, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., prin contractele încheiate, care la art. 14.2 au stipulat competența teritorială în favoarea instanțelor judecătorești competente din București.

Totuși, instanța a reținut că prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu atrag o competență teritorială exclusivă a instanței, astfel că o eventuală necompetență teritorială în cauza de față nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Atât timp cât pârâtul nu invocă excepția de necompetență sau o face, însă cu încălcarea limitei temporale prevăzute de lege, instanța sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

În acest caz, întrucât excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de către debitoare în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța constată că este și rămâne câștigată competența în mod definitiv, atât timp cât procesul se desfășoară în continuare, instanței sesizate de creditoare.

Pe cale de consecință, instanța a reținut că Judecătoria Alba Iulia a invocat din oficiu necompetența sa și a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 6 București, exercitând un drept care nu este prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, numai instanței sesizate de creditoare îi aparține competența de a soluționa prezenta cauza, pasivitatea debitoarei determinând în mod definitiv prorogarea de competență în favoarea acesteia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că obiectul litigiului pendinte îl constituie cererea formulată de creditoarea S.C. A. S.R.L. privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei B. - Grecia -Sucursala București.

Cererea de sechestru asigurător este o cerere necontencioasă, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 952-969 C. proc. civ.

Potrivit art. 954 alin. (2) C. proc. civ. "Instanța va decide de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere executorie, stabilind suma până la care se încuviințează sechestrul, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauțiunii și termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta."

Art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv art. 536 din C. proc. civ., cuprinse în Cartea a III-a din același cod, referitoare la procedura necontencioasă judiciară, prevăd obligația instantei, de a-și verifica din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, respectiv stipulează că "(1)Dispozițiile referitoare la procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii; (2)Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse acelor dispoziții, care se vor completa cu cele ale prezentei cărți.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Se reține că, în speță, părțile prin clauza prevăzută la Cap. XIV art. 14.2. din contract, au procedat la o alegere de competență, în raport cu art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., fiind vorba de procese privitoare la bunuri ori alte drepturi de care pot dispune.

Această clauză prevede că "dacă în decurs de 15 (cincisprezece) zile de la convocarea făcută de către oricare dintre părți nu se ajunge la o soluție agreată de ambele părți, partea interesată se poate adresa instanței judecătorești competente din București, România, pentru soluționarea litigiului în cauză".

Statuările Judecătoriei Sectorului 6 București, în sensul că o eventuală necompetență teritorială în cauza de față poate fi valorificată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu sunt corecte în raport cu natura necontencioasă a cererii de sechestru asigurător care se judecă fără citarea părților.

Având în vedere lipsa unei părți adverse în cadrul procedurii necontencioase, dispozițiile din procedura contencioasă relative la întâmpinare, prin care să se invoce o eventuală excepție de necompetență, nu sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii pendinte.

Așadar în raport cu considerentele expuse, față de natura necontencioasă a cererii de sechestru asigurător, se reține că instanța este obligată a invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, astfel cum în mod corect a procedat Judecătoria Alba-Iulia.

Având în vedere clauza contractuală prevăzută la art. 14.2 din contractele perfectate între părți cu referire și la art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. instanța competentă să soluționeze litigiul pendinte, în condițiile în care sediul sucursalei pârâtei se află în B-dul x din Sectorul 6 al Municipiului București, este Judecătoria Sectorului 6 București, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială se află sediul sucursalei din România a societății pârâte.

Cum, în cadrul prezentei proceduri necontencioase privind o cerere de sechestru asigurător care se judecă fără citarea părților, nu se poate reține că dreptul de a contesta alegerea instanței competente revine exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Sectorului 6 București s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale edictate în această materie.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.