ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2018

HOTĂRÂRE

18.04.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1241/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 18 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeș la data de 4.12.2017, sub nr. x/2017, creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. Grecia - Sucursala București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună instituirea sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei până la concurența sumei de 805.676.85 RON, compusă din: 132.789 RON reprezentând debit principal și 672.887,85 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 22.11.2017, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 1694/CC/2017 din 15.12.2017, Judecătoria Sebeș a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținându-se în esență, că în raport de art. 954 C. proc. civ. cererea de sechestru asigurator este în competența de judecată în primă instanță a tribunalului.

Prin încheierea de ședință din data de 26.01.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI a Civilă, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând, în esență, că valoarea obiectului cererii se determină doar prin raportare la capătul principal de cerere, fără luarea în calcul a accesoriilor pretenției principale.

Astfel fiind, se reține că acțiunea având ca obiect cerere emitere a unei ordonanțe de plată este de competența de judecată în primă instanță a judecătoriei și prin raportare la 107 alin. (1) C. proc. civ. instanța competentă este Judecătoria Sectorului 6 București.

Judecătoria Sector 6 București prin sentința civilă nr. 1146 din 14.02.2018 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că Tribunalul București, deși a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 6 București, iar nu Judecătoriei Sebeș, fără să fi fost învestită de către părți cu soluționarea unei excepții privind necompetența teritorială de ordine privată, exercitând un drept care nu este prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sebeș competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că prin cererea de chemare în judecată, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, până la concurența sumei de 805.676,85 RON, compusă din 132.789 RON debit principal și 672.887,85 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 22.11.2017.

Potrivit prevederilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., cererea de sechestru asigurator se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetență este de ordine privată.

În speță, prin art. 14.2 din contractele încheiate, părțile au ales competența teritorială în favoarea instanțelor judecătorești competente din București, însă prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. nu atrag o competență teritorială exclusivă a instanței, astfel că fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în caz contrar, instanța sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă.

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței". în această situație nici chiar reclamantul, după introducerea cererii de chemare în judecată, nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În cauză, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de Judecătoria Sebeș, din oficiu, iar nu de către pârâtă, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Sebeș, nu era cea de la domiciliul pârâtului nu are nicio relevanță în speță deoarece atât timp cât pârâtul, singurul care putea invoca excepția de necompetență teritorială relativă nu a invocat-o, Judecătoria Sebeș a rămas competentă să judece litigiul, instanța neavând dreptul de a invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială relativă, astfel cum greșit s-a procedat în cauză.

În consecință, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată, coroborată cu neinvocarea, de către pârât, a excepției de necompetență teritorială, Judecătoria Sebeș a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Având în vedere considerentele prezentate și principiul asigurării accesului efectiv la justiție, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sebeș, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.