ÎCCJ, decizie (scj.ro #82952)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82952) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Conflict
negativ de competență. Cerere de instituire a sechestrului
asigurător. Instanța competentă material să
soluționeze cererea
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Competența instanțelor
Index alfabetic:
conflict negativ de competență
- competență materială
- sechestru asigurător
C.
proc. civ., art. 592 alin. (1)
Potrivit
dispozițiilor art. 592 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
cererea de instituire a sechestrului asigurător este de competența
instanței învestită cu soluționarea procesului privit ca
acțiune introductivă de instanță
,
indiferent
dacă la data formulării cererii judecarea acțiunii mai era sau
nu pe rolul acestei instanțe.
Prin urmare,
„procesul” la care face trimitere textul legal nu se confundă cu fazele
procesuale ale cauzei și cu stadiul de soluționare, acestea neavând
relevanță în determinarea instanței competente material.
Secția a II-a
civilă, Decizia nr. 4591 din 22 noiembrie 2012
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a civilă,
creditorul K.G. a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra
bunurilor mobile ale debitoarei SC A.H. SRL.
Prin încheierea
pronunțată la data de 13 februarie 2012, Tribunalul București a
respins cererea de instituire a sechestrului asigurător.
Recursul declarat de
creditor împotriva încheierii de ședință din data de 13
februarie 2012 a fost admis prin decizia civilă nr. 1017 din 7 mai 2012 a Curții de Apel București, Secția a V-a civilă, dispunându-se casarea
sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță.
Cauza a fost
înregistrată din nou pe rolul Tribunalului București la data de 15
iunie 2012. La termenul de judecată din 27 august 2012 instanța a
invocat din oficiu excepția de necompetență materială, iar
prin încheierea de ședință din 27 august 2012 instanța a
admis excepția de necompetență materială și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut că cererea de
instituire a sechestrului asigurător are caracter accesoriu, admiterea
acesteia fiind condiționată de formularea unei acțiuni în justiție,
având ca obiect realizarea dreptului de creanță.
A constatat
instanța că acțiunea în realizarea dreptului de creanță
invocat de creditor formează obiectul litigiului înregistrat sub nr.
xx187/3/2011, pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a
civilă
,
litigiul având ca obiect realizarea dreptului de
creanță fiind soluționat prin sentința civilă nr. 7843
din 1 iunie 2012 a Tribunalului București, Secția a VI-a civilă.
S-a constatat astfel
că în condițiile particulare ale cauzei, instanța care
judecă procesul, în sensul art. 592 alin. (1) C. proc. civ., este Curtea
de Apel București, deoarece la data înregistrării cauzei pe rolul
Tribunalului București, în al doilea ciclu procesual, respectiv la data de
15 iunie 2012, această instanță se dezînvestise de litigiul
principal prin pronunțarea sentinței civile nr. 7843 din 1 iunie
2012.
A mai reținut
instanța că acest punct de vedere - conform căruia instanța
care s-a dezînvestit de soluționarea litigiului principal nu mai poate
soluționa cererea accesorie de instituire a unei măsuri
asigurătorii - a fost adoptat de altfel și de Curtea de Apel
București în sentința civilă nr. 30 din 9 martie 2012
pronunțată în dosarul nr. xx84/2/2012.
Curtea de Apel
București, Secția a VI-a civilă, prin sentința nr. 89 din
12 septembrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale a
instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București, Secția a VI-a civilă
și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În fundamentarea acestei
hotărâri cea de-a doua instanță a reținut, în
esență, în interpretarea și aplicarea art. 592 alin. (1) C.
proc. civ., că textul legal trebuie înțeles în sensul că are în
vedere instanța care judecă în primă instanță
acțiunea asupra fondului, indiferent dacă la data formulării
cererii de instituire a sechestrului asigurător judecarea acțiunii
mai era sau nu pe rolul acestei instanțe, că în speță
cererea a fost formulată pe cale principală, și nu ca o cerere
incidentală în cadrul acțiunii principale.
Înalta Curte,
învestită legal cu pronunțarea regulatorului de competență
constată că Tribunalul București, Secția a VI-a
civilă, este competent material în soluționarea prezentei cauze.
Aceasta deoarece
potrivit dispozițiilor art. 592 alin. (1) C. proc. civ. cererea de
instituire a sechestrului asigurător este de competența
instanței învestită cu soluționarea procesului privit ca
acțiune introductivă de instanță, în speță
Tribunalul București, Secția a VI-a civilă.
Așadar, „procesul”
la care face trimitere textul legal nu se confundă cu fazele procesuale
ale cauzei și cu stadiul de soluționare, acestea neavând
relevanță în determinarea instanței competente material.
În considerarea acestui
raționament, Înalta Curte în pronunțarea hotărârii cu rol de
regulator de competență, a stabilit competența materială de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția
a VI-a civilă.