ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 549/2013

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială, sub nr. 7724/233/2011, transpusă ulterior la secția a ll-a civilă a Tribunalului Galați sub nr. 7724/233/2011, reclamantul C.l. în contradictoriu cu pârâta SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA, a solicitat obligarea pârâtelor SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA și SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA - Suc. Galați la nedebranșarea locului de consum situat in Galați, obligarea pârâtelor la expertizarea contorului tip E.L., precum și la anularea facturii fiscale din 12 august 2009 în sumă de 3996,35 lei, emisă de SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA - Ag. Galați. Prin sentința comercială nr. 458/2011 Tribunalul Galați a anulat ca netimbrată acțiunea având ca obiect „obligația de a face" constatând că deși i s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru, acesta nu a achitat-o, fapt pentru care sunt incidente disp.art.

20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel reclamantul C.I., solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente: Taxa judiciară de timbru în valoare de 8 lei a fost achitată încă din data de 04 noiembrie 2011, astfel că el și-a îndeplinit în termen obligația impusă de art. 1 din Legea nr. 146/1997. Apelantul a arătat că din motive mai presus de voința sa și a apărătorului său, respectiv datorită problemelor de sănătate avute de acesta din urmă nu a putut depune la termen taxa judiciară de timbru. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că deși apelantului i s-a pus în vedere prin citație să timbreze acțiunea, acesta nu a făcut dovada și nici nu a solicitat amânare cauzei deși ar fi putut comunica prin mijloace rapide și moderne.

Prin Decizia nr. 26/ A din 30 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială a admis recursul declarat de reclamantul C.l. împotriva sentinței nr. 458 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, în Dosarul nr. 7724/233/2011, în contradictoriu cu intimate - pârâtă SC F.F.E.E.E.F.M.N. SA, a anulat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că prin încheierea din 04 octombrie 2011, instanța de fond a pus în vedere reclamantului să achite taxa judiciară de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 0,3 lei până la termenul din data de 08 decembrie 2011, fapt comunicat și prin citație (fila 29/dosar fond).

Curtea de Apel a constatat că la data de 04 noiembrie 2011, reclamantul s-a conformat dispoziției instanței achitând taxa judiciară de timbru de 8 lei conform chitanței din 4 noiembrie 2011 (fila 15/dosar apel), însă datorită problemelor de sănătate ivite, apărătorul acestuia nu s-a putut prezenta în fața instanței (conform adeverinței medicale - fila 16/dosar apel). În finalul considerentelor, instanța de apel a statuat că obligația de plată a taxei judiciare de timbru, impusă de disp. art. 1 din Legea nr. 146/1997 era îndeplinită dar că din împrejurări mai presus de voința sa, reclamantul, prin apărător, nu a putut face dovada la termenul indicat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în temeul legal, pârâta SC E.F.

SA - Sucursala F.E.E.M.N. Ploiești - Agenția F.E.E. Galați, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta - pârâtă arată că instanța de apel a aplicat greșit legea și nu a analizat faptul că de la data de 04 octombrie 2011 și până la termenul de judecată din 08 decembrie 2011 este vorba de o perioada de două luni, perioadă în care intimatul-reclamant avea posibilitatea cel puțin să facă dovada parțială a achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Invocă faptul că în toată această perioadă reclamantul a stat în pasivitate, cu atât mai mult cu cât avea și apărător ales care nu s-a prezentat și nici nu a înțeles să facă vreo justificare a neprezenței sale la termenul de judecată.

Arată că susținerea intimantului-reclamant că fost lipsit de apărare la momentul judecării procesului nu-i incumbă decât acestuia, întrucât trebuia ca până la primul termen de judecată sau cel puțin în ziua respectiv să facă o solicitare în acest sens, atât el personal, cât și apărătorul acestuia. Recurenta - pârâtă susține că depunerea în apel a adeverinței medicale din 10 decembrie 2011, de către apărătorul reclamantului, pentru a proba că a fost în imposibilitate de a se prezenta la termenul de judecată nu este relevantă, deoarece aceasta a fost eliberată la 2 (două) zile față de termenul de judecată din 08 decembrie 2012, deci ulterior acestuia. Prin urmare, arată că dacă intimatul-reclamant ar fi fost de bună credință ar fi făcut cel puțin dovada parțială a achitării taxei de timbru în decursul celor doua luni de când i s-a pus în vedere să achite taxa de timbru.

Solicită admiterea recursului, anularea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței. Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Criticile întemeiate de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sunt fondate, întrucât instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, aprobată și modificată. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 modificată și republicată, taxele de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, respectiv la data formulării cererii de chemare în judecată sau a căii de atac.

Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din lege. În cauză, prin încheierea de ședință de la 4 octombrie 2011 tribunalul a dispus citarea reclamantului Cristea loan pentru termenul de judecată din 8 decembrie 2011 (dovada de citare cu mențiunea timbrajului fiind semnată de soția reclamantului la data de 17 octombrie 2011) cu mențiunea de a achita până la primul termen de judecată taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată (fila 29 dosar fond).

Reclamantul nu a achitat taxa de timbru odată cu introducerea acțiunii și nu s-a conformat celor statuate de instanță, în sensul de a timbra până cel târziu la primul termen de judecată, astfel că acesta nu se putea prevala în apel de propria sa culpă constând în neonorarea obligației legale de a timbra, de propria pasivitate derivată din faptul că nu a efectuat niciun demers în sensul depunerii dovezii de achitare a taxei de timbru, neputând fi imputată instanței lipsa de diligentă a părții. Instanța de apel a reținut în mod greșit că obligația de plată a taxei judiciare de timbru impusă de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 era îndeplinită dar că din împrejurări mai presus de voința sa, reclamantul prin apărător nu a putut face dovada la termenul indicat.

Conținutul noțiunii "împrejurare mai presus de voința sa" se subscrie noțiunii de forță majoră, de împrejurare obiectivă de neîndeplinire a obligației legale, care să se fi produs înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege, ceea ce nu este cazul în speță. În situația de față, împrejurarea că reclamantul a achitat taxa de timbru la data de 4 noiembrie 2011 însă datorită problemelor de sănătate ivite, apărătorul acestuia nu s-a putut prezenta în fața instanței conform unei adeverințe medicale emise la data de 10 decembrie 2011 prezentate în apel, nu reprezintă o împrejurare obiectivă, asimilabilă forței majore. Reclamantul avea posibilitatea, ca de la data de 17 octombrie 2011 (când a primit dovada de citare cu mențiunea timbrajului) și până la primul termen de judecată, respectiv 8 decembrie 2011, în condițiile în care avea și apărător ales, să facă dovada achitării taxei de timbru în decursul celor două luni.

Potrivit adagiului latin „nemo auditor propriam turpitudinem allegans", nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină și nici să se apere valorificând un asemenea temei. De asemenea, este de reținut că părțile au obligația „să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările". Pentru considerentele anterior expuse, constatând că în cauză sunt dovedite criticile din recursul pârâtei SC E.F. SA - Sucursala de F.E.E.M.N. Ploiești - Agenția F.E.E.

Galați - sub aspectul reținut - în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite acest recurs cu consecința modificării deciziei atacate în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de reclamantul C.l. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC E.F. SA - Sucursala F.E.E.M.N. Ploiești - Agenția F.E.E. Galați împotriva Deciziei nr. 26/ A din 30 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a ll-a civilă, maritimă și fluvială. Modifică decizia recurată în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C.l. împotriva sentinței nr. 458 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată/În ședință publică, astăzi 13 februarie 2013.