ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 301 din 25

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 7534/121/2011*

s-a admis, în parte, acțiunea privind pe reclamanta SC C.A. SA în

contradictoriu cu pârâtul P.C. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de

109.041,22 RON cu titlu de pretenții; s-a respins ca nedovedit capătul de

cerere privind plata penalităților.

Tribunalul Galați,

secția a II-a civilă, prin încheierea din data de 23 februarie 2012, a admis

cererea de îndreptare eroare materială și a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurată în dispozitivul Sentinței comerciale nr. 301/2011, în sensul că a

dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3.801 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul P.C., recalificat ca fiind apel.

Curtea de Apel

Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, prin Decizia nr. 29/2012

din 4 aprilie 2012 a anulat apelul declarat de pârâtul P.C. ca netimbrat.

Pentru a dispune

astfel, Curtea a reținut că apelantului i s-a pus în vedere prin citația de la

dosar să timbreze apelul de față cu 1.896 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON

timbru judiciar și întrucât nu s-a satisfăcut această cerință, și în consecință

a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997

și a art. 1 din O.U.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal pârâtul P.C., prin care a

solicitat admiterea acestuia casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

În susținerea

recursului, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs a arătat că cererea de amânare formulată la primul termen de judecată

acordat în apel a fost respinsă, fiind încălcat dreptul la apărare al părților

din acest punct de vedere.

Pe fondul cauzei

arată că din probele administrate a rezultat că acțiunea reclamantei este

neîntemeiată, creanța solicitată nefiind exigibilă.

Intimata SC C.A. SA a

formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

menținerea deciziei atacată ca legală și temeinică, având în vedere că instanța

de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

Recursul este

nefondat.

Din expunerea

argumentelor aduse în sprijinul criticilor formulate împotriva deciziei

pronunțată de Curtea de Apel și a temeiului de drept invocat, se constată că

recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin

prisma încălcării legii taxei de timbru, în condițiile în care la primul termen

de judecată acordat în apel a fost formulată o cerere pentru lipsă de apărare

și a principiului rolului activ al instanței.

Motivul invocat de

recurent prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa de temei legal

a hotărârii pronunțate ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Criticile

recurentului, astfel cum au fost dezvoltate nu se încadrează în ipoteza

motivului de nelegalitate invocat.

Dispozițiile art. 156

C. proc. civ. lasă la aprecierea instanței acordarea termenului pentru lipsă de

apărare în raport de motivele temeinice invocate de natură să justifice o

astfel de cerere. Cum în cauză cererea recurentului nu a fost motivată, acesta

nu poate susține cu temei încălcarea art. 156 C. proc. civ.

Dintr-un alt punct de

vedere, aceste dispoziții însă nu pot fi invocate pentru a înlătura

reglementarea art. 20 alin. (1) din aceeași lege care stabilește obligația față

de toți cei care promovează cereri în fața instanțelor, de a achita anticipat

taxele judiciare de timbru. Așadar recurentul nu poate imputa instanței faptul

că el însăși nu a respectat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În ceea ce privește

invocarea dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, prin care s-a invocat nerespectarea dreptului la apărare, Înalta Curte

constată că respingerea cererii pentru lipsă de apărare, în lipsa satisfacerii

cerinței timbrajului, nu încalcă dispozițiile evocate de către recurent,

întrucât instituirea reglementărilor prevăzute de Legea nr. 146/1997 au rolul

de a asigura o bună administrare a justiției.

În consecință critica

analizată va fi respinsă.

Revenind la soluția

de anulare a apelului ca netimbrat, Înalta Curte va reține că aceasta a fost

pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale amintite mai sus, care

împiedică, în lipsa taxei judiciare de timbru, analiza oricărei altei cereri

formulată în fața instanței.

Din punct de vedere

al motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se

constată că invocarea acestui motiv a fost efectuată din punct de vedere

formal, fără a fi dezvoltate și argumentate criticile care pot face analiza

deciziei atacate prin prisma acestui motiv de recurs. În acest sens, motivul nu

poale face obiect de analiză al instanței de recurs.

În consecință,

potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul P.C. împotriva Deciziei nr. 29/2012 din 4 aprilie

2012 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2013.

Procesat de GGC - AS