ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 847/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 301 din 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 7534/121/2011* s-a admis, în parte, acțiunea privind pe reclamanta SC C.A. SA în contradictoriu cu pârâtul P.C. și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 109.041,22 RON cu titlu de pretenții; s-a respins ca nedovedit capătul de cerere privind plata penalităților. Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, prin încheierea din data de 23 februarie 2012, a admis cererea de îndreptare eroare materială și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Sentinței comerciale nr. 301/2011, în sensul că a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3.801 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P.C., recalificat ca fiind apel. Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, prin Decizia nr. 29/2012 din 4 aprilie 2012 a anulat apelul declarat de pârâtul P.C. ca netimbrat. Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că apelantului i s-a pus în vedere prin citația de la dosar să timbreze apelul de față cu 1.896 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar și întrucât nu s-a satisfăcut această cerință, și în consecință a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 și a art. 1 din O.U.G. nr. 32/1995. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în cadrul termenului legal pârâtul P.C., prin care a solicitat admiterea acestuia casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea recursului, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs a arătat că cererea de amânare formulată la primul termen de judecată acordat în apel a fost respinsă, fiind încălcat dreptul la apărare al părților din acest punct de vedere. Pe fondul cauzei arată că din probele administrate a rezultat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, creanța solicitată nefiind exigibilă. Intimata SC C.A. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacată ca legală și temeinică, având în vedere că instanța de apel a aplicat în mod corect dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Recursul este nefondat. Din expunerea argumentelor aduse în sprijinul criticilor formulate împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel și a temeiului de drept invocat, se constată că recurentul pârât a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin prisma încălcării legii taxei de timbru, în condițiile în care la primul termen de judecată acordat în apel a fost formulată o cerere pentru lipsă de apărare și a principiului rolului activ al instanței. Motivul invocat de recurent prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează lipsa de temei legal a hotărârii pronunțate ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Criticile recurentului, astfel cum au fost dezvoltate nu se încadrează în ipoteza motivului de nelegalitate invocat.

Dispozițiile art. 156 C. proc. civ. lasă la aprecierea instanței acordarea termenului pentru lipsă de apărare în raport de motivele temeinice invocate de natură să justifice o astfel de cerere. Cum în cauză cererea recurentului nu a fost motivată, acesta nu poate susține cu temei încălcarea art. 156 C. proc. civ. Dintr-un alt punct de vedere, aceste dispoziții însă nu pot fi invocate pentru a înlătura reglementarea art. 20 alin. (1) din aceeași lege care stabilește obligația față de toți cei care promovează cereri în fața instanțelor, de a achita anticipat taxele judiciare de timbru. Așadar recurentul nu poate imputa instanței faptul că el însăși nu a respectat dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin care s-a invocat nerespectarea dreptului la apărare, Înalta Curte constată că respingerea cererii pentru lipsă de apărare, în lipsa satisfacerii cerinței timbrajului, nu încalcă dispozițiile evocate de către recurent, întrucât instituirea reglementărilor prevăzute de Legea nr. 146/1997 au rolul de a asigura o bună administrare a justiției. În consecință critica analizată va fi respinsă. Revenind la soluția de anulare a apelului ca netimbrat, Înalta Curte va reține că aceasta a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale amintite mai sus, care împiedică, în lipsa taxei judiciare de timbru, analiza oricărei altei cereri formulată în fața instanței.

Din punct de vedere al motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că invocarea acestui motiv a fost efectuată din punct de vedere formal, fără a fi dezvoltate și argumentate criticile care pot face analiza deciziei atacate prin prisma acestui motiv de recurs. În acest sens, motivul nu poale face obiect de analiză al instanței de recurs. În consecință, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.C. împotriva Deciziei nr. 29/2012 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2013. Procesat de GGC - AS