ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2132/2011

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, prin Sentința penală nr. 25 din 25 februarie 2011, în baza dispozițiilor art. 461 și urm. C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul T.V.

Pentru a pronunța hotărârea instanța a reținut că T.V. a contestat, ca fiind neconforme cu realitatea și cu înscrisurile utilizate de el, hotărâri atât ale respectivei instanțe, cât și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru că instanța avea obligația să reunească toate cauzele sale, să rejudece și să decidă imparțial, echitabil, astfel că în urma rejudecării să se dispună scutirea de la plata cheltuielilor de judecată și să fie reîncadrat pe post.

În fapt, petentul ceruse ca în temeiul dispozițiilor art. 461 lit. c) C. proc. pen., să se anuleze somația nr. 23159 dispusă în Dosarul nr. 600/39/2011 din 06 ianuarie 2011 de către Curtea de Apel Suceava pentru achitarea sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, el fiind obligat prin Sentința penală nr. 39 din 24 septembrie 2010, hotărâre menținută prin respingerea recursului prin Decizia penală nr. 4596 din 17 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aceasta stabilindu-se obligarea sa la plata sumei de 100 RON, cu același titlu.

Petentul și-a motivat contestația la executare pe considerentul că sumele la care a fost obligat i s-au impus pe nedrept, nu sunt justificate întrucât cauza sa nu a fost soluționată.

În Dosarul nr. 600/39/2010 al Curții de Apel Suceava, precum și în recurs, petentul ceruse repunerea pe rol, reintegrarea la locul de muncă.

Analizând calea de atac, instanța a constatat că în Dosarul nr. 600/39/2010, prin Sentința penală nr. 93 din 24 septembrie 2010 se respinsese, ca nefondată, plângerea penală formulată împotriva rezoluției din 13 aprilie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 149/P/2009 și a Rezoluției nr. 175/II-2/2010 a procurorului general al aceluiași parchet. Prin această hotărâre, T.V. a fost obligat la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Recursul petentului a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 4596 din 17 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 600/39/2010, în recurs el fiind obligat să plătească suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Exercitându-și obligația de punere în executare a hotărârilor amintite, Curtea de Apel Suceava, competentă ca instanță de executare, i-a remis contestatorului somație pentru a-și îndeplini obligația de achitare a celor două sume.

Pentru că temeiul invocat de contestator, respectiv dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. nu se regăsește în cauza sa, iar motivarea contestației la executare excede cazurilor acestei căi de atac, sentința a fost pronunțată în consecință, astfel cum s-a mai arătat.

Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, în motivele scrise el cerând repunerea cauzei pe rol la instanța de fond pentru rejudecare, întrucât nu i s-a judecat fondul litigiului, cercetarea judecătorească a fost omisă deși din anul 2003 a cerut lămuriri vis-a-vis de situația sa litigioasă, situația familiară grea nu-i permite să achite un debit pe care nu-l datorează, nu a fost îndrumat prin considerentele sentințelor unde să se adreseze, somația din Dosarul nr. 600/39/2010 reprezintă cheltuieli nejustificate, nedrepte. În continuare, recurentul dezvoltă situații legate de litigiile avute în legătură cu reintegrarea sa în muncă potrivit Sentinței civile nr. 53/2003, astfel că nu are de ce să plătească sumele, enumerând toate numerele de dosare legate de procesele civile și penale derulate până la data prezentei.

Recursul nu este fondat.

Petentul contestator, în drept, și-a motivat calea de atac pe dispozițiile art. 461 lit. c) C. proc. pen. (se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare).

Astfel, raportându-se la obiectul cauzei astfel cum l-a stabilit contestatorul, cererea sa fiind îndreptată împotriva actului emis în executarea hotărârilor prin care el fusese obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, sunt de reținut următoarele:

- potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive;

- art. 417 același cod, prevede că hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia când: c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare în cazul respingerii recursului.

Pe de altă parte, art. 192 alin. (2), cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, cheltuielilor judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins recursul sau cererea.

În cauză, T.V. a contestat cheltuielile judiciare la care a fost obligat în Dosarul nr. 600/39/2010 atât în fond cât și în recurs, dar susținerile sale țin de problemele litigioase, cele care au antrenat respingerea plângerii și, ulterior, a recursului promovat.

În această materie, prin Decizia nr. LXXXII (82)/2007, publicată în M. Of. nr. 780/21.11.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, s-au pronunțat într-un recurs în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. în cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art. 278

1

din același cod, stabilindu-se, cu putere obligatorie, în sensul: cheltuielile judiciare vor fi suportate de persoana căreia i s-a respins plângerea.

Nemulțumirile contestatorului ținând de totalitatea cauzelor aduse de el pe rolul instanțelor nu pot fi analizate în cadrul strict al cererii de contestație la executare, normele de procedură penală stabilind strict și limitativ în ce condiții se promovează aceasta.

Ca atare, sentința recurată fiind legală și temeinică, recursul declarat de contestator va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul petent T.V. împotriva Sentinței penale nr. 25 din 25 februarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2011.