ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4605/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

în contradictoriu cu pârâtul S.A.I., a solicitat constatarea existenței calității

de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că pârâtul în calitate de primar al localității C.V. din județul

Călărași, a fost verificat din oficiu sub aspectul constatării calității de lucrător

sau colaborator al Securității, iar în cuprinsul notei de constatare din 03

noiembrie 2009 precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, rezultă că pârâtul a

avut gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași,

serviciul 2 și a dirijat rețeaua informativă asupra unei persoane aflată în atenția

Securității în scopul atragerii la colaborare.

Pârâtul, prin concluzii

scrise, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată,

precizând că din probatoriul administrat nu rezultă calitatea de lucrător al fostei

Securității în accepțiunea legii și nici identitatea de persoană între el și persoana

la care se face referire în nota de constatare.

Prin sentința nr. 5461

din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul S.A.I. și a constatat existența calității de lucrător al Securității în

ceea ce îl privește pe pârâtul S.A.I., născut în anul 1959 în județul Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, din înscrisurile depuse de reclamant, inclusiv cele

semnate personal de către pârât, rezultă că este îndeplinită prima condiție prevăzută

de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a avut gradul de locotenent,

în anul 1989, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași, serviciul

2.

Referitor la cea de-a

condiție, prima instanță a constatat că și aceasta este îndeplinită întrucât, pârâtul,

în calitatea de locotenent, în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași

Serviciul, l-a verificat și a propus reactivarea ca informator a numitului S.L.

cu nume conspirativ S.L. cu scopul de a cunoaște și stăpâni situația operativă din

obiectivul Secția de Proiectare Județeană din Călărași, aspect ce rezultă din raportul

semnat personal de pârât, precum și din cererea de verificare formulată de pârât

și răspunsul la această cerere.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că din nota informativă, dată în fața pârâtului de către sursa

E. cu privire la verificarea numitului S.L., notă ce cuprinde și observațiile pârâtului,

semnate personal de acesta, rezultă că sursa a fost instruită de către pârât să

preia și să semnaleze la timp aspectele negative referitoare la stări de spirit,

manifestări naționalist-iredentiste, comportarea, relații, legături, comentarii

ale numitului N.A.M.

Prin urmare, judecătorul

fondului a constatat că prin activitățile desfășurate de pârât de recrutare de informatori

și dare de instrucțiuni acestora, în scopul obținerii de informații cu privire la

comentariile făcute de persoane urmărite de Securitate, s-a încălcat dreptul la

viață privată a acestor persoane, drept recunoscut și garantat de art. 17 din Pactul

Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București, a declarat recurs S.A.I., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

formulat, recurentul-pârât a susținut în esență că în mod eronat s-a reținut prin

sentința atacată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se reține calitatea

de lucrător al Securității deși acesta nu a desfășurat activități care să fi îngrădit

sau suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Totodată, recurentul a

susținut că se impune verificarea de scripte și eventual efectuarea unei expertize

grafologice pentru a se dovedi îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 299, art. 301 și art. 312 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității - orice persoană

care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției cu

atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989,

a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Principalele critici ale

recurentului vizează greșita interpretare și aplicare a acestor prevederi legale,

susținerile recurentului fiind însă nefondate.

Din nota de constatare

din 3 noiembrie 2009 rezultă că recurentul-pârât a avut gradul de locotenent în

cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Călărași serviciul 2, calitate în

care a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului.

Astfel cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, recurentul-pârât a dirijat rețeaua informativă

asupra unei persoane aflată în atenția securității în vederea atragerii la colaborare

și a procedat la instruirea acesteia în vederea supravegherii și semnalării manifestărilor

naționaliste-iredentiste, comportarea, relațiile, legăturile și comentariile acesteia.

Prin activitățile desfășurate

au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, recunoscute și garantate de

legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată prevăzut

de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Astfel fiind, instanța

de control judiciar constată că în mod judicios s-a reținut prin sentința atacată

că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea existenței calității de lucrător al Securității,

în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Susținerile recurentului

privind inexistența identității între persoana sa și persoana menționată în nota

de constatare nu pot fi primite, din materialul probator anexat notei rezultând

cu certitudine faptul că documentele respective au fost întocmite și semnate olograf

de acesta și care nu au fost contestate cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge recursul

formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de S.A.I. împotriva sentinței nr. 5461 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 noiembrie

2012.