ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1320/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta Ș.K.E., în

contradictoriu cu pârâta SC S. SCM Pitești, a formulat acțiune în anularea încheierii

de ședință din 18 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă

Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M. București.

A arătat reclamanta

că prin această încheiere Curtea de Arbitraj a scos de pe rol dosarul nr. 160/2006,

motivând în mod greșit că între părți nu a fost încheiat un compromis arbitral

privind competența Curții de Arbitraj de a soluționa litigiul; că, potrivit

hotărârii nr. 4/2003, ce reglementează raporturile de muncă de tip cooperatist,

orice litigiu, de natură patrimonială sau nepatrimonială, este de competența

Curții de Arbitraj de pe lângă U.C.E.C.O.M.

Prin sentința civilă nr.

6929 din 5 noiembrie 2009, Tribunalul București - secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că sub nr. 162/2006 a fost înregistrată pe

rolul Curții de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației

Meșteșugărești – U.C.E.C.O.M. București cererea formulată de Ș.K.E. prin care

s-a solicitat obligarea pârâtei S. SCM la plata sumei de 1860 lei reprezentând

drepturi salariale datorate reclamantei pentru perioada 1 aprilie 2004 - 20

octombrie 2006, sumă la care se adaugă dobânda legală și penalități de

întârziere.

Tribunalul București

a constatat că, potrivit art. 365 alin. (1) C. proc. civ., competența de a

judeca în primă instanță acțiunea în anularea unei hotărâri arbitrale revine

instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în

circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Coroborând

dispozițiile art. 365 alin. (1) cu cele ale art. 342 alin. (1) C. proc. civ.,

s-a concluzionat că acțiunea în anulare revine spre competență Curții de Apel

București.

Prin sentința civilă nr.

4 din 5 februarie 2010 Curtea de Apel București - secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat

competența de soluționare a acțiunii în anulare în favoarea Curții de Apel

Pitești.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că art. 365 alin. (1) C. proc. civ. face

trimitere la art. 342 C. proc. civ., iar alin. (1) al acestui ultim articol se

referă la instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost

competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.

În raport de

prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și art. 284 alin. (2) C.

muncii, competent în soluționarea litigiului în fond, în primă instanță, ar fi

fost tribunalul în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul,

respectiv Tribunalul Argeș (reclamanta domiciliind în municipiul Câmpulung,

județul Argeș) iar instanța superioară acestuia este Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr.

28 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel Pitești a declinat, la rândul său,

competența în favoarea Curții de Apel București și a constatat ivit conflictul

negativ de competență.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a coroborat dispoz. art. 365 alin. (1) C. proc. civ., cu cele

ale art. 342 C. proc. civ., care reglementează atât competența materială cât și

pe cea teritorială.

Fiind vorba despre un

litigiu de muncă în speță, competența de primă instanță aparține tribunalului

(conform art. 284 alin. (1) C. muncii, art. 2 alin. (1) lit. c) C. muncii) și

deci, prin raportare la normele anterior menționate, pentru soluționarea

acțiunii în anulare, competența revine curții de apel, ca instanță imediat

superioară tribunalului.

În ce privește

competența teritorială, aceasta aparține Curții de Apel București, fiind

instanța în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență, față de dispoz. art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speță, normele

care reglementează competența de judecată în primă instanță a acțiunii în

anulare sunt cele speciale din Cartea a IV-a (Despre arbitraj) a Codului de

procedură civilă.

Astfel, conform art. 365

alin. (1) C. proc. civ. „competența de a judeca în primă instanță acțiunea în

anulare revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute la art.

342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul”.

Iar potrivit art. 342

alin. (1) C. proc. civ. „pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în

organizarea și desfășurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza

instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă

să judece litigiul în fond, în primă instanță”.

În cauză,

pretinzându-se plata unor drepturi salariale restante, competent să judece în

primă instanță, ratione materiae este, conform art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., tribunalul, astfel încât instanța imediat superioară acestuia căreia îi

revine competența de primă instanță în acțiunea în anulare este curtea de apel.

Sub aspectul

competenței teritoriale însă, relevante nu sunt prevederile art. 284 alin. (2)

C. muncii, ci norma specială din art. 365 alin. (1) C. proc. civ., care

condiționează competența de primă instanță de situarea ei în circumscripția

teritorială în care a avut loc arbitrajul.

În acest sens,

constatându-se că sesizarea în vederea arbitrajului a avut loc în raza Curții

de Apel București, raportat la dispozițiile procedurale anterior menționate,

aceasta este instanța căreia îi revine competența de judecată.

În consecință, pe

calea regulatorului de competență se va stabili că judecata acțiunii în anulare

aparține, ca primă instanță, Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2011.